0.6 C
Ploiești
duminică, 9 februarie, 2025
spot_img
AcasăMozaicIneditUn altfel de „Olandez zburător” (III)

Un altfel de „Olandez zburător” (III)

Ca urmare a informărilor prezentate Ministerului Afacerilor Externe privind asemenea derapaje, ambasadorul Olandei Coen Stork a fost invitat pentru discuţii, în mai multe rânduri, la Direcţia Relaţii, dintre care menţionăm, pe scurt, doar două:
– La 26 septembrie 1988, i s-a comunicat ambasadorului olandez că, prin contactele sale cu unele persoane din România care aveau atitudini necorespunzătoare şi a căror poziţie era folosită în scop denigrator de cercurile ostile din străinătate, încuraja de fapt astfel de atitudini. De asemenea, i s-a spus că a sprijinit unele persoane sosite în România ca turişti, dar care în realitate nu erau turişti, ci ziarişti, încercând să faciliteze contacte între acestea şi unii cetăţeni români din categoria celor menţionaţi. I s-a precizat că partea română consideră că asemenea acţiuni din partea sa şi a colaboratorilor săi nu sunt de natură să contribuie la dezvoltarea relaţiilor româno-olandeze. – În ziua de 5 iunie 1989, Coen Stork a fost invitat la MAI şi i s-a comunicat faptul că cetăţeanul olandez Varga Van Kibed Sandor, venit în România ca turist, a vizitat la domiciliu diverşi cetăţeni autohtoni, fără a-i cunoaşte anterior, cărora le-a oferit cadouri, instigându-i la acţiuni potrivnice statului român. Deşi la 2 iunie acesta a fost atenţionat de organele de stat competente, el a continuat să desfăşoare activităţi ostile ţării noastre. În această situaţie, pe 3 iunie i s-a pus în vedere să părăsească teritoriul României. În loc să dea curs acestei decizii, Varga s-a deplasat la reşedinţa ambasadorului Olandei, care i-a acordat găzduire, de unde a continuat să desfăşoare activităţi ostile. În final, i s-a solicitat ambasadorului Stork să-i pună în vedere să părăsească imediat teritoriul României.
De menţionat, în context, faptul că, încă de la vizita de prezentare la MAE ca ambasador al Olandei, la 11 februarie 1988, Coen Stark a fost informat cu privire la nemulţumirile României faţă de unele acţiuni şi atitudini din Olanda. Concret, s-au făcut referiri la „modul iresponsabil în care unii ziarişti, ziare şi alte publicaţii, televiziunea olandeză mistifică şi denaturează istoria poporului român, deformează realităţile româneşti, sub masca „problemei naţionalităţilor, încercând să se facă promotorii tezelor extrem de nocive şi periculoase ale revizionismului, punând în discuţie chiar frontierele României, ceea ce contravine relaţiilor existente între cele două ţări”. De asemenea, i s-a precizat că nu pot fi acceptate afirmaţiile potrivit cărora autorităţile olandeze nu ar avea nicio răspundere şi ar fi neputincioase faţă de asemenea atacuri nocive, deoarece guvernul olandez nu ar avea nicio legătură cu ziariştii, cu presa.
Din cele prezentate rezultă, cu prisosinţă, că ambasadorul Coen Stork nu a ţinut cont de atenţionările transmise de MAE.
Faptul că ambasadorul olandez a acţionat în România ca un profesionist al informaţiilor secrete este, în opinia mea, indubitabil. Interesant de descifrat ar fi care au fost resorturile intime care l-au împins să se manifeste la Bucureşti ca unul dintre cei mai activi ambasadori în stimularea multor opozanţi ai regimului Ceauşescu, precum şi în alimentarea propagandei împotriva României (ex. datele privind discriminarea minorităţii maghiare şi afectarea prioritară a localităţilor preponderent săseşti şi maghiare din Transilvania de sistematizarea localităţilor rurale, care au alimentat acţiunile mass-media olandeze pe aceste două teme artificial lansate, la influenţa unor cercuri iredentist-revizioniste maghiare cu obiective şi scopuri mai degrabă antiromâneşti decât anticomuniste). Rolul asumat pare surprinzător dacă luăm în considerare că serviciile de spionaj ale ţărilor de mici dimensiuni au fost mai puţin angrenate în luptă vizând subminarea şi răsturnarea regimurilor comuniste din centrul şi estul Europei din 1989, la iniţiativa SUA, s-a procedat la „o redistribuire a rolurilor statelor occidentale şi o mai mare implicare a lor în acţiunile de influenţare a evoluţiilor din diferite ţări socialiste”, SUA concentrându-se îndeosebi asupra situaţiei din URSS, urmând ca „RFG şi Marea Britanie să se ocupe mai mult de problemele legate de RDG, Polonia, Cehoslovacia, iar Franţa şi Italia de cele privind Ungaria, Bulgaria şi România”.
În dosarul de securitate al lui Coen Stork întâlnim ipoteza Contraspionajului român conform căreia acesta ar fi acţionat şi pentru serviciul britanic de informaţii M16. Ca argumente în acest sens ar putea fi luate în considerare următoarele:
– Soţia sa, Ellen Victoria Stork (Elmendorp) fotoreporter la o publicaţie londoneză, implicată în activităţi de documentare destinate propagandei antiromâneşti pe timpul vizitelor în România, era suspectată de relaţii cu serviciile britanice de informaţii.
– Locuinţa de bază a familiei Stork nu era în Olanda, ci la Londra, unde locuiau Ellen Victoria Stork şi cei doi copii mai mari.
– Ambasadorul olandez primea şi transmitea săptămânal un sac diplomatic prin intermediul Ambasadei Marii Britanii în România.
– Venit la post în februarie 1988, Coen Stork şi-a creat în scurt timp un larg cerc de relaţii în rândul oamenilor de cultură şi artă, majoritatea cunoscuţi anterior a avea legături cu diplomaţi ai Ambasadei Marii Britanii, unii dintre ei ofiţeri de informaţii cu această acoperire.
Atitudinea şi acţiunile lui Coen Stork împotriva regimului Ceauşescu, în pofida statutului său de şef al reprezentanţei diplomatice la Bucureşti a Regatului Unit al Ţărilor de Jos, sunt puse de editorul volumului Dosarul de securitate al unui ambasador… ca şi de alţi analişti, exclusiv pe seama faptului că acesta a avut întotdeauna o atracţie pentru literatură, artele frumoase şi, astfel, pentru mediile cultural-artistice pe care, chiar şi constrâns de rigorile conduitei diplomatice şi de adversităţile regimurilor politice din ţările în care a fost în misiune diplomatică, le-a sprijinit din toată inima. În opinia mea, a analiştilor de informaţii în general, pe lângă această explicaţie trebuie luat în considerare şi faptul că ambasadorul Olandei a fost o rotiţă în angrenajul complex pus în mişcare de principalele state vestice, în conlucrare cu URSS, pentru subminarea şi răsturnarea regimurilor comuniste din Europa Centrală şi de Est.

 

Gl.bg(r) Vasile Mălureanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole recente