0.6 C
Ploiești
duminică, 9 februarie, 2025
spot_img
AcasăMozaicIneditUn altfel de „Olandez zburător” (i)

Un altfel de „Olandez zburător” (i)

În analiza privind opoziţia oamenilor de cultură faţă de regimul Ceauşescu, publicată în serial în revista Vitralii – Lumini şi umbre începând cu nr. 23/2015, am afirmat că acţiunile externe au avut un rol important în influenţarea şi susţinerea poziţiilor şi activităţilor critice, contestatare şi/sau de protest ale creatorilor de literatură şi artă, ca şi ale altor categorii de persoane din România, faţă de regimul Ceauşescu. O contribuţie aparte în acest sens au avut serviciile de spionaj, care au fost angrenate în lupta pentru subminarea şi înlăturarea regimului Ceauşescu, în contextul schimbărilor produse la sfârşitul anilor 1980 în ţările comuniste din centrul şi estul Europei. Serviciile de informaţii implicate, atât din est cât şi din vest, au folosit tot arsenalul de posibilităţi, inclusiv ofiţerii cărora acoperirea diplomatică le oferea multiple posibilităţi de contact în rândul autohtonilor, precum şi o protecţie specială. În ultima fază a Războiului Rece, principalele ţări occidentale au implicat întregul personal diplomatic în acţiuni de obţinere a unor date şi informaţii utile alimentării operaţiunilor împotriva regimului Ceauşescu, iar ambasadorii acestora la Bucureşti se întâlneau periodic pentru schimb de informaţii şi coordonarea acţiunilor vizând influenţarea şi sprijinirea persoanelor cu atitudine contestatară şi/sau protestatară deschisă.
Ambasadorul Olandei Coen Stork a fost – prin prisma informaţiilor Contraspionajului român – unul dintre cei mai activi şefi de reprezentanţă diplomatică străină la Bucureşti implicaţi în acţiunile împotriva regimului Ceauşescu.
Realizarea acestui studiu de caz este facilitată de apariţia, în 2013, la Editura Humanitas, a cărţii Dosarul de securitate al unui ambasador: Coen Stork, selecţie de documente din arhiva CNSAS, prezentare şi note de Cătălin Strat, prefaţat de istoricul Dennis Deletant, care permite o analiză completă a atitudinii şi activităţilor ambasadorului olandez neconforme cu statutul său diplomatic.
Coen Stork (nume complet Coenraad Frederik Stork) a fost acreditat ca ambasador la Bucureşti al Regatului Unit al Ţărilor de Jos în februarie 1988, la vârsta de 60 de ani. Intrase în serviciul diplomatic olandez la 32 de ani, îndeplinind diferite funcţii la reprezentanţele diplomatice din Bagdad, Pretoria, Paris, Madrid, Buenos Aires şi Londra. În 1982 a fost numit ambasador la Havana, unde „şi-a demonstrat permanent solidaritatea cu disidenţa faţă de regimul Castro…, ceea ce îl va pregăti pentru experienţa din România”.
Era căsătorit cu Ellen Victoria Stork, fotoreporter la un ziar englez cu care avea 3 copii, doi locuind cu soţia la Londra şi unul cu el la Bucureşti.
La puţin timp după preluarea postului de ambasador în România, Direcţia de Contraspionaj a primit semnalări privind preocupările lui Coen Stork de ordin informativ şi de stimulare a atitudinii contestatare faţă de regim a unor cetăţeni români. Ca urmare, a trecut la monitorizarea atentă a atitudinii şi activităţilor acestuia, stabilindu-se următoarele:
1. Ambasadorul Coen Stork a manifestat un interes deosebit pentru crearea de relaţii neoficiale în rândul cetăţenilor români, îndeosebi din domeniul artei şi culturii. Cu prilejul acţiunilor protocolare de la unele reprezentanţe diplomatice străine a intrat în contact cu mai mulţi oameni de cultură, preferându-i pe cei cu atitudini critice la adresa regimului şi cu potenţial contestatar: poetul Mircea Dinescu, soţia sa Maria – traducător şi socrii săi Elena Loghinovschi şi Adalbert Kovacs – profesori, criticul de artă Andrei Pleşu şi soţia sa Catrinel – filolog, fotograful Mihai Oroveanu şi soţia sa Anca – scenograf, scriitorul şi criticul de artă Dan Hăulică, poetul Dan Deşliu, pictorul Sorin Dumitrescu, arhitecţii Ascanio Damian şi Mariana Celac, scriitorul Mihnea Gheorghiu.
Pe mulţi dintre aceştia, îi invita la reşedinţa personală şi îi vizita la domicilii, ocazii cu care îi exploata informativ şi le încuraja atitudinile, manifestările şi acţiunile contestatare.
Temele predilecte de discuţie cu persoane din această categorie priveau situaţia unor opozanţi asupra cărora fuseseră întreprinse măsuri restrictive şi/sau sancţionatorii, implicaţiile sistematizării rurale, regimul minorităţilor naţionale din România, în special al celei maghiare, difuzările de înscrisuri cu caracter ostil, aspecte care erau abordate în propaganda împotriva regimului de la Bucureşti din mass-media olandeze.
De la unii dintre oamenii de cultură aflaţi în contact sau prin intermediari, Coen Stork a primit , spre informare sau pentru valorificare externă, înscrisuri cu caracter contestatar şi de protest.
Va continua

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole recente