„Această adresare către Sanctitatea Voastră este rezultatul unor circumstanțe tot mai presante care împing Biserica Ortodoxă din Moldova, cu viteză accelerată, la periferia societății moldovenești. Acest fenomen este urmarea directă a asocierii noastre ca structură bisericească cu promovarea intereselor proruse în Republica Moldova, determinată de apartenența la Patriarhia Moscovei, care la rândul său e percepută în societatea moldovenească ca un avanpost al Kremlinului și un susținător al intervenției în Ucraina. Pentru Biserica Ortodoxă din Moldova această legătură este echivalentă cu dispariția noastră de pe scena religioasă și socială, în virtutea respingerii ferme de concetățenii noștri a amestecului Rusiei în afacerile statului vecin și prieten Ucraina, dar și în propriile noastre afaceri. Atitudini confirmate și de ultimele sondaje de opinie, conform cărora încrederea cetățenilor în Biserică a scăzut sub pragul psihologic de 70% de la declararea independenței Republicii Moldova, iar instituțiile laice s-au dovedit preferate de populație. Și acest lucru se întâmplă într-o situație în care Biserica a ocupat întotdeauna primul loc pe lista de încredere a respondenților, cu aproape 90%. Spre regretul nostru, trebuie să constatăm că această tendință negativă se află în directă legătură cu apartenența la Patriarhia Moscovei și cu retorica sa față de Ucraina și Moldova”.
O scrisoare bombă, cu conținut proeuropean
Așa își începe ÎPS Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și Întregii Moldove, o scrisoare-lăcrămație către „Sanctitatea sa Sanctisimul Kirill, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse” (BORu), în care deplânge situația bisericii din Moldova (sau poate propria-i situație?) în noile realități. Mitropolitul acuză „falimentul instituțional” al acesteia, afectată de războiul din Ucraina, atitudinea „nerespectuoasă” a Rusiei față de moldoveni și „abandonarea” Mitropoliei Moldovei de către Patriarhia Rusă. Publicată pe blogul său de fostul deputat, Vlad Cubreacov, și a cărei autenticitate a fost confirmată de secretarul Mitropoliei, Vadim Cheibaș, în spațiul public de la Chișinău a apărut cu două săptămâni înaintea scrutinului electoral (pe 20 octombrie), stârnind un întreg scandal în sânul celor două Biserici, dar nu înainte să se fi declanșat un altul, o vreme ascuns, între Mitropolitul Vladimir și Patriarhul Kirill. Cele două Biserici – Mitropolia Basarabiei a Patriarhiei Române și Mitropolia Chișinăului și Întregii Moldove, sau cum se întitulează mai nou, Biserica Ortodoxă din Moldova (BOM) – își revendică dreptul primordial și exclusiv de a hirotonisi și caterisi preoții aflați sub oblăduirea fiecăreia, iar Mitropolitul Vladimir pare să revendice mai multă autonomie, dacă nu chiar o ruptură de BORu. Scrisoarea a pus pe jar și mulți jurnaliști, comentatori politici ce s-au lansat în premoniții de tot felul: se rupe Mitropolia Chișinăului de Biserica Rusă? revine la Biserica Română? ce ar putea urma? Dar să încercăm a ne dumeri la rece cum și ce a dat naștere mulțimii de supoziții.
Scrisoarea a fost expediată patriarhului încă pe 5 septembrie curent, iar primul care a vorbit public despre ea, tot în septembrie, a fost jurnalistul rus Serghei Ceapnin, cercetător la Centrul de Studii Ortodoxe al Universității Fordham din New York. Ulterior, pentru publicul de la Chișinău, într-un interviu la Europa Liberă, acesta preciza că Mitropolitul a expediat-o în ajunul reuniunii de toamnă a Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, apoi a mers personal la Moscova la reuniune. Atunci a avut loc și o întâlnire între Patriarhul Kirill și Vladimir, în cadrul căreia s-a vorbit pe un ton ridicat. Patriarhul a făcut unele cedări – este vorba despre arhimandritul Filaret, starețul Mănăstirii Căpriana, pe care Vladimir a vrut să-l facă episcop acum un an, însă Patriarhul a blocat decizia. La ultimul sinod a acceptat, totuși, hirotonirea episcopală a arhimandritului, în mod neașteptat, la Chișinău, și nu la Moscova. Până la urmă, arhimandritul Filaret a fost ridicat la rang de arhiereu, hirotonit pe 22 octombrie la Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului” din Chișinău. O victorie mică, dar, totuși, semnificativă a Mitropolitului Vladimir.
Ruptura dintre BOM și BORu este inevitabilă?
Serghei Ceaplin califică scrisoarea ca „un document foarte important” ce prezintă o viziune „onestă și trează” asupra evenimentelor din Moldova. În același timp constată că Kirill a pierdut orice autoritate și influență în spațiul post-sovietic, nu a fost apt să se pună deasupra intereselor politice ale statului și să devină patriarhul ortodocșilor atât din statele baltice, cât și din Asia Centrală. Mai devreme sau mai târziu el va pierde toate bisericile, mitropoliile și eparhiile din afara Rusiei. În acest context, Cepalin vede în gestul lui Vladimir o încercare de divorț al BOM de BORu într-un mod cult, fără conflicte și scandaluri, dar nu crede că-i va reuși. Mitropolitul Vladimir vorbește despre unirea cu România – atât politică, cât și ecleziastică – ca despre o nouă realitate, pe care e gata să o accepte. Dacă ar fi să traducem din limbajul diplomației bisericești în unul obișnuit, mesajul lui sună extrem de dur: „Părăsim Patriarhia Moscovei și nu aveți nicio posibilitate să ne influențați decizia”. „Ruptura e inevitabilă. Singura întrebare e cât de ușoară sau, dimpotrivă, cât de scandaloasă va fi această ruptură”, mai spune Ceaplin, calificând tentativa lui Vladimir ca demnă de respect și apreciindu-l ca un bun diplomat bisericesc.
Dar să vedem mai la concret, de ce se plânge Mitropolitul Vladimir, analizând mai detaliat conținutul scrisorii. Vladimir îl acuză pe asupra stătătorul său că l-a abandonat și că „Biserica-Mamă” nu-l sprijină nici cu gaz ieftin dar nici întru a opri ascensiunea Mitropoliei Basarabiei, susținută de Biserica Ortodoxă Română, precum și de autoritățile laice de la București și Chișinău. El punctează că din cauza invaziei asupra „fraților de aceeași credință din Ucraina”, Mitropolia Moldovei, aflată sub cefalia Patriarhiei Ruse, este percepută de cetățeni drept un promotor al războiului blagoslovit de însuși Patriarhul Kirill. „Mitropolia Basarabiei, sprijinită deschis de Patriarhia Română, de Republica Moldova și România, a demonstrat că este o forță care nu mai poate fi oprită și care, se pare, că dorește și va obține restabilirea drepturilor sale istorice, iar Mitropolia Chișinăului și a Moldovei este doar un element secundar și inutil pe scena religioasă, socială și culturală a țării noastre. Biserica Ortodoxă din Moldova nu are absolut nicio cale de a opri aceste procese. În această situație orice pași ai noștri în sensul unei intervenții ar fi practic considerați drept sabotaj antinațional, pentru care poporul ne va izola și în cele din urmă, ne va uita”, notează Vladimir. Mai mult, potrivit scrisorii, „soarta Republicii Moldova este deja hotărâtă de marile puteri – într-un timp relativ scurt ea se va reuni inevitabil cu România și desigur Biserica Ortodoxă din Moldova va deveni parte a Bisericii Ortodoxe Române”. Dar îngrijorări mai mari trezesc Mitropolitului un șir de „semne că Patriarhia rusă desfășoară consultări care privesc direct structura și activitatea Bisericii Ortodoxe din Moldova, ignorând și evitând conducerea acesteia”. Și face trimitere la cazul Arhimandritului Filaret, dar și la situația devenită deja tradițională în regiunea transnistreană, unde episcopii sunt numiți fără acordul Mitropolitului și a Sinodului BOM, precum și a autorităților locale. Vladimir îi mai reproșează Patriarhului Kirill că Rusia i-a tratat dintotdeauna pe moldoveni ca pe „un popor periferic și fără coloană vertebrală”, lipsit de dreptul de a lua decizii pe cont propriu. O altă îngrijorare nu doar a Mitropolitului, dar și a clericilor, enoriașilor, „care într-un procent de 80% dețin cetățenie română” – este dorința tot mai persistentă a Patriarhiei Ruse de a absorbi Mitropolia Moldovei în așa-numita „Lume Rusă”, străină aspirațiilor și valorilor noastre naționale, tendință ce „reprezintă o continuare a politicii dure de denaționalizare promovată în perioada țaristă și ulterior în perioada sovietică, pe care Biserica Ortodoxă Rusă dorește să o „desăvârșească”. Din păcate, Moscova nu a înțeles până în prezent faptul că poporul din Moldova are rădăcini latine și este perfect normal ca el să aspire să se apropie și să rămână în acest spațiu civilizațional, după veacuri de divizare artificială, fără a trăda Ortodoxia”, se mai arată în scrisoare.
O toamnă fără gaz și o iarnă fără Mitropolie?
Scrisoarea se încheie cu o concluzie aproape catastrofală. „Din păcate, timpul lucrează împotriva noastră într-un ritm accelerat, astfel încât mâine Biserica Ortodoxă din Moldova ar putea fi exclusă din viața publică, iar meritele sale în lucrarea de consolidare a Bisericii și societății moldovenești vor fi uitate rapid”. Concluzie care le-a dat „prilej” multor jurnaliști sau comentatori politici să exclame că de fapt „Kantarean (Nicolae Cantarean, numele civil al Mitropolitului Vladimir – N.M.) anunță Unirea!” sau „Mitropolitul Vladimir îl avertizează pe Kirill că Unirea este inevitabilă” (Liviu Vovc, PPDA); „Nu este exclus că, afișându-și „disidența”, el dorește să sugereze că pregătește terenul pentru o viitoare abandonare a BORu, pentru a descuraja astfel migrația parohiilor către Mitropolia Basarabiei” (Nicolae Negru, editorialist, Ziarul Național); „Scrisoarea Mitropolitului Vladimir demonstrează că sângele apă nu se face. Documentul reprezintă un act de adevărată prestație civică, dar și un atașament categoric pentru ceea ce se numește adevărul istoric și reîntoarce Bisericii din Republica Moldova faima unui adevărat mentor spiritual al poporului” (Anatol Țăranu, comentator politic). Înainte de a da crezare unui sau altui dintre cei ce polemizează pe acest subiect, vom preciza că până în prezent Mitropolia Moldovei nu a primit nici un răspuns de la Patriarhul Kirill, deși mitropolitul îi cere patriarhului o implicare cât mai urgent posibilă. Atât concluzia scrisorii, cât și polemica reflectă o altă realitate tot mai evidentă în ultimele luni – revendicarea căpeteniei între cele două biserici de pe malul stâng al Prutului. O adevărată bătălie, deocamdată epistolară, a început între Mitropolia Basarabiei și cea a „Chișinăului și întregii Moldove” privind dreptul de a hirotonisi și caterisi preoții aflați sub oblăduirea fiecăreia. „Mitropolia Basarabiei a Patriarhiei Române a luat act cu mâhnire și profundă indignare de decizia neîntemeiată a sinodului autointitulatei „Biserici Ortodoxe din Moldova”, subordonată Patriarhiei Moscovei, de a caterisi șase preoți slujitori care s-au alăturat, plini de curaj, Mitropoliei Basarabiei, în căutarea unei slujiri ecleziastice în acord cu valorile și identitatea etnică românească”, glăsuiește un comunicat al Mitropoliei Basarabiei. Este vorba de șase protoierei care au fost caterisiți de Mitropolia Moldovei după decizia de a sluji Mitropoliei Basarabiei. Într-adevăr aceasta se consolidează și tot mai multe parohii cu preoți și enoriași trec la Biserica Română, în special după ce scrisoarea lui Vladimir către superiorul său de la Moscova s-a strecurat în spațiul public. Ultimul care a părăsit Mitropolia Moldovei, devenind parte a bisericii române este chiar prorectorul, dar și fondatorul Academiei Teologice din Chișinău, preotul Vetcislav Cazacu. Fondator al seminarului liceal ortodox, dar și a academiei teologice, până acum a fost unul dintre cei mai importanți teologi ai Mitropoliei Moldovei. Deși rectorul instituției oficial e Mitropolitul Vladimir, aceasta era condusă de prorectorul care zilele acestea (7 noiembrie) a părăsit structura subordonată canonic Patriarhului Kirill. Și nu doar pentru că ar fi fost tentat că „Statul Român oferă preoților un salariu lunar garantat de 800-900 euro, asigurare medicală, pensii și scutirea parohiilor de contribuțiile trimestriale”, după cum se plânge Vladimir. Fiind originar din Ucraina, român din Cernăuți, părintele a mărturisit că nu mai poate rămâne alături de biserica rusă. Cât despre Mitropolitul Vladimir, problema e alta – se răresc veniturile Mitropoliei și implicit ale sale. Or, după ce cei șase preoți au fost caterisiți de Sinodul BOM pentru că au plecat de la Mitropolia lui Vladimir, săptămâna aceasta alte 13 biserici vor trece oficial la Mitropolia Basarabiei, urmând să primească actele de reînregistrare de la Agenția Servicii Publice. De la începutul războiului în Ucraina, peste 60 de preoți au trecut de la Mitropolia Moldovei la cea a Basarabiei.
Dincolo de duelul celor două Mitropolii și polemicile din spațiul public, autoritățile păstrează distanța cuvenită. Președinta Maia Sandu a declarat că statul nu se bagă în treburile bisericii și că singurul lucru ce-l poate spune e că toată lumea trebuie să contribuie la interesul național și al cetățeanului. Întrebată cum crede că se va termina, până la urmă, totul, ea a răspuns: „Nu am cum să știu. Interesul nostru e ca societatea să nu fie divizată, să fie coeziune socială și, respectiv, cu toții, inclusiv biserica, să contribuim la menținerea păcii și edificarea unei țări libere, în care cetățeanul se simte protejat și respectat”. Așa încât Mitropolitul Vladimir, la sfârșit de toamnă, simte viforul iernii – unirea cu România îl poate lăsa fără mitropolie.
Articol de Nicolae Misail
