Astea sunt vorbele care ne-au marcat multora dintre noi copilăria.
Rușinea era pusă pe același palier cu greșeala gravă și era obligatoriu să fie evitată.
Altfel, cearta primită, era pe măsură.
Astăzi, aud tot mai des că ideea rușinii este una desuetă.
Mai mult chiar, faptul că ne educăm copiii în spiritul evitării rușinii pare să fie păgubos pentru adultul în devenire.
Asta pentru că bariera astfel creată este considerată artificială și nu lasă nici ca individul să se dezvolte natural, fără preconcepțiile adultului, și nici nu-l expune suficient la situații noi, posibil stânjenitoare, dar pe care ar fi bine să și le “ia în freză”, pentru a-și stabili singur și în funcție de răspunsul celeilalte părți, limite de bun-simț.
În teorie sună bine, nu!?
Ceea ce cred eu despre subiect este însă contrariul și anume că rușinea este bună.
Asta o spun tocmai pentru că sesizez, aproape zilnic, pe “viu”, dar mai ales în mediul online, ceea ce eu cataloghez, așa greșit cum am fost educat, lipsa de rușine, ca să nu spun nesimțirea.
Sub masca libertății de exprimare se ascunde, de extrem de multe ori, dezinvoltura frivolității, expunerea verbală fără perdea, chiar scabroasă și gesturi greu de suportat ochilor și urechilor.
Este vorba, în fapt, despre lipsa rușinii.
Cea pe care astăzi, din păcate, o aud extrem de des și din gura din ce în ce mai multor persoane cu pregătire psihologică de specialitate, ca subiect de bază în crearea omului nou, lipsit de inhibiții, dezinvolt și cu adevărat liber.
Permiteți-mi însă să nu fiu de acord cu cei care cred că omului viitorului trebuie să-i lipsească rușinea.
Cred că în baza educației oricărui copil trebuie să fie și rușinea. Aceea de a nu face ceva suficient de nepotrivit încât să afecteze regulile sociale și, în consecință, pe indivizii din care este alcătuită societatea.
Nu de alta dar, altfel, o să ajungem să trăim într-o lume în care foarte ușor și, în același timp, periculos se va confunda îndrăzneala cu tupeul obraznic, curajul cu inconștiența, luarea de cuvânt cu vorbitul peste vorba celuilalt, decența cu grobianismul, mâncatul fără plescăit cu vorbitul cu mâncare în gură și multe lucruri care vin dintr-o educație sănătoasă să fie confundate cu dezinvoltura nesimțiților de tip nou.
În concluzie, dacă încă mai roșiți la o glumă proastă, vă cereți scuze chiar dacă nu considerați că ați greșit, cedați locul unui om mai în vârstă în tramvai și vă revoltă când vedeți că sunt persoane care n-o fac, vă rog să nu capitulați în fața lipsei de rușine.
Cred că încă suntem mai mulți noi, cei “defecți”, decât “vindecații” de rușine din țara asta, așa că vă rog să nu capitulați în fața omului spălat de jena “gratuită”!
Editorial de Marius Marinescu