Crime împotriva umanităţii: Serbia a dat în judecată NATO. Peste 15 tone de bombe cu uraniu au fost aruncate asupra Iugoslaviei în anul 1999, anunţă Natali Milenkovic, într-un articol publicat de Global Research.
Peste 4.000 de cetăţeni din Serbia, inclusiv din Kosovo şi Metohija, au dat în judecată NATO. Diagnosticul lor de cancer este o consecinţă directă a bombardamentelor NATO asupra Iugoslaviei, din anul 1999.
În 2022, Srdjan Aleksic, un avocat din Nis, Serbia, a început un proces juridic împotriva NATO. Din anul 2017 (când a început strângerea de probe) şi până în prezent, peste 4.000 de cetăţeni din Serbia (inclusiv Kosovo şi Metohija) s-au arătat interesaţi să dea în judecată NATO, din cauza propriilor diagnostice de cancer şi a diagnosticelor membrilor familiilor lor, care, în opinia lor, au o legătură directă cu bombardamentele asupra Iugoslaviei din 1999, în care s-a folosit uraniu.
NATO a mărturisit deja că a aruncat peste 15 tone de uraniu peste Kosovo şi Metohija şi în părţile sudice ale Serbiei, cum ar fi Presevo, Bujanovac şi Vranje.
Ca urmare a acestor bombardamente, peste 30.000 de persoane din Serbia sunt diagnosticate cu cancer, într-o ţară care, înainte de bombardamentele din 1999, avea mai puţin de şapte mii de cetăţeni diagnosticaţi cu cancer în fiecare an. Serbia este acum ţara din Europa care are cel mai mare număr de diagnostice de cancer şi a doua din lume.
Andjelo Fiore Tartalja, un avocat din Italia, face parte din echipa juridică a lui Srdjan Aleksic şi îl consiliază în ceea ce priveşte procesele intentate împotriva NATO în numele cetăţenilor sârbi.Tartalja a câştigat peste 350 de procese în Italia, în care a dovedit că soldaţii şi ofiţerii italieni din forţele de menţinere a păcii care au fost staţionaţi în Kosovo şi Metohija (după bombardamente), unde a fost aruncată cea mai mare cantitate de bombe cu uraniu, au fost diagnosticaţi cu cancer şi mulţi dinte aceştia au murit ca o consecinţă directă a uraniului din bombele NATO. În analiza sângelui lor s-a găsit de 500 de ori mai mult metal decât în mod normal.
Peste 7.000 de soldaţi şi ofiţeri italieni au fost diagnosticaţi cu cancer după ce au servit în Kosovo şi Metohija, iar 400 au decedat. De asemenea, este important să subliniem faptul că nu numai în Serbia s-a înregistrat o creştere uriaşă a numărului de diagnostice de cancer, ci şi în ţările vecine, cum ar fi Bulgaria, România, Macedonia de Nord, precum şi în Bosnia şi Herţegovina.
Se crede că particulele din bombele cu uraniu se extind foarte mult după ce îşi ating ţinta (în funcţie de o serie de factori) şi că uraniul are nevoie de peste 4,5 miliarde de ani pentru a se dezintegra şi rămâne în sol mii de ani şi poate chiar mai mult. Aşadar, NATO nu numai că este responsabilă de «crime împotriva umanităţii» atunci când foloseşte aceste bombe şi lasă în urmă mine reziduale, dar a mai comis şi crima de genocid, prin care a afectat ecosistemul şi biodiversitatea Serbiei. Deşi acest fapt nu a fost încă recunoscut ca o crimă în dreptul internaţional, se are în vedere pentru ca atât oamenii, cât şi corporaţiile şi armatele să poată fi trase la răspundere pentru crimele de poluare nocivă.
Srdjan Aleksic şi echipa sa de avocaţi au colectat până în prezent documentaţia medicală şi împuternicirea a 1.500 de cetăţeni, iar 35 de cazuri au fost depuse la instanţa superioară din Belgrad. În fiecare lună, ei adaugă 10 cazuri noi şi vor continua să facă aceasta. În situaţia în care reclamantul a decedat, membrii familiei au transmis documentaţia medicală şi vor continua procedura în numele lor, urmând ca şi aceste cazuri să fie depuse la instanţa superioară din Belgrad.
Srdjan Alexic şi echipa sa de avocaţi nu sunt interesaţi de câştiguri financiare şi nu-şi taxează clienţii pentru activitatea juridică, deoarece majoritatea reclamanţilor, care provin din părţile de sud ale Serbiei, sunt extrem de săraci şi şi-au vândut deja aproape tot ceea ce aveau doar pentru a fi trataţi pentru cancer. Se crede că mai mulţi reclamanţi ar da în judecată NATO, însă taxele doar pentru a începe procesul juridic în Serbia sunt de 350 de euro, iar majoritatea oamenilor din sudul Serbiei nu au mijloacele necesare pentru a le suporta. Srdjan Aleksic are, de asemenea, o agendă personală, deoarece mama sa şi mulţi dintre membrii familiei din satul său de lângă Bujanovac au murit de cancer după bombardamentele NATO.
Din cauza creşterii numărului de diagnostice de cancer în Bosnia şi Herţegovina după bombardamentele NATO din 1995, mulţi cetăţeni se gândesc să dea în judecată NATO, considerând că uraniul folosit atunci este, de asemenea, cauza diagnosticelor de cancer. În prezent, aceştia aşteaptă să vadă rezultatul proceselor din Serbia, înainte de a începe procedurile legale.
NATO a răspuns afirmativ că beneficiază de imunitate şi că nu este cazul să apară în faţa instanţei superioare din Belgrad, datorită Acordului de tranzit semnat în 2005 între Serbia şi NATO şi datorită aderării Serbiei la Parteneriatul pentru pace în 2006.
Acordul de tranzit şi Parteneriatul pentru pace nu au nicio legătură cu cazurile juridice menţionate în acest articol. Acordul de tranzit este pur şi simplu un acord care permite forţelor aliate care servesc în cadrul KFOR să treacă pe teritoriul sârb. Parteneriatul pentru Pace reprezintă cooperarea Serbiei cu NATO şi cu Tribunalul de la Haga. Srdjan Aleksei spune că imunitatea nu poate fi pusă în aplicare retroactiv, deoarece bombardamentele au avut loc în 1999, iar acordurile au fost semnate şase ani mai târziu. Procesele au fost amânate din cauza morţii colonelului Dragan Stojic (a servit 280 de zile la graniţa dintre Kosovo şi Serbia şi în Kosovo), care a decedat din cauza cancerului. El a fost primul reclamant care a dat în judecată NATO. Soţia sa va continua procedura în instanţă.
Se aşteaptă ca procesele să înceapă la sfârşitul anului 2023.
