Colonelul (rtr.) Nicolae Dărăbanț s-a făcut cunoscut la întîlnirile care aveau loc la Brașov, la Festivalul Național de Epigramă, considerată „Zîna ironiilor” – așa cum se numea și acest concurs. Acolo exista un nucleu de epigramiști de elită, în frunte cu neuitatul Stelian Ionescu-Astralus (1922–2004), președintele Cenaclului de Satiră și Umor „Anton Pann”.
Era o manifestare la care, în anii ’90, se întâlneau mânuitori ai condeiului ascuțit din toată țara. Alături de „localnicii” Nae Bunduri (n. 1951), Gh. Constantinescu-Geco, Gh. Suciu (1943–2014), plecat prea devreme dintre noi, Nicolae Dărăbanț, ne întîmpinau și cei veniți de la Sibiu – Viorica Voicescu (n. 1954) și Nicolae Mihu (n. 1936) –, cel care a fondat revista „ACUS”, continuată și azi de col.(rtr.) Ștefan Cornel Rodean (n.1951).
Anii trec și, oricît de repede înaintăm în viață, amintirile încărcate de nume și de epigrame ne prind din urmă. Nu pot să uit ospitalitatea cu care ne întîmpina directoarea Casei de Cultură, Rodica Alecu, plecată și ea prematur dintre noi, în 1997.
Când spun Brașov, ca fost elev al Școlii militare de Artilerie antiaeriană și Radiolocație dar mai apoi, ca împătimit a acestui produs literar care, din păcate, decade (așa cum decad toate în țara asta!), îmi fulgeră prin minte cîte o epigramă (sau mai multe!), fără să țin cont de autor. Totuși, cînd așterni pe hîrtie, se impune enunțarea numelui celui care a scris-o.
Îl priveam cu mult respect pe Astralus (numele din „buletin” nu mai conta), care era mai mare decît noi și căpătase trăsături de ardelean echilibrat, cu judecăți drepte și „tată de familie” de epigramiști. Mi-a rămas în minte catrenul Prima oară la vot:
Cu ochii ei de peruzea
S-a prezentat la vot copila
C-o fustă ce acoperea
Doar locul unde pui… ștampila!
Ca să-i înțelegeți mai bine pe adevărații epigramiști, când sunt între ei, redau replica la această epigramă (că și noi suntem în intimitate cu cititorii iubitori de umor): Poți să spui ce vrei acum,/ Dar, privind cu jind copila,/ Ai fi vrut s-o pui și tu / Dar de unde iei ștampila? (Cu siguranță am mai trimis-o către publicare însă contextul o impune!)
Geco reușește un joc ingenios de silabe, cu subînțeles clar, la adresa celor care încă susțin că Ardealul nu-i românesc, dar cu bătaie lungă la un atac care a avut loc în țara vecină cu Banatul nostru:
Mesajul lui Lászlo Tökés
Iubirea din mesaj transpare
Și-i rezumată într-un gînd:
Români, aveți puțin răbdare
CO-SO-VO coacem în curînd!
Nae Bunduri, foarte talentat, zice că:
Femeia la 40 de ani
E ca și vinul bun, sadea
De viță nobilă și pură
Ce mulți bărbați ar vrea să-l bea,
Dar nu toți țin la băutură.
Ehe, o fi știind el ceva!
La una din întîlniri, pe scenă s-au aflat într-un duel antrenant Viorica Voicescu și Gh.Suciu.
Într-una din replicile spumoase, Viorica i-a răspuns cu următoarea idee în catren: cel care n-ajunge la struguri zice că sunt acri. La care s-a primit următoarea contrareplică, o ţâră cam picantă: Strugurele, cu prudență,/ Poți să-l iei ca antidot,/ Face bine la potență/ De-l înghiți cu-arac cu tot!
Bogdan Lucian Sălăjan