Deși n-am mai deschis televizorul de 3 (trei) ani, tot am aflat că Maia Sandu a câștigat alegerile în Basarabia.
Deși n-am mai deschis televizorul de 3 (trei) ani, tot am aflat că războiul din Ucraina continuă.
Deși n-am mai deschis televizorul de 3 (trei) ani, tot am aflat că primarul și președintele au intrat “în pâine”.
Deși n-am mai deschis televizorul de 3 (trei) ani, tot o să aflu cine o să câștige alegerile în SUA și la noi.
Deși n-am mai deschis televizorul de 3 (trei) ani, nu simt că am pierdut ceva.
Simt doar că am scăpat de maimuțăreală, de manipulare, de enorm de multă incultură, la pachet dublu cu reclame la farmacii, pastile, păcănele și ce o mai rula, că v-am zis că nu mai știu nimic din zonă.
Cum îmi iau totuși informațiile, că doar mă mișc în branșă?
De pe cât mai multe site-uri, fie oficiale, fie cu notorietate cât mai mică, de preferat specializate ori în politică externă, internă, tehnologie, sau de analiză, și, mai ales, de pe canale media locale.
Asta pentru că presa locală a rămas, în bună parte, a oamenilor de redacție curați, “mușcați” de microbul gazetăriei, nu al soldei, în ale căror articole poți vedea mult mai des buna-credință.
Obligatoriu, un astfel de mod de a căuta adevărul presupune puțin mai mult timp alocat.
Un timp care, la final, oricum te va costa mult mai puțin decât cel plătit prin belirea ochilor în fața tembelizorului.
Editorial de Marius Marinescu
