Am auzit vorbindu-se despre ei într-un alt mod decât eram tentat să o fac. Firesc, primul gând m-a dus la persoane pe care obișnuim să le ținem aproape, deși nu merită.
Dar … nu!
Cel ce m-a făcut să văd expresia altfel este un preot “de țară”, cum se spune.
Și simt și acum cum vorbele lui mi-au intrat și mi se plimbă prin vene.
Pentru că nu oamenii sunt șerpii pe care îi ținem la sân, ci propriile gânduri.
Șerpii sunt gândurile rele, nedrepte, necurate, despre noi și despre semeni de-ai noștri, sunt părerile strâmbe și vorbele proaste, plecate din frică, furie sau răutate. Pe acești șerpi îi hrănim, îi facem mari și, de cele mai multe ori, obișnuindu-ne cu ei, ne transformă comportamentul într-unul plin de otrava șarpelui care, până la urmă, te-a mușcat.
Așa că, atenție la acele gânduri pe care le găzduim în suflet, pentru că ele sunt vinovate de tot răul pe care îl simțim. Iar curățarea de acești șerpi se face pe două căi, simple ca „bună ziua“.
Spovedindu-ne, așa cum știe fiecare s-o facă, în genunchi, în fața icoanei, a preotului, dar mai ales în fața lui Dumnezeu și a propriei conștiințe, apoi umplându-ne mintea și sufletul cu gânduri bune, frumoase, pline de iubire și de iertare.
Este vorba de curățenia interioară obligatorie pentru a ne duce viața în liniște și pace cu noi și cu ceilalți!
Editorial de Marius Marinescu