vineri , 17 ianuarie 2020
Home / Ocolul Pamantului / Sponsori pentru preşedinţia semestrială a Consiliului UE

Sponsori pentru preşedinţia semestrială a Consiliului UE

Sponsorii majori ai statelor membre care preiau preşedinţia consiliului UE constituie o problemă ?, se întreabă site-ul Euronews. România a fost sponsorizată de unele companii, inclusiv de Coca-Cola, iar Finlanda, care prezidează lucrările începând cu data de 1 iulie a.c., a ajuns la un acord cu BMW.

„Faptul că politicile europene şi procesul decizional sunt sponsorizate în acest mod este aparent un lucru extrem de negativ”, a opinat cercetătorul specializat în lobby Vicky Cann, de la Corporate Europe Observatory (CEO) o organizaţie non profit din Bruxelles. Potrivit lui Cann, principala problemă care derivă din această practică este că aceste companii, cu activitatea lor de lobby în cadrul Uniunii Europene, implementează o adevărată „igienizare a reputaţiei lor”. Şi nu numai: „Întregul proces care se învârte în jurul sponsorizării este într-adevăr prea puţin transparent”.
E greu de stabilit momentul exact în care au început cu adevărat sponsorizările, însă o hotărâre a Ombudsmanului UE din 2005 sugerează că, la acea dată, problema se afla deja pe ordinea de zi. Statele membre care au acceptat bani de la companii private au fost, de exemplu: Austria, în 2018 (Porsche, Audi, Microsoft şi altele); Bulgaria, în acelaşi an (peste 50 de sponsori); Malta, în 2017 (BMW, AirMalta şi Microsoft) Estonia, în acelaşi an (Microsoft, Mercedes, BMW) şi Slovacia, în 2016 (Peugeot, Orange, Microsoft).
Ombudsmanul, adică mediatorul european Emily O’Reilly, a deschis recent o anchetă privind sponsorizările private, în baza unei plângeri din partea ONG-ului Foodwatch împotriva Consiliului Uniunii Europene.
În februarie a.c., ONG-ul a criticat sponsorizarea de către compania Coca-Cola a preşedinţiei române, declarând că este „inacceptabil” ca gigantul băuturilor răcoritoare să aibă dreptul de a sponsoriza preşedinţia, în timp ce România superviza discuţiile privind revizuirea legislaţiei în materie de alimentaţie sau ambalaje.
„Acest tip de relaţie dintre principalele instituţii europene şi interesele companiilor subminează în continuare încrederea cetăţenilor în politica europeană şi în cei care iau decizii la Bruxelles”, a declarat atunci Thilo Bode, directorul executiv al Foodwatch.
Consiliul a răspuns reclamantului că „nu a reuşit să abordeze sau să comenteze problema”, deoarece ”organizarea preşedinţiei, inclusiv cererea de a sponsoriza elementele unei preşedinţii, este, în principiu, responsabilitatea autorităţilor statelor membre în cauză şi nu este o chestiune care ţine de puterea decizională a Consiliului”.
Cu toate acestea, O’Reilly a subliniat în contextul unei anchete anterioare efectuate de biroul său: Consiliul consideră „Preşedinţia, ca fiind o parte funcţională a Consiliului”. Din acest punct de vedere, este greu de înţeles de ce problema nu a „putut fi abordată sau măcar comentată”.
Cann nu consideră acceptabil răspunsul instituţiei UE: „Este uşor pentru Consiliu să dea vina pe fiecare ţară în parte, dar ar putea exista o discuţie pe această temă”.
O’Reilly a cerut un răspuns oficial de la Consiliu până la 13 septembrie 2019. Euronews a contactat guvernul român, însă până în acest moment nu a primit un răspuns.
Nu este singura critică adusă unui stat membru, în urma unui acord de sponsorizare. ln aprilie a.c., un grup format din 97 de deputaţi europeni a trimis o scrisoare fostului prim-ministru finlandez, cerându-i să refuze orice sponsorizare corporativă şi să „propună altor state membre ca toate preşedinţiile viitoare să accepte această regulă”.
„Este o practică obişnuită pentru statele membre”, a declarat, pentru Euronews, premierul finlandez Anne Sjoholm, referindu-se la acordul cu BMW. „Nu avem suficiente maşini disponibile, iar costul lor este foarte mare”. O poziţie susţinută şi de guvernul de atunci.
„Sponsorizarea BMW, a adăugat, se concretizează în furnizarea unei flote de maşini disponibile doar pe durata preşedinţiei. Ţara nu este împovărată de costuri suplimentare, în afara celor de gestionare, cum ar fi combustibilul sau salariile şoferilor.”
În ceea ce priveşte transparenţa, Sjoholm, consideră că Finlanda a publicat „o licitaţie deschisă pentru furnizarea de autoturisme, la care a aplicat însă un singur producător de maşini”, decizia „fiind luată de secretarul preşedinţiei, care se ocupă doar de aspectele administrative, cum ar fi rezervarea hotelurilor, şi nu şi de cele politice”.
Potrivit lui Cann, preşedinţia semestrului european implică şi sarcini suplimentare, însă Bruxelles-ul ar fi cel care ar trebui să se ocupe de aceste aspecte.
„Dacă preşedinţiile sunt greu de finanţat, ar trebui să existe un fond comun al bugetului miliardar al UE de la care să se aprovizioneze toate acestea, responsabilitatea nu revine numai UE: ar fi extrem de util dacă una sau două ţări ar anunţa că nu vor să accepte acest tip de bani”, comentează Cann. În cele din urmă, secretariatul Consiliului ar putea ridica problema prejudicierii imaginii instituţiei.
Oricare ar fi calea aleasă, schimbarea „va trebui să se petreacă rapid”, concluzionează Cann, „deoarece Croaţia îşi planifică deja preşedinţia şi a început să vâneze sponsorizări”.
„Se pare că a devenit un lucru automat, care pune puţin lucrurile într-o lumină negativă. Nu sunt sigur că în acest moment UE are nevoie de o altă controversă de acest gen, care, dacă s-ar dori, s-ar putea opri foarte uşor”.

Check Also

Alianţa lui Netanyahu cu dictaturile arabe din Golf

Israelienii nu au purtat niciodată un război împotriva monarhiilor absolutiste şi dictatoriale din Golful Persic. …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *