Ţara în care oamenii nu au nume de familie

Cu siguranţă ni se pare ciudat ca cineva să nu aibă nume de familie, însă, în această ţară europeană este o excepţie, Islanda are câteva particularităţi atunci când vine vorba de nume. În primul rând, islandezii nu au nume de familie.
În al doilea rând, nu se ia numele soţului după căsătorie. În al treilea rând, atunci când se alege numele unui copil, este necesar să alegi dintr-o listă aprobată de guvern. Dar care este sensul acestor reguli ciudate?
Spre deosebire de celelalte ţări occidentale, islandezii nu folosesc nume de familie. Numele oamenilor face referire la numele tatălui sau al mamei şi nu se referă la descendenţa istorică a familiei.
Deşi această ţară împărtăşeşte o moştenire culturală comună cu celelalte ţări scandinave (Norvegia, Danemarca şi Suedia), doar Islanda este cea care continuă să folosească sistemul „numelui de mijloc” care era folosit în trecut în toată Scandinavia.
Astfel, numele unui islandez se formează prin adăugarea sufixului – son (fiu) şi – dottir (fiică). De exemplu, Lennart Torstensson, adică Lennart fiul lui Torstens. Dacă copilul nu are tată, atunci „numele de mijloc” îi este dat de mamă.
Un alt exemplu este cântăreaţa Bjork. Numele ei este Guomundur, făcând-o Bjork Guomundsdottir.
O ramificare culturală a acestei tradiţii este faptul că femeile islandeze nu iau numele soţilor la căsătorie, întrucât pur şi simplu nu are niciun sens. Femeia nu poate fi fiul cuiva, ci fiica cuiva.
De obicei, islandezii folosesc un singur nume, iar „numele de mijloc” este utilizat doar pentru a evita confuzia cu persoane cu acelaşi nume.
De exemplu, islandezii îl numesc pe preşedintele ţării pur şi simplu Guoni, cântăreaţa Bjork este numită doar Bjork. O excepţie de la această regulă fac imigranţii.
atlas-geografic.net