0.6 C
Ploiești
duminică, 9 februarie, 2025
spot_img
AcasăTara de dincolo de taraStabilitatea României, succesul Republicii Moldova

Stabilitatea României, succesul Republicii Moldova

CCR a anulat pe 6 noiembrie alegerile prezidențiale din România și a decis reluarea lor de la zero. Motivând că, după declasificarea documentelor prezentate în ședința CSAT, s-a constatat că „procesul electoral privind alegerea Președintelui României a fost viciat pe toată durata desfășurării și în toate etapele de multiple neregularități și încălcări ale legislației electorale care au distorsionat caracterul liber și corect al votului exprimat de cetățeni și egalitatea de șanse a competitorilor electorali, au afectat caracterul transparent și echitabil al campaniei electorale și au nesocotit reglementările legale referitoare la finanțarea acesteia”. Aspecte soldate cu un efect „de desconsiderare a principiilor esențiale ale alegerilor democratice prin utilizarea netransparentă și cu încălcarea legislației electorale a tehnologiilor digitale și a inteligenței artificiale în desfășurarea campaniei”, precum și prin „finanțarea din surse nedeclarate a campaniei, inclusiv online”.

Decizia CCR, o bombă dezamorsată in extremis?
Dar mai întâi o precizare: trei sunt motivele pentru care reluăm tema alegerilor pe cele două maluri ale Prutului: similitudinea formelor războiului hibrid în electorale, efecte ale unor decizii nefaste pentru democrație ale celor două Curți – de la Chișinău și de la București – în perioade complicate și interesul comun de dezvoltare continuă pe cale europeană pe ambele maluri.
Decizia CCR de anulare a alegerilor și repetare de la zero a întregului parcurs electoral pare să fi avut efectul dezamorsării unei bombe nucleare, riscând să arunce în aer democrația pe malul drept al Prutului. Greu de explicat ce i-a determinat pe magistrați să balanseze între renumărarea voturilor, validarea primului tur în timp ce prima n-a fost finalizată, ca în final să anuleze definitiv scrutinul prezidențial. Toate acestea n-au făcut decât să bulverseze societatea, să aprindă fitilul unor tensiuni sociale – tulburări partinice, proteste infantile, divizarea presei, noi manipulări și tot mai multă neîncredere în conducerea statului. Greu de înțeles și de ce responsabilii de la vârfuri au lăsat să treacă pe alături de grija pentru securitatea țării semnalmentele unor acțiuni subversive detectate cu ani în urmă încă de serviciile corespunzătoare, dar și atenționările de mai încoace ale acelorași structuri de pe malul stâng. (În paranteză fie spus, de cum s-au trezit alertați de fenomenul Georgescu, colegii de la București fac coadă la MAI de la Chișinău pentru a prelua din experiența rezistenței în războiul hibrid la referendumul și prezidențialele din Moldova).
Pe de altă parte, decizia CCR a fost singura opțiune de a preveni un dezastru de proporții. Am răsuflat ușurați în după amiaza zilei de 6 decembrie, când în diasporă lua deja avânt procesul de vot – Bursa de Valori București și piețele financiare au înregistrat instantaneu creșteri importante, investitorii străini și-au mai temperat durerile de cap. România pare să fi evitat riscul unui cataclism politic și economic. Salvarea a fost desecretizarea documentelor CSAT, care indică clar un atac din partea unui stat străin agresor în procesul electoral cu tacticile aceluiași război hibrid prin care a trecut și mai trece și Republica Moldova. Acum se identifică amploarea lui, actorii implicați, din exterior și din interior, se depun eforturi de a scoate la lumină adevărul despre ce s-a întâmplat la alegerile prezidențiale. Greu de crezut că noi alegeri vor avea loc mai degrabă decât în primăvară. Abia după ce va deveni clar ce s-a întâmplat pe 24 noiembrie – cât a fost atac străin, cât trădare din interior – va fi posibilă reluarea procesului electoral de la zero. Până atunci autoritățile trebuie să-și securizeze breșele, înțelegând că un obuz le-a trecut pe lângă ureche, e drept, fără a lăsa urme de sânge.

URSS, Ceaușescu, Iliescu, vetuste moșteniri
Reacțiile candidaților, oarecum de așteptat – poziția evident pro-rusă, anti-europeană, anti-NATO a lui Călin Georgescu, și una pur emotivă, penibil naivă a Elenei Lasconi au divizat electoratul în două. La mijloc e de fapt și o simbioză de cauze, înregistrate pe ambele maluri, decât că ușor diferite: segmente însemnate ale populației cu nostalgia trecutului și învrăjbite asupra guvernării. Pe malul stâng, nostalgicii, precum și avatarii politici jinduitorii de putere, ce manipulează pe unde grosolan, pe unde suficient de iscusit, dar meschin masele, valorificând aceste nostalgii în contextul consecințelor crizelor regionale și mondiale. Pe malul drept nostalgicii ceaușiști și prizonierii mentalității iliesciene. În scrutinul prezidențial lor li s-au alăturat și protestatarii anti-sistem, momiți de capcana Georgescu. Astfel se explică scoaterea lui pe primul loc.
Basarabenii, deținători ai cetățeniei române (și nu numai) s-au clarificat ușor cu fenomenul Georgescu și cu partidele antisistem. Le-a fost la îndemână experiența referendumului și prezidențialelor, din care, în pofida unui război hibrid nu mai puțin dur, au ieșit cu bine. Mai complicat le-a fost cu Elena Lasconi în preajma turului doi. Susținută masiv în primul tur, mulți au rămas dezamăgiți de ultimele ei discursuri dinaintea celui de-al doilea – ușor patetice, ușor naive, ușor deplasate, de un patriotism ieftin și plat, demascând un candidat cu potențial politic și intelectual prea volatil pentru un președinte de țară europeană. Bucuria sa că „moldovenii care au și cetățenie română vor fi alături în turul doi, inclusiv cei din străinătate” și că așa „fac frații buni – se ajută, mai ales la nevoie”, le-a căzut basarabenilor în scârbă după un răspuns la sesiunea de dezbateri cu jurnaliștii la TVR, când a fost întrebată de Adelin Petrișor despre o eventuală solicitare a Chișinăului de ajutor în securizarea spațiului său aerian. Reproducem secvența ad-litteram. A.Petrișor: V-ați întâlnit cu Maia Sandu. Știți că frații noștri de peste Prut au și mai mari probleme financiare decât noi. Nu știu dacă cunoașteți că bugetul apărării al Republicii Moldova anul acesta e de vreo sută milioane dolari. Asta înseamnă cam 20 rachete Patriot, ca să avem o idee. Au căzut drone la ei, inclusiv în Chișinău undeva. Dacă ați fi președinte, ați fi de acord ca România să intercepteze drone în spațiul aerian al Republicii Moldova? / Lasconi (imediat și ușor speriată): Noi nu putem face asta pentru că suntem în NATO. / A.P.: Putem să facem, a spus secretarul general NATO că o astfel de colaborare depinde de România și Moldova… / E.L.: Eu consider că în momentul de față Moldova, un stat suveran, încă nu e în NATO. Bineînțeles, m-aș consulta și cu CSAT, cu prim-ministru și cu ministrul apărării naționale. Pe de altă parte, aș încerca să ajut cu tot ce pot fără să intervenim noi pe teritoriul Moldovei. Dar cel mai important e alt lucru – ca Ucraina să câștige războiul. Pentru că între Rusia și Moldova stă Ucraina, între Rusia și România stă Ucraina și nu ne permitem să avem Rusia la granițele noastre.
Cu toate acestea, basarabenii erau deciși să voteze în continuare masiv pentru candidata USR. Pe 6 decembrie, în prima zi de vot, la ora când s-a anunțat suspendarea votării, la Chișinău votaseră deja circa 10 mii de alegători. Conștienți că o fac nu atât pentru Lasconi, cât pentru salvarea României. Ca să nu mai vorbim de o „cireașă” pe tort – comparația Donald Trump, căruia i-a scris: „Sunteți un adevărat lider al poporului, exact ca și mine”. Lasconi vrea să candideze iar la funcția de președinte. Și să câștige. Emoții… Să fie de aceeași părere și USR în această situație?

„Suntem mulți, dar volanul e numai la unul”
România a fost supusă, în timpul prezidențialelor, aceluiași tir ca și Republica Moldova, doar că „obuzele” au fost diferite. Cristian Barna, expert în studii de securitate, felicita zilele acestea Chișinăul pentru cum a făcut față acelorași provocări. „Ceea ce ați trăit dvs. în Republica Moldova, cel puțin în ultimele două tururi de scrutin, ca și înainte, o pățim și noi acum. Eu vă felicit pentru cum ați reușit să le gestionați și, ca român, îmi pare foarte rău că noi, care ar trebui să fim o oază de stabilitate pentru Moldova, suntem acum în situația în care vă facem să vă uitați spre noi cu îngrijorare”. Într-adevăr, stabilitatea României este pentru malul stâng nu mai puțin importantă decât contracararea provocărilor cu care ne vom confrunta la parlamentarele din 2025. Declarațiile gen „statul român a călcat în picioare democrația”, „decizia CCR e o lovitură de stat”, „statul e în comă indusă”, „se prăbușește economia”, „duceți ţara în anarhie” ale ambilor candidați s-au stins odată cu tentativele unor proteste violente de destabilizare. Dar va mai fi admis Georgescu candidat la reluarea scrutinului prezidențial? Ce va face clasa politică pentru a evita un vot antisistem în favoarea unui alt „independent”? Vor proceda partidele proeuropene la o dezbatere națională, pentru a recâștiga încrederea cetățenilor în procesul democratic, în instituțiile statului, cum propune unul dintre liderii USR, Robert Fritz? Se pare că deocamdată PSD, în ședințele sale închise, s-a arătat mai puțin aplecat spre o coaliție confortabilă PSD-PNL-USR-UDMR și minorități, ce ar strânge peste 65% din voturi, ci e blocat pe alt proiect: Ciolacu neapărat premier, o coaliție PSD-PNL-UDMR și minorități, cu USR în opoziție pentru o aparență de democrație. Și nu se știe dacă vor negocia o soluție agreată chiar de Mihai Tudose: un candidat comun la președinție, să genereze toate celelalte structuri, Cameră, Senat, Guvern. „Este evident că lucrurile trebuie echilibrate, ca să nu ajungem ca cineva să decidă totul. Suntem mulți, dar volanul este numai la unul. Împărțim puterea și asigurăm și un echilibru și un parcurs bun al României, evitând derapajele”.
Aceleași îngrijorări, valabile în egală măsură pe ambele maluri ale Prutului.

Articol de Nicolae Misail

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole recente