11.3 C
Ploiești
joi, 23 septembrie, 2021
Acasă Mozaic Documentar Ziua Universală a Iei

Ziua Universală a Iei

Articol de Maria Bogdan

   Izvorâtă din ruralul profund al României, ia este sărbătorită astăzi în toată lumea, acolo unde trăiesc români. Ne îngăduim să vă îndemnăm să îmbrăcați astăzi această piesă rară din costumul popular românesc, măcar așa și doar pentru o zi să rămânem atașați de valorile reale ale acestei țări, care de prea multe ori a picat pe mâinile cui n-a trebuit.


   Pe 24 iunie, în România și oriunde în lume, acolo unde trăiesc români, este marcată Ziua Universală a Iei, sărbătoare instituită în 2013, la propunea comunității La Blouse Roumaine, fondată de Andreea Diana Tănăsescu. Nu întâmplător organizația poartă acest nume, „La Blouse Roumaine” fiind și o pictură în ulei de Henri Matisse, realizată din 1940, ce a făcut cumva cunoscut în lume portul nostru popular. Și nu întâmplător a fost aleasă această zi care coincide cu sărbătoarea creștină a Nașterii Sf. Ioan Botezătorul, iar în mitologia populară, cu Sânzienele sau Drăgaica, primele simbolizând bunătatea zânelor, iar ultima, un ritual de origine agrară pentru prosperitatea și protecția culturilor. Așadar în această zi se împletesc trei dintre cele mai profunde trăsături ale spiritualității românești.

   Se presupune că termenul „ie” ar proveni din latină, „tunicae lineae” însemnând tunică subțire purtată pe piele. Specialiștii afirmă  -iar mărturie stau idolii descoperiți în diverse regiuni – că apariția acestui obiect vestimentar specific femeilor ar trebui căutată prin cultura Cucuteni (5.200 până în 3.200 î. Hr.) pentru Moldova, Basarabia, nord-estul Munteniei și sud-estul Transilvaniei și prin cultura Vădastra (Neoliticul Mijlociu), în Oltenia. Mărturii certe apar și în celebrele monumente Tropaeum Traiani (108-109 d.Hr.) din comuna Adamclisi, Dobrogea și Columna lui Traian (113 d.Hr.), de la Roma, acestea conservând imaginea săpată în piatră a unor costume similare portului contemporan.

   Arta coaserii iilor s-a transmis din generație în generație poate exact pentru a nu pierde această tradiție care face parte, fără exagerare, din fibra și firea poporului. Aceasta este considerată cea mai importantă piesă din costumul popular, care îmbracă diferite forme în funcție de regiune, vârstă: în partea de sud a țării erau țesute din borangic, accesorizate cu broderii la gât și cu mărgele la mâneci; în Moldova, se practica broderia în spic; culori temperate pentru femeile căsătorite și senioare; modele în culori vii, pentru fetele tinere.

   Evident că tradiția populară a consacrat o serie de categorii de ie:
-Cămașa cu altiță (Bucovina, Moldova, Oltenia, Muntenia, în zona Branului și a Covasnei) este alcătuită din guler-piept și mâneca, denumită altiță (porțiunea de broderie care acoperă umărul), încrețul (o fâșie ornamentală în ton deschis, după altiță), râurile sau rândurile cusute de pe mânecă și brețara;
-Cămașa cu tăblie (Hunedoara și împrejurimile Aradului) elimină încrețul, dar mâneca este acoperită cu un ornament bogat de la locul de unde începe altița pe umăr până în dreptul încheieturii mâinii;
-Cămașa cu lăncez (sud- estul Transilvaniei, Valea Bistriței, nordul județului Neamț și Bucovina) se caracterizează prin apariția sub gulerul iei a unei fâșii ornamentale, ca un galon (fodore), a cărui încrețitură e acoperită cu un lăncez;
-Cămașa cu platcă (Maramureș și Bihor) are ornamentul de pe umăr din crățele, un fel de fagure.

   Iar motivele urmează linia de unire a foilor trupului cu platca.  Se remarcă ia de Oaș, predominant galbenă și cea de Maramureș, predominant verde.

-Ia cu umăr (sudul Transilvaniei, zona Sibiului și Făgărașului) aduce, în locul altiței, o fâșie îngustă ornamentală, care acoperă umărul, denumită umeraș sau umăr, precum și una similară în zona cotului, „pisti cot”. Gulerul (obzincă) este cusut fin, iar mâneca păstrează brețara;
-Ia cu ciocănele (de Săliște) provine din ia cu umăr, broderia fiind înlocuită cu panglici negre cusute cu mașina, pe mânecă și piept, iar ornamentația policromă de pe guler, umăr, „pisti cot” și brețara sunt negre, cu rare intervenții de roșu, galben sau albastru;
-Cămașa cu chiept sau ciupag (Țara Lăpușului, Munții Apuseni și Câmpia Transilvaniei) are ornamentele geometrice cusute pe încreț, cromatica ducând cu gândul la pământ (albastru închis) și soare (galben și roșu).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

CUPA BĂNEASA EDIȚIA I-A

    Minifotbalul, ca şi alte sporturi de la nivel de amator, a avut de suferit din cauza pandemiei, competiţiile fiind suspendate, dar minifotbalul...

CE AU/ N-AU ÎN COMUN DRAGNEA ȘI NĂSTASE!?

Editorial de Marius Marinescu Amândoi au fost președinți ai PSD. Unul știe introducerile de la cărți, celălalt cuprinsul. Amândoi au făcut pușcărie pentru fapte presupuse a...

Se distribuie pachetele alimentare la Ploiești

    Până pe data de 1 noiembrie 2021, la Ploiești, se distribuie pachetele alimentare, program finanțat din Fondul de ajutor European destinat celor...

Fotbal / Petrolul este lider în Liga 2

    Petrolul 52 Ploiești este noul lider în Liga 2 la fotbal, după ce a învins vineri, pe teren propriu, pe Ripensia Timișoara,...

Săptămână cu accidente rutiere

A intrat cu mașina în semafor, la Câmpina     Polițiștii din cadrul Poliției municipiului Câmpina au fost sesizați despre faptul că pe Bulevardul Carol...