Sfânta Parascheva, pururi mijlocește pentru toți, care o cheamă în ajutor, atingându-se de sfintele ei moaște. Izvor de sfințenie izvorăște cea purtătoare de putere dumnezeiască, care a biruit firea și legile omenești, și care, cu multă milă, privește către toți cei care o cheamă în ajutor.
An de an, la 14 octombrie, mulțimi nesfârșite de credincioși, iubitori de Dumnezeu și de sfinți, pornesc, de departe, spre a se închina și atinge de moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, care, din anul 1641, se află în vechea cetate a Moldovei, și fostă capitală, Iași. Ce pune în mișcare această masă, enorm de mare, de oameni? De unde puterea, prin care biruiesc frigul, ploaia, oboseala, nopțile, zilele, în care așteaptă, plini de răbdare, să se atingă de sfintele moaște? Câte generații de oameni s-au perindat, de-a lungul timpului, în ciuda suferințelor și încercărilor, care au marcat această parte de țară, și, cu răbdare, credință, au îngenuncheat, la racla Sfintei Cuvioase Parascheva, luându-o ajutor, mijlocitoare și apărătoare în rugăciunile lor? Zilnic, Sfânta Parascheva este mângâiere și încurajare pentru atâtea suflete obosite, în luptă cu greutățile vieții. Darul sfințeniei, pe care l-a dobândit sfânta, se revarsă, precum razele soarelui, care luminează și încălzește pe toți, cei răi și cei buni, cei drepți și nedrepți.
Din viața ei plină de dăruire, în mod deosebit, două fapte atrag atenția tuturor, cerându-se a fi urmate: în primul rând, dreapta credință, prin care a biruit încercările răului, și, în al doilea rând, dreapta viețuire, plină de fapte bune, către toți cei din nevoi. Aceasta cere Mântuitorul Iisus Hristos de la noi, credința și fapta cea bună, cea dintâi, fără cele de a doua, moartă este (Iacov 2, 26).
Pentru slujirea Mântuitorului Iisus Hristos, Sfânta Parascheva a renunțat la cele trecătoare, s-a curățit pe sine, precum un diamant, scos din adâncurile pământului, s-a identificat cu cei din nevoi, slujindu-i și ajutându-i, devenind o lumină, care luminează veacuri întregi, toate generațiile ce se perindă lângă sfintele ei moaște. Virtuțile dobândite de Sfânta, mult ocrotitoare, au fost dobândite din nevoințele și luptele necurmate, cu darurile credinței, rugăciunii și răbdării.
Aceste virtuți, suntem chemați și noi să le urmăm, viața Sfintei devenind model de urcuș, pentru fiecare creștin. Ea pururi mijlocește pentru toți, care o cheamă în ajutor, atingându-se de sfintele ei moaște. Izvor de sfințenie izvorăște cea purtătoare de putere dumnezeiască, care a biruit firea și legile omenești, și care, cu multă milă, privește către toți cei care o cheamă în ajutor.
Un mare dar, de preț, avem în mijlocul nostru, sfintele ei moaște, care neîncetat, lucrează minuni, tuturor celor ce, cu credință, o cinstesc. Câți bolnavi nu s-au vindecat, venind la ea și cerându-i ajutorul, câți nu au găsit mângâiere și sprijin, câți nu au fost călăuziți spre o viață plină de bunătate și credință?
Aprinzându-ne, în suflete, credința cea lucrătoare, în fapta cea bună, să strigăm: „Bucură-te Parascheva, mult folositoare, ocrotitoarea celor ce, cu evlavie se închină și cinstesc moaștele tale!”. Amin.
Părinte Gabriel, Parohia Sf. Gheorghe Nou – Ploieşti
