Întrebarea istorică a marelui joc care se desfăşoară în imediata noastră apropiere este aceasta: O „zonă tampon” în Nordul Siriei? Sau o „zonă de securitate”? Care dintre aceste zone este dorită de Turcia şi de ce? Care este diferenţa dintre o „zonă –tampon” şi o „zonă de securitate”? Există o „zonă de securitate”? Există o diferenţă foarte fină, dar foarte profundă. Iată explicații din presa turcă.
Zona de securitate: Este o zonă unde se adăpostesc persoanele care nu participă la război, în perioadele în care se desfăşoară confruntări armate. Iar scopul este protejarea celor ce trăiesc în zonele de securitate de efectele confruntărilor. Este un spaţiu în care trăiesc oameni. Iar viaţa oamenilor care trăiesc acolo este în siguranţă.
Zona tampon: Este zona care rămâne între statele rivale. Nu este un spaţiu unde trăiesc oameni. Este un spaţiu exclusiv militar.
Mai întâi trebuie spuse următoarele: pentru că YPG (Uniunea de Apărare a Poporului, aripa militară a PYD) este o organizaţie teroristă, legal nu este posibilă crearea unei „zone tampon”. Nu este nici stat şi nici forţă militară. Este extensia unei organizaţii teroriste. Şi nici Siria nu este un stat care-şi controlează teritoriul. Şi pentru că forţa de la frontiera noastră este organizaţia teroristă YPG o zonă tampon este imposibilă din punct de vedere legal.
Vă amintiţi?
În războiul din Irak, SUA au creat o zonă-tampon în nordul Irakului, către frontiera turcă. Iar acolo au lansat noţiunea de „Operation Provide Confort”. Pentru noi (turcii, n.n.), reprezenta „zona de excludere aeriană”. Militarii noştri nu se aflau în această zonă. Ba chiar, în avioanele de luptă ale SUA care decolau de la Incirlik, se afla şi un ofiţer turc, transmiţând astfel mesajul „Aveţi încredere în noi”. Dar, atât…
Se numea zona-tampon. Bine, dar ce s-a întâmplat după aceea? Pentagonul a instalat în „zona-tampon” militanţii peshmerga, organizându-i împreună cu CIA. Ba chiar acolo PKK s-a dezvoltat. Sacii cu ajutoare pentru PKK, aruncate din aer, se regăsesc în rapoartele vremii în continuare…
Sute de jeep-uri albe, care au trecut graniţa noastră şi despre care nu se ştia încotro se îndreptau, aşa au fost instruiţi luptătorii peshmerga.
O parte, 10.000 de luptători peshmerga, au trecut graniţa Iordaniei. În cele din urmă, cu timpul, „zona-tampon” s-a transformat în Administraţia kurdă autonomă din nordul Irakului.
Talibani şi Barzani, criticaţi a fi „liderii tribului”, foloseau în acea perioadă paşapoarte turceşti pentru a călători în afară, au deschis universităţi la Erbil, făceau parte din protocolul de stat. S-au construit drumuri.
În Erbil a fost construit un aeroport mai mare decât cel de la Incirlik. Şi-au creat o bancă centrală.
Bine, dar ştiţi cine a făcut toate acestea? Antreprenorii turci. Adică noi le-am făcut.
Acum doresc referendum, pentru a deveni stat de sine stătător.
În „zona de securitate” este foarte diferit de „zona-tampon” din nordul Irakului.
Pentru că, în zona de securitate, militarii turci reprezintă forţa care asigură securitatea. Adică, nu va fi permisă constituirea unei alte formaţiuni fără ştirea Turciei.
Temerea este: Oare, de ce Pentagonul, care nouă nu ne permite să pătrundem în zona-tampon, intenţionează să construiască o structură „autonomă” în Siria pentru YPG, sau cum a procedat şi în nordul Irakului?
Pe scurt…
Dacă nu suntem în interiorul „zonei-tampon, această zonă este pentru noi o „zonă inexistentă”. Fiind prezenţi în „zona de securitate” şi reprezentând autoritatea în această zonă, împărtăşim orice evoluţie.
Adică…
„Zona tampon” reprezintă în Siria pregătirea unei „armate a cantoanelor”, asemănătoare celei din nordul Irakului.
Ceea ce pare a fi versiunea siriană a unui „plan vechi şi prăfuit al Pentagonului”. Şi uite că Turcia nu acceptă acest lucru.