fbpx
-3.2 C
Ploiești
sâmbătă, 16 ianuarie, 2021
Acasă Tara de dincolo de tara Tiraspolul, între scrutine neconstituționale și baionetele soldatului rus

Tiraspolul, între scrutine neconstituționale și baionetele soldatului rus

Duminică, 29 noiembrie curent, regimul de la Tiraspol a desfășurat așa-zisa Ziua unică a votării. Transnistrenii au fost chemați la urnele de vot pentru a-și alege deputații în așa-zisul soviet suprem al RMN, reprezentanții în consilii sătești, orășenești și raionale. Ca și în cazul celorlalte scrutine organizate în raioanele din stânga Nistrului, și aceste alegeri sunt nerecunoscute de autoritățile de la Chișinău, fiind declarate neconstituționale. Dar tabloul ultimului scrutin merită a fi analizat nu numai în câmpul constituțional, dar și cel a gradului de încredere a populației față de puterea neconstituțională de la Tiraspol.

DUPĂ PREZIDENȚIALE LA CHIȘINĂU, ALEGERI ÎN TRANSNISTRIA
Data de 29 noiembrie a fost aleasă nu întâmplător. Chiar dacă Tiraspolul sărbătorește anual pe 2 septembrie întemeierii nerecunoscutei sale formațiuni statale, numită inițial Republica Sovietică Socialistă Moldovenească Nistreană în componența URSS, iar peste un an, pe 5 noiembrie 1991, după destrămarea imperiului sovietic, redenumită Republica Moldovenească Nistreană (RMN), de astă dată alegerile au fost potrivite cu un alt „jubileu” de o „profundă semnificație patriotică”. Cu 30 de ani în urmă, pe 29 noiembrie, avea loc prima ședință a așa-zisului soviet suprem al celei de-a „doua republicii moldovenești, proclamată în baza statalității RASSM”. Alegerile în acel an 1990 avuseră loc pe 22-25 noiembrie, la care participaseră 81% din „alegători”, desemnând 60 de deputați ce urmau să „constituie organele puterii și să adopte legi”.
Noua formulă de scrutin a fost instituită încă în 2014, din considerente de economie a cheltuielilor pentru desfășurarea scrutinului, și a fost aplicată în practică la alegerile din noiembrie 2015. Tot atunci a fost redus numărul de deputați în așa-zisul soviet suprem, de la 60 la 43. Actualul scrutin a desemnat 33 de deputați (cu 10 mai puțin decât în 2015), 187 șefi ai administrației orășenești și raionale și 640 de consilieri locali în consiliile sătești. Întrucât alegătorii trebuiau să voteze cu tocmai 4 buletine de vot, pentru mai multă claritate acestea au fost tipărite de diferite dimensiuni și culori: măsliniu – pentru alegerea deputaților în sovietul suprem; liliachiu – pentru deputații consiliului municipal; verde – pentru șefii administrațiilor satului; bej și ceva mai mic – pentru reprezentanții consiliilor sătești.
Votul a început marți, 24 noiembrie, celor aflați într-o călătorie de afaceri sau în străinătate îndeplinind atribuții de serviciu oferindu-li-se posibilitatea de a vota înainte de termen, până pe 28 noiembrie. Pentru ei nu au existat urne de votare anticipată – fiecare buletin de vot a fost sigilat într-un plic special și deschis în ziua scrutinului după închiderea secțiilor de vot. În 4 zile 776 de alegători și-au exprimat votul înainte de termen, aproape jumătate fiind rezidenții ai orașului Tiraspol – 349 voturi. O practică la care politicienii de la Chișinău încă ezită să recurgă. Firește, nu neapărat preluată mecanic, dar raportată atât pe intern, cât mai ales la situația celor din diaspora, care, din „mila” a 101 de legislatori sunt supuși celor mai discriminatorii umilințe.
MAI PUȚINI DEPUTAȚI, DAR ȘI MAI PUȚINI ALEGĂTORI
În toate aceste condiții, prezența la acest scrutin a fost cea mai scăzută din istoria alegerilor din Transnistria. La urnele de vot s-au prezentat doar 113.916 persoane din cele aproape 400.000 câte figurează în listele alegătorilor, ceea ce reprezintă doar 27,79%. Adică nici măcar o treime din totalul alegătorilor. De precizat că la scrutinul din 2015 acest procent a fost de puțin peste 47%. Altminteri, prezența la alegerile din Transnistria pare să fie într-o cădere liberă. Cote de participare de 81% înregistrată la primele alegeri din 1990 și cea de 97,2% la referendumul din 2006 de alipire la Rusia (care, la sigur, a fost măsluită) țin deja de un trecut istoric. Scăderea acestui procent de la scrutin la scrutin au determinat autoritățile din stânga Nistrului să renunță definitiv la pragul electoral. Însă oricât ar încerca puterea de la Tiraspol să măsluiască reprezentativitatea „puterii populare”, pe an ce trece „popularitatea” ei scade în rândurile cetățenilor. Cota de încredere în conducerea de la Tiraspol este proporțională elementului geopolitic. Cu alte cuvinte, o participare mai sporită se înregistrează în raioanele Râbnița, Dubăsari și Camenca, tradițional cu multe localități mai populate de etnici ruși „delegați” pe aceste meleaguri de la centrul sovietic ca specialiști, și în scădere în raionale în care predomină localități cu populație autohtonă. Tablou confirmat și în actualul scrutin. Cea mai mare prezență (dar totuna sub 50%) s-a înregistrat în raioanele Camenca (40,86%), Dubăsari (33,44%) și Râbnița (32,23%); mai mică în raionul Slobozia, cu multe sate moldovenești (28,01%) și cea mai mică în orașul Tighina (20,69%). Nici chiar Tiraspolul nu a excelat cu prezența – 25,23%. Prezența cea mai scăzută la vot în cele două orașe principale și un număr, deși redus, dar neașteptat de votanți (peste 4.600) pentru Maia Sandu la prezidențiale este un semnal că regimul de la Tiraspol se confruntă cu un deficit de încredere, prevestitor de o posibilă insolvabilitate. Sesizează oare Chișinăul situația și va încerca să o valorifice?
Ar fi să recunoaștem că participarea scăzută la scrutin putea fi determinată și de niște restricții de o manieră autoritară a administrației tiraspolene. Astfel, studenții, originari din regiunea transnistreană, ce-și fac studiile pe mulul drept al Nistrului, au fost obligați să prezinte rezultatele testelor Covid-19, efectuate din cont propriu, pentru a traversa linia administrativă. Obligație mai degrabă menită se descurajeze întrucâtva tinerii din Transnistria să pledeze pentru studii în instituțiile de învățământ superior de la Chișinău și să-i readucă la cele din Tiraspol, și ele din ce în ce mai insolvabile la capitolul număr de studenți. Dar o altă restricție pare lipsită cu totul de logică: deținătorilor de pașapoarte transnistrene din afara regiunii, li s-a oferit „ocazia să voteze” doar cu condiția că pot intra în Transnistria începând cu ora 7 dimineața, după ce au primit un bilet special și că sunt obligați să o părăsească înainte de ora 21:00. Care să fie explicația acestei restricții decât cea a discriminării și lezării drepturilor omului în regiune? Și mai inexplicabilă adresarea așa-zisului MAI de la Tiraspol către autoritățile de la Chișinău de a nu îngrădi participarea „cetățenilor RMN” la vot, amintind că anterior Tiraspolul a satisfăcut cererea Chișinăului (de fapt a lui Dodon) de a permite locuitorilor din raioanele de est realizarea dreptului la vot.

CINE AMENINȚĂ PACEA ÎN TRANSNISTRIA?
Scrutinul de la Tiraspol nu putea fi realizat fără o monitorizare a Kremlinului. Desfășurarea lui a fost secundată de un întreg desant de deputați și lucrători ai aparatului Dumei de Stat a Federației Ruse. Firește, oficialii ruși au procedat la un schimb de opinii cu liderul tiraspolean Vadim Krasnoselki privind relațiile reciproce ruso-transnistrene. Dar deputații ruși nu au „ratat” ocazia de a critica ultimele declarații ale Chișinăului privind retragerea trupelor rusești dislocate ilegal pe teritoriul Republici Moldova. De altfel, mai mulți oficiali ruși s-a grăbit să condamne unilateral declarațiile Maiei Sandu în acest context. Președintele ales, a doua zi după scrutinul de la Tiraspol, a explicat, o dată în plus, în cadrul unei conferințe de presă, că Rusia trebuie în primul rând să-și retragă Grupul Operativ al Trupelor Ruse (GOTR), prezența acestuia nefiind stipulată în nici un acord dintre Chișinău și Moscova. Cât privește misiunea pacificatorilor ruși, prezenți în zona de securitate în baza Acordului din 1992, aceasta trebuie transformată într-o misiune civilă sub egida OSCE, de mai multă vreme neexistând pericolul unor acțiuni militare între cele două maluri. Or, cei care sabotează reglementarea pașnică a conflictului sunt tocmai autoritățile de la Tiraspol cu sprijinul militarilor ruși. Din 17 martie și până pe 1 iunie curent, Tiraspolul a instalat în Zona de Securitate 37 posturi de control „grănicerești” ilegale. Aceste acțiuni de îngrădire a circulației pentru locuitorii din 11 localități aflate sub jurisdicția Republicii Moldova nu au nimic cu carantina pandemică, ea fiind mai degrabă un pretext de a extinde teritoriile ocupate de separatiști. O politică inspirată direct de Kremlin. În același diapazon de acțiuni sfidătoare se înscrie și răpirea celor patru cetățeni moldoveni de către securitatea transnistreană în noaptea de 7 spre 8 octombrie curent, învinuiți de spionaj împotriva Tiraspolului. Doi dintre ei nu au fost nici până astăzi eliberați, iar tentativele Delegației Republicii Moldova în Comisia Unificată de Control de a convoca o ședință și a discuta aceste probleme sunt sabotate de Tiraspol în mai multe rânduri din iunie și până în prezent. Mai mult, trupele ruse din cadrul GOTR organizează și participă direct la manevre militare, ale cărui scop nedisimulat este instruirea forțelor transnistrene contra unei eventuale agresiuni a Chișinăului. Iar cele mai sfidătoare acțiuni ale conducerii GOTR țin de tentativele repetate de a recruta minori din Transnistria și implica în mișcarea militar-patriotică „Юнармия” (Armata Tânără) din Federația Rusă. Aceștia sunt încurajați să depună un jurământ de intrare în unitatea militară „Steaua Roșie”, parte a aceleiași mișcări din Rusia, fiind ulterior instruiți de militarii GOTR.
De altfel, în tot corul lor, politicienii și purtătorilor de cuvânt ruși par să uite că practic toți președinții și Guvernele Republicii Moldova, cu excepția lui Dodon și a Guvernului Chicu, au insistat întotdeauna pe retragerea GOTR. Și că din 2003 Chișinăul a insistat întotdeauna pe transformarea misiunii de menținere a păcii din regiunea transnistreană într-o misiune civilă internațională de monitorizare. Mai mult, la 17 mai 2010 Președinții Dmitri Medvedev și Viktor Ianukovici, într-o declarație comună, au sprijinit ideea transformării operațiunii ruse de menținere a păcii într-o misiune internațională civilă sub egida OSCE. Așadar, această poziție nu este atât a Moldovei, cât și a Rusiei și, evident, a altor mediatori?

CÂT TIMP VA APĂRA TRANSNISTRIA BAIONETA SOLDATULUI RUS?
Conform datelor CEC tiraspolene, în „parlamentul transnistrean” (Sovietul Suprem), majoritatea locurilor vor fi ocupate de actualii deputați, inclusiv de președintele acestuia, Alexandr Korșunov. Majoritatea deputaților sunt membri ai Partidului „Obnovlenie” (”Reînnoire”), rămas practic singurul în regiune și nereprezentând altceva decât „Sheriff Corporation”, care controlează atât mediul de afaceri, cât și clasa politică din republica nerecunoscută. Te-ai mira ca noua componență a administrației de la Tiraspol să schimbe comportamentul față de puterea de la Chișinău. Liderul transnistrean Vadim Krasnoselski a și declarat că „un dialog normal este imposibil” atâta timp cât Chișinăul nu va accepta Transnistria ca un partener de la egal la egal. Și o sfătuiește pe Maia Sandu și politicienii de la Chișinău să facă o retrospectivă a relațiilor de 30 de ani dintre RMN și Republica Moldova, așa încât să înțeleagă că Transnistria este un stat independent, un vecin cu care trebuie purtat „un dialog normal”.
După cum se vede, Maia Sandu, nu va duce lipsă de „sfetnici” nici din interior, nici din afară. Agresivitatea cu care regimul de la Tiraspol tratează nu numai Chișinăul, dar și cetățenii proprii este tot mai evidentă și mai supărătoare. Potrivit unui raport al asociației Promo-LEX, în regiunea transnistreană numărul de deținuți depășește de cinci ori media europeană de încarcerare și aproximativ de trei ori media din Republica Moldova. Este un indicator ce ține de respectarea drepturilor omului. Or, când cetățenii blochează podul ce leagă orașele Râbnița și Rezina, protestând astfel față de interdicția de a merge pe malul drept al Nistrului la muncă, ține nu atât de drepturile omului sau libera circulație, cât de simpla posibilitatea de a asigura familia cu strictul necesar, ca să nu zicem de un trai decent. „Soldatul rus a fost, este și va fi apărătorul locuitorilor Transnistriei”, declara liderul de la Tiraspol la inaugurarea unui monument al militarilor GOTR, eveniment consacrat aniversării a 25 de ani de la crearea în regiune a GOTR, organizat în baza fostei Armate a 14-a a URSS. Cât se va mai menține regimul de la Tiraspol numai pe baioneta sau kalașnikov-ul soldatului rus? Va avea noua putere de la Chișinău înțelepciunea de a valorifica, alături de sprijinul internațional, și nemulțumirea crescândă a populației, autohtone și alolingve, din regiune?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

Ce (nu) a reușit să facă Alexandr Stoianoglo într-un an de mandat

Pe 29 noiembrie 2019 Igor Dodon semna decretul de numire a lui Alexandr Stoianoglo în funcția de șef al Procuraturii Generale. Unii colegi și...

Șumudică nu o are mică!

Gura. Șumudică n-a avut niciodată gura mică. Dar nu cred că atunci când l-a adus cineva la vreun club, l-a luat direct de pe...

Petrolul Ploiești / Achiziții și un nou antrenor secund

Petrolul Ploiești se pregătește la turație maximă pentru reluarea campionatului Ligii a doua la fotbal. Elevii lui Viorel Moldovan au început cu un stagiu...

1,5 miliarde de dolari pentru Belarus

La Soci a avut loc mult aşteptata întâlnire între Vladimir Putin şi Aleksandr Lukaşenko, pe fondul crizei profunde de legitimitate politică din Belarus, o...

Accident pe DJ 102 B, în comuna Drajna

Accidentul rutier s-a produs în satul Ogretin, comuna Drajna, după ce un autoturism, condus de un tânăr în vârstă de 27 de ani, a...