Dar bine că joacă… Și decât să fie un 3-O plictisitor, mai bine un 3-2 cu infarctul de rigoare, nu? Important e însă că am luat trei puncte și am început cu o victorie. Macedonia de Nord n-a fost nici pe departe mielul venit la tăiere, deși după golul frumos al lu Tănase și superba reușită a lui Mihăilă, așa părea.
Dar atenție! Când joci contra unei țări din fosta Iugoslavie, 2-O e chiar scorul cel mai periculos. De unde se vede treaba că cel care inventat sintagma, știa bine ce spune. După o repriză în care România a fost suverană, și după un început al părții a doua cu faze bune spre foarte bune, ceva s-a întâmplat. Iar Macedonia a început să-și scoată colții.
Eliberați de veteranul Pandev, ex-iugoslavii au stat la pândă și-au mușcat, cu largul concurs și bâlbele de începători ale jucătorilor din centrul defensivei, tabela a arătat un neverosimil 2-2. Rădoi mutase oarecum bine. Singurul minus, schimbase o mână moartă – Keșeru, cu o alta – Pușcaș. Zero realizări, în contul celor două vârfuri. Însă noroc cu ceilalți trei, Hagi, Bicfalvi și Maxim.
Așa ne-am revenit din pumni. Cu Hagi mic care s-a făcut mare, servit perfect de un alt ”junior”, Marin. Am luat trei puncte pe care era musai să le luăm. Iar Rădoi, recuperat miraculos după Covidul care l-a făcut să-i antreneze pe tricolori pe Zoom și Skype, trebuie acum să mute cu adevărat în apărare, acolo unde suferința e mare.
Pentru că ghici cine ne vizitează duminică, iar panzerul german nu vine la cină. Rădoi trebuie să facă o magie și să potrivească piesele perfect. Sau măcar să ne spună celor cardiaci să avem pe stoc ceva pastile.