6.2 C
Ploiești
vineri, 9 decembrie, 2022
Acasă Mozaic Documentar Spiru Haret, primul român cu doctorat la Sorbona

Spiru Haret, primul român cu doctorat la Sorbona

„Plec din viaţă cu mulţumirea că nu am pierdut vremea, că mi-am îndeplinit datoriile atât pe cât puteam să mi le îndeplinesc în împrejurările în care am trăit şi în marginea puterilor mele fizice şi intelectuale”. Spiru Haret

Anul acesta se împlinesc 110 ani de la moartea părintelui educaţiei româneşti, Spiru Haret (1851-1912), prilej pentru a-l omagia în cadrul acestui crochiu.

Născut la 15 februarie 1851, la Hanul Conachi din Iaşi, ca primul dintre cei patru copii ai familiei unui judecător (Costache – descendent al unei vechi familii cu origini armeneşti), Spiru Haret a urmat primele clase acasă, apoi la şcoala din Dorohoi, iar din 28 aprilie 1860, pe când era elev în semestrul al II-lea al clasei a II-a primară, la Şcoala din Sărărie (Iaşi). În anul 1862, băiatul serios cu faţa smeadă şi zâmbet rar era luat de o rudă – tutore la Bucureşti, unde termina clasele primare la şcoala „Cuibul cu barză”, azi Şcoala generală nr. 152, în condica acesteia fiind înscris drept „fiu de boeriu”. Între anii 1862 şi 1869, Spiru frecventează studiile liceale ca bursier, la Liceul „Sf. Sava”, absolvind cu succes Bacalaureatul. Şi-a continuat studiile la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii Bucureşti, unde în 1874 a obţinut licenţa în matematici. Va pleca apoi în Franţa, la Paris, unde-şi va dubla diplomele de specialist în matematică şi fizică. Tot pe Sena, la Sorbona, Spiru Haret şi-a susţinut teza „Sur l’invariabilite des grands axes des orbites planetaires” („Despre invariabilitatea axelor mari ale orbitei planetare”), adjudecându-şi doctoratul în matematici şi devenind astfel primul român doctor în matematici la prestigioasa universitate.
Academician la 28 de ani
De remarcat că teza sa a iscat rumoare în lumea ştiinţifică a epocii, deoarece a propus elemente neaşteptate, de mare noutate, într-o problemă care făcuse obiectul cercetărilor celor mai mari matematicieni şi mecanicieni europeni, precum francezii Laplace şi Poisson. Presa vremii, în frunte cu reviste de specialitate „Bulletin des sciences mathematiques” şi „Annalles de l’observatoire de Paris”, i-a adus elogii, iar în ţară a fost primit ca un erou. Între anii 1878 şi 1910, Spiru Haret a îndeplinit funcţia de profesor suplinitor la Gimnaziul „Mihai Bravul”, apoi pe cea de profesor de mecanică raţională, algebră şi geometrie analitică la Catedra de Mecanică Raţională de la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti. Însă din 1870, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii a apelat la experienţa sa. Aşa a ajuns tânărul Haret să inspecteze şcoli, să analizeze, să corecteze, să conducă diverse comisii de examinare. La 3 iulie 1879 – la 28 de ani, aşadar – devenea deja membru corespondent, iar de la 31 martie 1892, membru titular al Academiei Române, fiindu-i recunoscută astfel contribuţia la dezvoltarea învăţământului.
Trei mandate de ministru
Nu împlinise încă 30 de ani când s-a implicat în viaţa politică a ţării, devenind membru al Partidului Naţional Liberal. Preocupat în continuare de reforme menite să îmbunătăţească învăţământul românesc, Spiru a onorat funcţiile de inspector general al şcolilor, secreter general al Ministerului Instrucţiunii Publice şi ministru al Instrucţiunii Publice şi Cultelor în trei mandate (31 martie 1897 -11 aprilie 1899, 14 februarie 1901 – 22 decembrie 1904 şi 12 martie 1907 – 29 decembrie 1910). Din poziţia de ministru, Spiru Haret a reorganizat pur şi simplu învăţământul de toate gradele, introducând, în premieră pentru România, obligativitatea învăţământului primar şi aceleaşi programe şcolare la sate şi la oraşe. A dat credit meseriilor şi practicilor agricole în mediul rural, dar şi educaţiei fizice şi muzicale.
A creat 1.700 de posturi de învăţători
Nici cadrele didactice n-au fost lăsate la mâna sorţii, Spiru Haret fiind acela care a reorganizat şcolile normale care pregăteau învăţători, înfiinţând pentru aceştia ”Biblioteca pedagocică” (1897). După crearea grădiniţelor pentru copii, neobositul ministru a conceput, împreună cu Constantin Dumitrescu-Iaşi, „Legea Învăţământului secundar şi superior” instituind astfel cele trei secţiuni ale claselor V-VIII – clasică, modernă şi reală -, iar în anul 1905 a fondat „Revista Generală a Învăţământului”. Par realizări fantasmagorice pentru un ministru din zilele noastre, nu? Dar ce ziceţi de următoarele cifre? Pe parcursul mandatelor sale, Spiru Haret a ridicat din temelii 2.343 de şcoli, a creat 1.700 de posturi de învăţători, iar numărul elevilor înscrişi în şcolile elementare a crescut de la 300.000 la 600.000.
Un erudit desăvârşit
Spiru Haret n-a fost activ doar în politică. El a publicat numeroase lucrări ştiinţifice, precum „Curs de trigonometrie” (1886), „Aritmetică elementară” şi „Aritmetică practică” (1888). „Despre acceleraţiunea seculară a mişcării medii a Lunii” (1888) „Chestiuni de învăţământ” (1897), „Activitatea extraşcolară a învăţătorilor” (1908), „Mecanica socială” (1910) ori „Pata cea mare roşie de pe planeta Jupiter” (1912). Un erudit desăvârşit!
Fântâna lui Brâncuşi
Un episod mai puţin cunoscut în legătură cu Spiru Haret, împărtăşit de regretatul istoric Ion Bulei: „Constantin Brâncuşi l-a cunoscut personal pe Spiru Haret şi fiind solicitat să facă o machetă pentru statuia acestuia, a prezentat o simplă fântână. Pentru el, aşa fusese Haret, un izvor de apă vie. Aşa a fost, într-adevăr, pentru naţia lui: un izvor dătător de viaţă”.
Crezul unui părinte al patriei
„Cea dintâiu datorie a şcoalei, care trece înaintea oricărei alteia, este de a forma buni cetăţeni şi cea dintâiu condiţie pentru a fi cineva bun cetăţean este de a-şi iubi ţara fără rezervă, de a avea o încredere nemărginită întru-însa şi în viitorul ei. Toată activitatea şi toată îngrijirea celor însărcinaţi cu educaţia tinerimii acolo trebuie să tindă” – crezul lui Spiru Haret despre rostul şcolii, rezumat într-o Circulară din aprilie 1897, adresată conducătorilor de şcoli.
„Fiţi harnici, oneşti, devotaţi binelui public şi mai presus de toate iubiţi-vă sfânta patrie”.
Spiru Haret a murit la 17 decembrie 1912, la Bucureşti, la vârsta de 61 de ani.

Articolul precedentJurnal de Tibet (III)
Articolul următorVederea şi calitatea vieţii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Articole recente

7 companii sau asocieri de firme se bat pentru SF al noului spital județean

Au și de ce: valoarea proiectului este una uriașă Cumva, în privința noului spital județean, dacă-l vom avea vreodată, lucrurile s-au clarificat în sensul în care...

A început programul Prima Conectare

Programul Prima Conectare la apă și canalizare, parte a Planului Național de Redresare și Reziliență, a început să fie aplicat din această lună, după...

Loc nou de joacă, la Aurora Vest

Primăria Ploiești a început lucrările la un nou loc de joacă, amplasat în Parcul Aurora Vest. Valoarea totală a investiției se ridică la 376.654,00...

2,3 mil. lei de la CJ Prahova pentru Spitalul Județean

Consiliul Județean Prahova a rectificat bugetul propriu, dar și bugetul Spitalului Județean de Urgență Ploiești, moficările fiind efectuate în beneficiul unității sanitare. Prima hotărâre...

Tentativa loviturii de stat nu s-a încheiat. Răscoala magistraților

Aflu dintr-o știre pasageră a unei agenții de presă că noul (și proaspătul) procuror general interimar Ion Munteanu a convocat o ședință la Judecătoria...

Consiliul Județean Prahova a renunțat să finanțeze cu 24.589.693,77 lei un proiect care ține de SACET Ploiești

Pentru cazanul 5 de la CET Brazi, trecut deja la Primăria Ploiești, a tăiat 9,3 milioane de lei La începutul anului trecut, Consiliul Județean Prahova...