Și…UAC!
Așa îmi place mie să fac atunci când sar…UAC! Puteam să fac altfel, de exemplu ȚUP, dar n-am vrut să-l las fără sunet la săritură pe iepurilă. Sau puteam să fac PLEOSC ori BUF sau PAF…Sau puteam să nu fac în niciun fel. Dar am ales să fac UAC! Mi s-a părut că mă reprezintă UAC-ul. Are prestanță și, deși lumea s-a obișnuit să-l ia în râs, UAC-ul este serios și curajos. Săritul este un act de curaj. Doar ați văzut că nu mă târăsc precum confrații sâsâiții. Eu sunt mândru că sar. Și că fac UAC. Dacă vreți să știți, eu pot să sar și pe loc…și tot un UAC întreg fac. Nu merg cu jumătăți de UAC. Asta mă face respectat. E drept că am momente când mă plictisesc și fac UAC-UAC și stând pe loc. La derută. Să știe lumea că sunt prin preajmă. Și, dincolo de camuflajul natural cu care Dumnezeu m-a înzestrat, mai am un secret. Știți care? Bine, vi-l spun. UAC-ul ăsta mă ajută foarte mult să sar. Îmi dă curaj. E ca un elan. Mai ales când vreau să fac salturi mari. De exemplu când sar dintr-o barcă în alta. Multă lume zice că orăcăi, și nu neg că așa se aude…dar, odată sărit în barca nouă, credeți că îmi mai pasă? Atâta timp cât ajung unde vreau, puțin mă doare sub frunză. Mai ales că vreau să candidez iar la postul de șef de lac. Și totul cu un simplu UAC!
ZPL. UAC-ȚAC-PAC
UAC-ȚAC-PAC
- Advertisment -
