sâmbătă , 7 decembrie 2019
Home / Ocolul Pamantului / Sfârşitul democraţiei, începutul „naţiunii globale” &Co

Sfârşitul democraţiei, începutul „naţiunii globale” &Co

„Ceea ce vedeţi este cum capitalismul global face curăţenie după ce a câştigat Războiul Rece. Da, spun capitalism, nu Statele Unite ale Americii”, scrie CJ Hopkins într-un articol publicat de Off-Guardian, comentat de Călin Marchievici pentru cotidianulk.ro. „Ştiu că doare să acceptaţi asta, dar „America” nu este nimic altceva decât o simulare pe o piaţă enormă (…). Ideea este că America nu este în război cu Iranul, Capitalismul global este în război cu Iranul. Imperiul corporatist supranaţional. Da, are o faţă americană, flutură drapelul american, însă este la fel de „american” ca şi corporaţiile din care este format, ca şi guvernele pe care le deţin acele corporaţii sau ca şi forţele militare pe care le controlează guvernele, la fel de „american” ca şi băncile care menţin totul în funcţiune”.
Opinia de mai sus a unui jurnalist şi satirist american poate fi repede respinsă ca o ieftină teorie a conspiraţiei. Însă marile corporaţii puse de CJ Hopkins în spatele acestei conspiraţii parcă se încăpăţânează să dovedească că scriitorul are dreptate. În urmă cu puţin timp, doi coloşi din domeniul internetului au făcut următoarele anunţuri: Facebook îşi va lansa propria monedă virtuală, Libra, iar Google va investi un miliarde de euro într-un proiect imobiliar, acolo unde statul nu mai pare să aibă fonduri, pentru a garanta dreptul cetăţenilor la o locuinţă. În acest context, devine tot mai simplu să ne imaginăm un viitor tot mai apropiat în care câteva multinaţionale conduc lumea.

Nu există America, nu există democraţie! Există doar IBM, ITT, AT&T…
“Nu există America, nu există democraţie! Există doar IBM, ITT, AT/&T, Dupont, DOW, Union Carbide şi Exxon. Astea sunt naţiunile din lumea de azi… Nu mai trăim într-o lume a naţiunilor şi ideologiilor: lumea este formată din corporaţii care sunt reglementate de legile nemiloase şi inexorabile ale afacerilor” – este un mic monolog din filmul „A cincea putere în stat”. un film despre site-ul WikiLeaks, al cărui nume aduce aminte de conceptul lui Ignacio Ramonet – internetul, platformele sociale văzute ca a cincea putere în stat, după presa tradiţională.
Unul dintre giganţii acestei lumi noi, ai acestei a cincea puteri, Facebook, a anunţat că va introduce propria monedă virtuală, începând din 2020. Se va numi Libra. Este a „n”-a monedă virtuală care apare, dar de această dată a fost întâmpinată cu mai multă îngăduinţă în mediile analitice. Celebra Bitcoin a fost deseori atacată, pentru a nu mai vorbi despre proiectele de monedă virtuală ale Chinei, Iranului, Rusiei. Despre toate s-a spus în mediile analitice că vor favoriza, asta dacă nu cumva sunt create cu exact acest scop, terorismul, evaziunea, spălarea de bani. Va fi Libra emisă de Facebook diferită, va fi moneda virtuală „bună”?

Politica monetară nu a fost şi nu este neutră
Moneda Facebook diferă prin faptul că Facebook are deja „cetăţeni”, are două miliarde de utilizatori, care vor fi expuşi la promovarea acestei noi monede. Ea va putea fi folosită la cumpărarea şi vânzarea de bunuri şi servicii. Ceea ce este pe cale să facă Facebook este o adâncire a clivajului dintre democraţie şi bani, un clivaj care a apărut odată cu generalizarea independenţei băncilor centrale faţă de puterea politică, scrie site-ul italian Linkiesta. A crescut astfel independenţa şi forţa fluxurilor financiare, a căror putere a îngenuncheat în câteva zile (şi cu consecinţe timp de cel puţin o generaţie) o ţară precum Grecia, dar au făcut-o şi cu „tigrii asiatici”, în anii 1990.
Acum vine următorul pas: una dintre cele mai puternice şi influente corporaţii din lume se pregăteşte să emită monedă. Până acum, a fost un drept regalian al statului, alături de conscripţia militară şi impozitare. Cine va lua decizii în privinţa acestei monede a unei companii cu miliarde de „cetăţeni”? Consiliul de administraţie al companiei? Directorul general? Aceste întrebări arată limpede cât de greşit este să credem că politica monetară este independentă, neutră şi cât de greşit e să credem că nu este decât o pârghie de împărţire a bogăţiei, ci şi a sărăciei deopotrivă.

Google ia locul statului California
La anunţul monedei virtuale Facebook se adaugă anunţul investiţiei de un miliard de euro, pe care o va face Google. Este vorba despre un mare proiect imobiliar în San Francisco, unul dintre cele mai liberale oraşe din cel mai liberal stat american. Miliardul de dolari pe care vrea să-l investească Google doar în San Francisco echivalează cu întreg bugetul oferit de statul California pentru construcţia de locuinţe în întreg statul, pe perioada 2019-2020.
Important este de spus că Google nu va investi în construirea unui campus pentru angajaţii săi. Nu, compania va interveni în planificarea urbană din California, acolo unde statul nu mai are bani pentru a garanta dreptul cetăţenilor la locuinţe. Acum, Google va avea grijă de cetăţeni şi drepturile lor, în locul statului. Iar la aceasta se adaugă uriaşul arsenal de control al informaţiei pe care cele două companii deja îl au, ceea ce face tot mai uşor de închipuit o lume în care câteva companii multinaţionale vor guverna asupra sistemului financiar global şi asupra sistemului global de comunicaţii.

Politicienii devin clienţii „statelor digitale”
În acest moment, câteva multinaţionale deţin informaţiile personale a miliarde de oameni, au capacitatea de a şti mai multe despre noi decât ne putem închipui (de la situaţia financiară, până la starea fizică şi psihică), sunt date care sunt folosite în influenţarea comportamentului de consum şi a comportamentului la urne. Deja niciun stat-naţiune nu poate concura cu această forţă, ba chiar statele-naţiune ajută la nivel fiscal aceste companii şi devin clienţii lor, iar cu ajutorul lor, politicienii speră să câştige câte un scrutin, în schimbul unor noi concesii, unei noi cedări de suveranitate. Cine va conduce apoi statul-naţiune: politicianul, partidul, sau „fabrica de preşedinţi”, care l-a transformat în produs vandabil pe o piaţă electorală influenţată de aceeaşi „fabrică” de curente şi opinii?
Se poate vorbi despre apariţia „naţiunilor planetare”? Noile state digitale numite Google, Facebook, noile state financiare create de marile bănci, de marile companii energetice, au la îndemână aparent mai puţine instrumente decât statele teritoriale, însă ele pot cuprinde întreaga planetă prin acţiunile lor.

Suveranismul
– ameninţare sau salvare?
Ceea ce încă se numeşte suveranitate va exploda, se va sparge şi se va amesteca apoi într-un mozaic de prerogative şi competenţe de „stat”, unele publice, însă tot mai multe private. Să mai mire în aceste condiţii ale pierderii controlului că apar şi se ridică multe curente suveraniste şi naţionaliste? Să mai mire revolta împotriva unui sistem financiar ce scapă controlului democratic şi care permite evaziuni uriaşe pentru cei puţini? Să fie această ridicare a suveranismului o criză a democraţiei, aşa cum susţin mai toţi liderii politici? Sau să fie tocmai o ultimă încercare de revenire la democraţie? Să mai mire opoziţia acerbă a marilor companii faţă de încercările din Europa de a sancţiona evaziunea mascată şi de a impune minime standarde de protecţie a vieţii private?
Anunţul „baterii” unei monede virtuale în „monetăria” din serverele Facebook vine să completeze separarea dintre politica democratică şi bani şi anunţul apariţiei unor puteri globale independente de statele-naţiune, un viitor în care lumea va fi tot mai mult condusă dincolo de orice participare democratică.
Revenind la opinia lui CJ Hopkins, „capitalismului global nu-i pasă de oameni sau de naţiunile suverane în care cred oamenii decât în măsura în care asta îi aduce profit, capitalismul global nu are naţiuni, are doar teritorii de piaţă care pot fi fie deschise, fie închise”. Când o asemenea piaţă este închisă, capitalismul global vrea să o deschidă. „Nu vrea să o bombardeze cu bombe nucleare sau să o ocupe. Vrea să o privatizeze, aşa cum a privatizat restul lumii, aşa cum deja a privatizat America…, potrivit opiniei mele trăsnite, desigur”.

Check Also

Un nou episod al pretextelor pentru declanşarea unui război?

De la al Doilea Război Mondial şi până azi, au avut şi au loc nenumărate …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *