Vreau să mă asculți cu atenție! Nu intenționez să te supăr dar, te rog frumos ca anul ăsta să nu-mi aduci NIMIC. Chiar nu mai vreau nici haine, nici jucării și nici dulciuri. Am destule. Du, ce mi-ai aduce mie, la copiii care chiar n-au cu ce se îmbrăca și nici cu ce se juca.
În schimb, te rog să îți notezi ce vreau să îmi aduci la anul… Notezi? Ok!
Vreau două bilete doar dus, de la Roma la București. De ce? Pentru că eu nu mai vreau să fac niciodată Crăciunul fără ai mei. E clar? Nu mă înțelege greșit, îmi iubesc bunica și știu că fără ea, cu toții o duceam mult mai greu. Dar, chiar nu mai pot! De mami îmi este cel mai dor…mai ales că am terminat parfumul ei, dându-l pe tot patul, ca să am senzația că doarme cu mine și mă ține în brațe. Iar tati…poate să mă și bată, numai să vină acasă. Dar n-o să aibă motive. Pentru că sunt și cea mai bună la școală și nici mamaie nu se plânge de mine. Mai mult bombăne de ăia de la televizor, mai ales că știi și tu că a votat cu pesedeul și au ieșit ceilalți. Ce i-o mai trebui…nu știu!? Zice că abia acum începe răul…de parcă nu am avut parte de el de când m-am născut. Îți zic și eu ce am reținut…tăieri de salarii, creșteri de impozite, minciuni, hoții, rușii, americanii, antena3…numai d’astea. Zici că a luat-o din loc. Cred că din cauza asta nici ai mei nu vor să vină. Sunt speriați. Și îi cred. Că doar n-au plecat de atâta bine!? Dacă aș putea, aș face eu șosele din plastilină, case din lego, pentru săraci, aș colora pădurile înapoi cu carioca verde, aș face oamenii să zâmbească cu smiley-face, iar pe toți oamenii răi, care o supără pe mamaie și îi țin pe ai mei departe de mine, i-aș pedepsi trimițându-i la polul nord, ca să vadă cum e să stai singur…deci, aș face orice, numai să îi aduci acasă pe ai mei! Mai ales că, de când a murit tataie, îmi e frică…îmi e frică să nu pățească și mamaie ceva și îmi e frică și să merg prin toată casa…pentru că au făcut ai mei patru camere, gata mobilate, în care nu stă nimeni. Doar în camera din față mă mai joc eu de-a familia și pun păpușile la masă, așa cum stăteam noi duminica la prânz…dar mă apucă plânsul și se duce naibi tot.
Așa că, Moșule, te rog din tot sufletul meu, adu-mi părinții acasă!
DRAGĂ MOȘULE!
