joi , 12 decembrie 2019
Home / Tara de dincolo de tara / „Sunt Dușmanul nr. 1 al Republicii Moldova”

„Sunt Dușmanul nr. 1 al Republicii Moldova”

După lovitura de palat din 12-14 noiembrie, Igor Dodon a devenit de facto noul coordonator al Republicii Moldova. În înțelegerea locală a termenului, a fi coordonator în Republica Moldova înseamnă a avea controlul deplin al celor trei puteri în stat – legislativă, executivă și judecătorească. Precum și puterea mediatică de manipulare a opiniei publice. Avându-le pe toate, Igor Dodon a ajuns astăzi ceea ce a fost cu zece ani în urmă Vladimir Voronin și ceea ce a fost silit să abandoneze cu cinci luni în urmă Vlad Plahotniuc. După lovitura de palat din 12-14 noiembrie Dodon a devenit și pahan (cap de bandă, autoritate, căpetenie de clică criminală – n. red.), și coordonator, termenii de origine rusă și europeană însemnând în vocabular local una și aceeași: că statul capturat pe rând de Voronin și de Plahotniuc a fost preluat, după o brambureală situațională, de Dodon.

„Însă în privirea noastră nu e loc de dumneavoastră ”
În legătură cu intrarea în toga acestui nou statut al său, Igor Dodon a simțit nevoia să dea semnale triumfaliste nu doar patronilor săi de la Moscova și supușilor direcți pe linie de partid socialist. Dodon avea nevoie să dea semnale de încurajare sistemului ticăloșit, puțintel speriat de scunda guvernare ACUM-istă. Sistemul trebuia să vadă pe viu că are un nou stăpân și că trebuie să procedeze în consecință. Adică să rămână pe poziții și să procedeze exact așa cum a procedat atunci când el a trecut de sub stăpânirea lui Voronin în stăpânirea lui Plahotniuc, scuturându-se de intrusul Vad Filat la un anumit moment. Dodon avea deci nevoie să-și marcheze teritoriul, să dea instrucțiuni de moment referitoare la  forțele aliate și la cele oponente, la prietenii și la dușmanii noii situații. Mai bună platformă decât televiziunile nici că se poate. Așa că Dodon s-a lăsat invitat în mai multe platouri de unde a dictat sentințe. Cea mai dură dintre ele a fost dată, firește, pe numele fostului său stăpân și al sistemului moștenit de la el, Vlad Plahotniuc. Liderul socialist, acum el coordonator, a spus: „Sunt dușmanul nr.1 al lui Plahotniuc. Nimeni nu l-a lipsit de tot, așa cum am făcut eu”.
Adevărat, nimeni nu a procedat așa cum a procedat Dodon. Devenind la vremea lui lider oligarh, Plahotniuc nu l-a exilat pe Voronin, învățătorul și predecesorul său. Din contră, Voronin a profitat de recunoștința lui Plahotniuc, a fost protejat, i-a fost „iertat” inclusiv dosarul „7 aprilie”. Voronin a rămas în integralitatea capitalurilor și averilor furate de la stat. Nu au fost deloc puține și mărunte crimele lui Voronin. Însă Dodon „l-a lipsit de tot” pe fostul lui prieten și binefăcător Plahotniuc. Privită în retrospectivă, relația celor doi a fost multă vreme foarte strânsă și laborioasă. Uneori atât de armonioasă și tandră, încât putea fi explicată doar prin vorba cântecului: „Însă în privirea noastră nu e loc de dumneavoastră”. Așa este, interesele lor erau atât de apropiate ca scopuri și obiective, încât nimeni nu putea să-și găsească loc în privirile celor doi. Iată cam cum a fost.
Dodon și Plahotniuc, discipolii lui Voronin
Între Dodon și Plahotniuc, doi discipoli apropiați ai lui Voronin, a existat de ani de zile o idilă pasională nebună. S-au întâlnit la începutul anilor 2000 pe una din cărările aglomerate ale mercantilismului pe care tot felul de oportuniști țineau calea către venalul Voronin. Era momentul în care generalul sovietic de miliție, devenit președinte, tocmai își completa cohortele mafiei cu recruți de calibrul său moral. Sub comanda lui Voronin se forma o nouă stăpânire. Și, firește, Voronin avea nevoie de specialiști capabili să gestioneze economia reală în așa fel, încât proprietatea statului și businessul privat să picure cu regularitate dividende în punga capului mafiei și să mulțumească în același timp veleitățile de viață avută ale camarilei din jurul lui. Pe partea macroeconomică, cei admiși în echipă trebuiau să țină cont de un aspect foarte important: ca dezvoltarea țării să nu aducă prejudicii …sărăciei populației. Or, sărăcia populației – acest handicap al societăților în tranziție – este o comoară, un patrimoniu pentru oricare din regimurile mafiote. Transformată în factor electoral și manipulată abil din mai multe unghiuri de abordare, sărăcia asigură auto-succesiunea puterii. Este un fel de perpetuu-mobile de putere pentru regimurile care se pricep să o administreze și au grijă să o mențină la o cotă înaltă, dar controlabilă în același timp.
Igor Dodon și Vlad Plahotniuc au încăput ambii în caseta de comandă a lui Vladimir Voronin. Lor le-a fost încredințată partea economică și financiară a stăpânirii. Lui Plahotniuc i-a revenit progresul economic, financiar și mediatic al familiei Voronin. Lui Dodon – sectorul economiei reale, schemele și fluxurile de bani menite să alimenteze partidul și camarila, precum și administrarea sărăciei. Ambii s-au achitat foarte bine de misiunile încredințate lor. Familia Voronin, din responsabilitatea lui Plahotniuc, s-a făcut foarte bogată deja în primii cinci ani de domnie a pahanului Voronin, acesta devenind primul oligarh din Republica Moldova în deplinul sens al cuvântului.
Camarila din responsabilitatea lui Dodon nu mai putea de bine – stăpânea importante nișe comerciale și dobândea averi sub protecția statutului de servitori ai stăpânirii. Și pe partea macroeconomică au fost înregistrate succese remarcabile: deja în prima jumătate a anilor 2000, Republica Moldova a reușit să întreacă Albania la capitolul sărăciei populației. Țara lui Voronin s-a menținut pe această primă poziție în topul sărăciei chiar și în perioada cea mai prolifică pentru Europa, când toate țările, inclusiv cele din regiune, au făcut salturi importante în dezvoltarea economică și pe planul creșterii bunăstării populației.
Unul capturează statul, celălalt își construiește partid și ajunge președinte
După ce au lucrat o vreme pe sectoare separate, drumurile lui Dodon și Plahotniuc s-au intersectat. Prima probă confirmativă a acestui eveniment o găsim fixată în decembrie 2008. Era deja sfârșit de eră comunistă. Prin străduințe în fața lui Voronin, numai de el știute, Plahotniuc își dobândise statutul de membru al camarilei. Devenise o figură mai răsărită din clientelă și trebuia servit conform statutului dobândit. Tot atunci s-a văzut și îndemânarea lui Dodon, responsabilul de proprietățile statului și de economia reală a regimului. Cu indispensabila aprobare a șefului, Dodon trece complexul de clădiri ale Hotelului „Codru” prin parlament și, în doi timp și trei mișcări, această proprietate a statului se pomenește în proprietatea lui Plahotniuc. Desigur, la un preț drastic subevaluat. Se vede că la facerea-desfacerea acestei tranzacții, Dodon și Plahotniuc au trebuit să petreacă împreună mai multe nopți, căci de atunci ei nu și-au mai putut dezlipi ochii unul de la altul. Relația lor a durat în fază armonioasă, aproape că frățească, până în iunie 2019 și a fost mai mult decât platonică.
Cei doi au fost fecunzi, și-au adus unul altuia importante foloase atât în plan politic, cât și economic-financiar. Dodon l-a ajutat pe Plahotniuc să pună mâna pe stat. Adică să-l captureze, dacă e să ne exprimăm în limbajul mai recent al socialistului Dodon. La rândul lui, Plahotniuc l-a răsplătit pe Dodon, sprijinindu-l să-și construiască și hrănească partidul, ba l-a mai și făcut președinte de țară. Când Dodon a prins a se gudura pe lângă Putin, Plahotniuc nu s-a prea impacientat. Nu l-a sancționat nici atunci când era clar că Dodon își crește puterea electorală și mediatică pe banii ilegali ai Moscovei. Suspendarea pe câteva ore de mai multe ori din funcția de președinte era gândită de ei ca o scenetă pentru amuzamentul proștilor – în perspectiva comportamentului alegătorilor, rolurile trebuiau cumva diferențiate. O distribuție a rolurilor a avut loc și pe partea de geopolitică: Dodon – specializat în relațiile cu rușii; Plahotniuc – dedicat celor cu arabii și lobby-ul american. Dar ambii activi pe filiera turcă. În alegerile din noiembrie 2016 și februarie 2019, atât Dodon, cât și Plahotniuc au beneficiat de ajutorul rușilor. Moscova le-a permis să cumpere voturi din zona ocupată și păzită de ei. Le-a livrat alegători din Transnistria atâția cât și-au dorit să cumpere.
De la relația platonică la dușmanul nr. 1
Până aici, totul a decurs bine și frumos. Atât de frumos, încât pierzându-și capul din încântarea de puterea pe care o are, Vlad Plahotniuc a întors spatele partenerilor occidentali de dezvoltare, a ignorat recomandările lor referitoare la statul de drept și a trecut cu tot cu doctrină pe pozițiile de geopolitică ale lui Igor Dodon. Scoaterea Republicii Moldova din angrenajul pro-european și înfundarea ei în așa zisul vector „Pro-Moldova”, bătătorit de președintele deja Dodon, a fost semnalul că Plahotniuc e totuși un prost de s-a lăsat singur pe lume. O mai mare prostie nici că se putea. Vorba vine, prostul dacă nu e și fudul, nu e prost cu totul. Șahistul Dodon a văzut dintr-o dată că regele a rămas gol. Era tocmai momentul să încerce debarcarea și înlocuirea lui. Dodon nu pleca de flori de cuc la Moscova mai în fiecare săptămână, stârnind glumițele diletanților în materie de șah. Serviciile secrete ale patronilor de la Kremlin au profitat punctual de conjunctura de blocaj politic de după alegerile din 24 februarie 2019 și l-au ghidat pe Dodon până într-acolo, încât acesta, în data de 7 iunie, i-a tras lui Plahotniuc preșul de sub picioare. Regele gol a căzut! Trăiască regele! Zbaterea lui Plahotniuc a mai durat aproape o săptămână. Gurile mai dezlegate la limbă șușotesc că liderul democraților a rupt-o la fugă din plină adunare cu membrii staff-ului său de partid, fără să-și ia barem rămas bun, în momentul când surse foarte credibile i-au șoptit că un comando rusesc al armatei invizibile putiniste Wagner are indicația să-l asasineze în orele următoare. Este mai mult decât probabil că o asemenea măsură activă serioasă nu putea fi desfășurată de un comando străin pe teritoriul suveran al Republicii Moldova decât sub înaltul patronaj al șefului statului, devenit
dintr-odată dușmanul nr. 1 al lui Vlad Plahotniuc. Cu siguranță, prezența comandoului l-a ajutat pe Dodon în acele momente încordate să-și mențină „verticalitatea”, de care face caz acum în platourile de televiziune.
Moscova ne face răul cu mâna trădătorilor autohtoni
Astăzi lucrurile sunt aranjate în Republica Moldova în consecința acelui deznodământ. Situația președintelui socialist Igor Dodon este mai solidă decât cea în care a coordonat statul liderul democrat Vlad Plahotniuc. Pentru că Plahotniuc impunea ascultare sprijinit doar pe forța de șantaj a poliției, procuraturii și judecătoriilor autohtone subordonate lui, fără să dețină oficial o funcție relevantă în stat. Socialistul Dodon impune ascultare fiind șef de stat și… având în spatele lui potențialul hibrid al Moscovei. Un potențial combinat între politic, militar și servicii secrete.
Așadar, să rezumăm. După lovitura de palat din 12-14 noiembrie curent, Igor Dodon este ceea ce a fost Vlad Plahotniuc până la 14 iunie. Este deci răul care a capturat statul, dar care trebuie înmulțit cu un rău și mai mare. Este vorba de răul pe care Federația Rusă ni l-a făcut timp de zeci de ani cu mâna altor trădători, iar de acum înainte îl poate face Republicii Moldova în anii următori cu mâna celui mai înalt oficial în piramida puterii unui stat – a președintelui Igor Dodon.
Dacă rămâne în stăpânirea acestei puteri absolute, dobândite de altfel ilegal, pe căi criminale, Igor Dodon va ajunge în câțiva ani să ne spună deschis, cu frondă triumfalistă, din platoul unic și general al televiziunii lui atotcuprinzătoare, parafrazând puțin de tot din ceea ce a deliberat deunăzi: „Sunt dușmanul nr.1 al Republicii Moldova. Nimeni nu a lipsit-o de tot(ul), așa cum am făcut eu.”

Check Also

Rusia, pregătită militar pentru un conflict de tipul crizei rachetelor, din 1962

Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a declarat că Rusia este pregătită din punct de vedere militar …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *