joi , 5 decembrie 2019
Home / Inedit / Teoria Cameleonului

Teoria Cameleonului

O nouă serie de simulări derulate pe supercomputere în scopul de a explica modul intim de funcţionare a Energiei Întunecate, o forţă misterioasă care se pare că anulează gravitaţia şi împinge Universul într-o perpetuă şi accelerată extindere, conferă susţinere aşa-numitei Teorii a Cameleonului, care pune acest proces de inflaţie pe seama unei particule subatomice exotice, conform unui studiu publicat recent în revista Nature Astronomy, informează Live Science, studiu prezentat pe scurt de Mihail Ciobanu pentru DC News.

Wilhelma zoological and botanical gardens, Stuttgart, Germany

 

Primele indicii indirecte ale presupusei existenţe a Energiei Întunecate (până în prezent nu au fost găsite decât astfel de indicii) au apărut spre sfârşitul anilor 90, când cosmologii care au măsurat lumina provenită de la supernove foarte îndepărtate au observat că aceste stele aveau o strălucire mai scăzută decât era de aşteptat. Această observaţie sugera că aşa-numitul continuu spaţiu-timp nu doar că se extinde, ceea ce în acea perioadă era considerat contraintuitiv în fizică, dar mai ales se extinde în mod accelerat. În faţa acestei evidenţe, fizicienii au postulat existenţa unei forţe care acţionează în opoziţie cu gravitaţia, împingând galaxiile din ce în ce mai departe una de alta, în loc să le apropie.
În prezent, cei mai mulţi fizicieni subscriu la ideea că Energia Întunecată este aşa-numita constantă cosmologică – sau Densitatea Energetică a Spaţiului sau Energia Vidului -, care i-a apărut la Eistein în ecuaţiile de câmp ale Teoriei Relativităţii Generale şi i-a dat mari bătăi de cap marelui fizician.

Energia spaţiului gol
Constanta cosmologică este practic Energia Spaţiului Gol, după cum explică şi Baojiu Li, fizician şi matematician la Durham University din Marea Britanie.
„Acest model simplu funcţionează excelent din punct de vedere practic şi este o adăugire directă la modelul cosmologic, fără a fi nevoie de modificarea legii gravitaţiei”, a subliniat el.
Problema este însă că principalele teorii din fizică susţin că valoarea Energiei de Vid ar trebui să fie cu aproximativ 120 de ordine de magnitudine mai mare decât ceea ce putem observa în Univers cu instrumentele de care dispunem. În consecinţă, fizicienii încearcă să verifice şi unele teorii alternative, iar Teoria Cameleonului este una dintre ele.
Această teorie postulează existenţa unei noi forţe, cu tot cu o particulă purtătoare de forţă, în afara celor patru pe care se bazează fizica: gravitaţia, forţa electromagnetică, forţa nucleară slabă şi forţa nucleară tare. Particula care mediază această forţă se numeşte Particula Cameleon şi probabil că nu o vom putea descoperi direct niciodată. Această forţă ar acţiona la fel ca Energia Întunecată, anulând efectele gravitaţiei şi împingând obiectele mari din Univers din ce în ce mai departe unele de altele. Însă raportarea la o a cincea forţă universală produce o dilemă pentru fizicieni: cum se face că instrumentele noastre, inclusiv celebrul accelerator de particule al CERN, nu au detectat niciodată o astfel de particulă care ar trebui să fie omniprezentă?

Particula Cameleon se camuflează în mediul
înconjurător
Ei bine, teoria sugerează că, aşa cum îi spune numele, Particula Cameleon se camuflează în mediul înconjurător, evitând astfel detecţia. Aceste particule ar fi capabile să-şi modifice masa în funcţie de mediul înconjurător. Astfel, în vecinătatea Pământului, ele au o masă mare şi sunt dificil de detectat. Din acest motiv, efectele Particulelor Cameleon nu sunt vizibile în Sistemul Solar şi pot fi observate doar la o scară cosmologică mare, scară la care materia ordinară apare mult dispersată, conform teoriei.
Pentru a testa această teorie, cercetătorii au introdus în simulările lor computerizate o altă mare necunoscută din cosmologie, aşa-numita Materie Întunecată şi au pus-o să interacţioneze cu cele patru forţe cunoscute din fizică şi cu Particulele Cameleon, pentru a observa dacă poate genera structuri cosmice, aşa cum este Sistemul Solar. Până recent însă, puterea de procesare a calculatoarelor nu era suficientă pentru acest gen de simulări, care necesită şi includerea materiei ordinare (protoni, electroni ş.a.m.d.).
Apelând la cele mai puternice supercomputere ale prezentului, Li şi colegii săi au reuşit să obţină în simulările lor structuri cosmice similare galaxiilor. „Simulările derulate demonstrează că galaxii realiste, similare Căii Lactee, se pot forma în pofida comportamentului complicat al gravitaţiei din teoria Cameleonului”, susţine Li.
Problema cu care se confruntă acum fizicienii este dacă eventualul succes al acestei teorii va infirma Teoria Relativităţii Generale a lui Einstein. Jeremy Sakstein, fizician la University of Pensylvania din Philadelphia (SUA), care nu a fost implicat în acest proiect de cercetare, este de părere că trebuie să existe mai multe teorii aflate în competiţie între ele, pentru că, din aceste confruntări de idei susţinute pe cât posibil experimental, va rezulta în cele din urmă adevărul.

Check Also

Tablou dispărut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial

Pictura cu pricina se numeşte „Vas cu flori”, a fost realizată de maestrul olandez Jan …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *