0.6 C
Ploiești
duminică, 9 februarie, 2025
spot_img
AcasăMozaicIneditUn altfel de „Olandez zburător” (Il)

Un altfel de „Olandez zburător” (Il)

Astfel, în aprilie 1989, Andrei Pleşu i-a transmis, prin primul secretar al ambasadei olandeze Jonker Willem Bas Backer, un text privind „modul abuziv de aplicare a Legii nr. 23/1971 şi a Decretului nr. 408/1985 privind apărarea secretului de stat şi modul de stabilire a relaţiilor cu străinii” -, în martie 1989, poetul Dan Deşliu i-a înmânat un material în care relata un incident petrecut la restaurantul Uniunii Scriitorilor care a condus la cercetarea sa de către Miliţie, în noiembrie 1989, i-au parvenit, prin intermediari, textele scrisorilor adresate de scriitorii Radu Enescu şi Alexandru Paleologu preşedintele Uniunii Scriitorilor, prin care se solidariza cu Mircea Dinescu şi protestau faţă de măsurile luate împotriva acestuia, tot în noiembrie, ambasadorul olandez a obţinut, prin mijlocirea lui Lukasz Szymanschi, consilier cultural la Ambasada Poloniei la Bucureşti, textul contestatar al lui Mircea Dinescu intitulat Mamutul şi istoria, publicat de cotidianul vest-german Frankfurter Allgemeine Zeitung sub titlul Mamutul şi literatura , în prima parte a lunii decembrie 1989, a primit de la Stelian Tănase textul unei scrisori adresate preşedintelui Uniunii Scriitorilor prin care mai mulţi tineri oameni de cultură protestau faţă de măsurile sancţionatorii aplicate lui Mircea Dinescu şi altor creatori de literatură şi artă cu poziţie critică faţă de regim, document trimis la postul radio Europa Liberă care l-a difuzat în ziua de 14 decembrie.
În contextul în care, în 1989, autorităţile au luat în privinţa lui Mircea Dinescu, Andrei Pleşu şi a altor oameni de cultură cu atitudine contestatară măsuri de prevenire a contactării lor de către diplomaţi, ziarişti sau alţi străini, Coen Stork a acţionat pentru stabilirea situaţiei acestora prin discuţii cu persoane apropiate, prin verificarea dispozitivelor de protecţie şi încercarea penetrării acestora, prin perfectarea legendată a unor întâlniri în oraş cu membri de familie (ex. soţia şi socrii lui Mircea Dinescu, Ascanio Damian – domiciliat la aceeaşi adresă cu Andrei Pleşu).
Pe lângă oamenii de cultură, Coen Stork a fost preocupat să stabilească legături şi cu alte categorii de persoane cu poziţie contestatară şi/sau protestatară faţă de regimul Ceauşescu:
– În ziua de 28 ianuarie 1989, ambasadorul Olandei a fost vizitat la reşedinţă între orele 8.30-10.05, de Silviu Brucan, care a venit şi plecat pe jos fiind aşteptat de gazdă. La ora 8,45 a sosit şi Hofland Hendrik Johannes Adrianus colaborator la ziarul NRC Handelsblat, sosit în România ca turist, suspectat că venise pentru a culege date şi informaţii pe care să le folosească în articolele critice la adresa regimului de la Bucureşti pe care le publica.
– La 28 şi 29 iulie 1989, a vizitat-o la domiciliu pe Doina Cornea, prima dată singur şi a doua oară împreună cu soţia sa. Cu aceste prilejuri, Doina Cornea a relatat că era supravegheată, izolată, că a fost anchetată timp de 4 săptămâni. De asemenea, le-a prezentat – în viziunea ei – problema sistematizării rurale în România.
O tentativă de a o vizita pe Doina Cornea făcuse, la 17 octombrie 1988, şi primul secretar al Ambasadei Olandei, Jonker Willem Bas Backer, care la 28 august 1988 îl vizitase la domiciliu şi pe Dumitru Mazilu.
– Coen Stork a transmis invitaţii lui Nicu Stăncescu – persoană cu atitudine protestatară deschisă, la recepţia organizată de Ambasada Olandei pe 28 aprilie 1989 de ziua naţională şi, respectiv, la cocktailul de la reşedinţa sa dedicat încheierii misiunii în ţara noastră a primului secretar Jonker Willem Bas Backer la 14 iunie 1989. Acesta nu a participat la cele două manifestări, ca şi celelalte persoane cu poziţie contestatară invitate, ca urmare a măsurilor de prevenire luate de autorităţi.
2. Ambasadorul Stork a acordat o atenţie deosebită şi contactelor cu ziariştii olandezi care vizitau România în mod oficial sub acoperire de „turişti individuali”, cărora le furniza date şi informaţii pentru a fi exploatate în propaganda externă defavorabilă regimului din ţara noastră, le acorda sprijin să intre în contact cu persoane cu poziţie contestatară şi/sau protestatară şi le facilita scoaterea din ţară, prin curierul diplomatic, a însemnărilor, filmelor sau altor materiale cu caracter critic sau acuzator.
– La 12 septembrie 1988 au intrat în ţară ca „turiste” cetăţenele olandeze Illeş Veronica, născută în Ungaria, şi Peijic Katharina, care s-au cazat la reşedinţa ambasadorului Coen Stork. Illeş Veronica era reporter la revista olandeză Elseviers magazin, făcea frecvente călătorii în Ungaria şi fără a vizita anterior România, a prezentat redacţiei respective articole cu caracter denigrator la adresa ţării noastre.
A doua zi după sosirea la Bucureşti, cele două „turiste” s-au deplasat la Cluj, unde au încercat să abordeze diverse persoane în locuri publice şi au fotografiat aspecte care puteau fi interpretate speculativ, fiind interesate să obţină date privind situaţia minorităţii maghiare şi atitudinea populaţiei faţă de măsurile de sistematizare a unor zone rurale.
După revenirea în Bucureşti, în ziua de 18 septembrie, cele două au încercat să intre, împreună cu ambasadorul Stork, la domiciliul lui Andrei Pleşu, acţiune care nu a fost permisă de dispozitivul de supraveghere. De acolo s-au deplasat la domiciliul lui Ion Sfiştoc, persoană cu atitudini publice de protest la adresa regimului, dar nu au intrat la adresă.
3. Coen Stork a fost deosebit de activ şi pe linia realizării de întâlniri cu comercianţi olandezi care vizitau România, pe care îi invita la sediul ambasadei sau la reşedinţa sa şi îi exploata informativ cu privire la nemulţumiri şi reacţii critice ori contestatare ale unor autohtoni.
Ambasadorul olandez s-a făcut remarcat şi prin unele atitudini făţişe şi incitatoare la adresa regimului exprimate în discuţii oficiale cu reprezentanţi ai unor instituţii ale statului român. Astfel, într-o convorbire avută cu şeful de protocol de la Camera de Comerţ şi Industrie în ziua de 5 decembrie 1989, la o recepţie, Coen Stork a făcut următorul comentariu: „Foarte multe noutăţi sunt în ceea ce priveşte schimbarea conducerii, a opticii în majoritatea ţărilor socialiste din Europa. Numai în România nu se informează prin presă şi radioteleviziune despre ce se întâmplă în RDG, Cehoslovacia, URSS, ale state…Astfel, de exemplu, se ştie că fostul lider est-german, E. Honecker, prieten cu liderul român, este în stare de arest la domiciliu. Aşa o să-şi dea seama şi liderul roman ce înseamnă să nu-ţi poţi vizita un prieten, cum nu mi s-a permis mie să vizitez un vechi prieten (aluzie la faptul că nu i s-a permis accesul la domiciliul lui Mircea Dinescu – n.a.). Ceea ce se petrece acum în RDG, Cehoslovacia, Polonia şi URSS şi Bulgaria sunt evoluţii mult aşteptate. Aceste acţiuni trebuie încurajate…”
Coen Stork a fost unul dintre cei mai activi participanţi la reuniunile periodice ale ambasadorilor occidentali acreditaţi la Bucureşti, destinate schimbului de informaţii şi coordonării acţiunilor privind stimularea şi susţinerea operaţiunilor regimului Ceauşescu.
– Pentru reuniunea din 16 aprilie 1989, a tradus în engleză comunicatul procuraturii privind arestarea lui Mircea Răceanu şi un text despre „modul abuziv de aplicare a legislaţiei române privind apărarea secretului de stat şi relaţiile cu străinii”, primit de Andrei Pleşu.
În context, este interesant de prezentat poziţia lui Van Spronsen Kees, prim secretar al Ambasadei Olandei, faţă de prestaţia lui Coen Stork la aceste reuniuni. Într-o discuţie cu un angajat român al ambasadei, acesta a afirmat, la 8 decembrie 1989, că ambasadorul „ar trebui să nu se agite aşa tare cu transmiterea materialelor gen scrisori de disidenţi”,că aceasta este o problemă personală a lui Stork şi că nu i se pare frumos să predea copii şi celorlalţi ambasadori.
Din monitorizarea informativă a ambasadorului Stork, a modului său de acţiune, a rezultat că acesta avea o pregătire de informaţii şi contrainformaţii specială.
Ilustrative în acest sens sunt:
– în plan informativ , în scurt timp de la preluarea postului a devenit evident că îl interesau mai mult contactele cu cetăţenii români cu atitudine contestatară ori cu potenţial în acest sens decât „birocraţia” strictă din cadrul ambasadei. Ca urmare, a transferat problemele curente primului secretar.
Totodată, a dispus să i se facă legătura imediat cu persoanele care îl căutau la telefon şi doreau să vorbească cu el, fără a fi întrebate cine sunt şi care este motivul. La 28 octombrie 1989, a cerut imperativ subofiţerului de miliţie din dispozitivul de pază al ambasadei ca, din acel moment, să lase permanent deschise toate porţile de la reprezentanţă, cât şi de la reşedinţa sa.
– În plan contrainformativ, ambasadorul Stork îi trata cu suspiciune pe angajaţii autohtoni din ambasadă şi nu oferea relaţii cu privire la deplasările şi contactele sale. De multe ori se deplasa prin oraş conducând personal autoturismul, cu bicicleta sau chiar pe jos. Pentru a nu atrage atenţia, se îmbrăca în ţinută sport. Când urma să se întâlnească cu persoane presupuse a se afla în atenţia Securităţii, se autoverifica sau îşi punea fiul să observe atent zona reşedinţei după plecarea sa. Pentru a se sustrage eventualelor măsuri de supraveghere, îi conducea pe ziariştii olandezi la domiciliile unor asemenea persoane după miezul nopţii.
Cu preocupări informative a fost stabilită şi soţia sa, Ellen Victoria Stork, pe timpul concediilor de odihnă pe care le petrecea în România.
– La 7 aprilie 1988, însoţită de Coen Stork, s-a deplasat în zona Pieţii Amzei, unde a filmat o aglomerare de persoane în faţa magazinului Premial specializat în desfacerea produselor de origine animală de calitate superioară.
Cu câteva zile mai înainte, fotografiase şi filmase clădiri demolate din zona Pieţii Romane. Deşi era la prima vizită în România, a refuzat să fie condusă de altcineva, deplasându-se singură cu autoturismul personal.
– Pe 20 iulie 1988, pe parcursul unei excursii prin ţară, s-a întâlnit la Sighişoara cu Clouston David Roger, ziarist intrat însă, în România ca „turist”. Au vizitat împreună judeţele Sibiu, Braşov, Mureş, Cluj, Maramureş şi Suceava, unde, prin observări directe şi discuţii cu persoane întâlnite întâmplător, au urmărit să obţină date privind situaţia social-economică şi starea de spirit a populaţiei, care urmau să constituie baza multor reportaje.
Având în vedere că multe dintre activităţile desfăşurate de Coen Stork, acreditat la Bucureşti în calitate de ambasador al Regatului Unit al Ţărilor de Jos depăşeau limitele statutului diplomatic stipulat în convenţiile internaţionale, la 30 iulie 1988 generalul Iulian Vad – şeful DSS – a consemnat, pe o notă de analiză la caz prezentată de Direcţia de Contraspionaj, următorul ordin rezolutiv: „S-a realizat un control bun, soldat cu rezultate utile. Este necesar însă ca măsurile de valorificare a datelor obţinute să fie mai eficiente. Să se documenteze temeinic activităţile ambasadorului olandez care contravin scopului misiunii sale în România, astfel încât să se poată întreprinde măsurile necesare”.
Va urma

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole recente