3.3 C
Ploiești
marți, 28 noiembrie, 2023
spot_img
AcasăMozaicMinte, trup, sufletScrisoare de toamna... pentru Oameni...

Scrisoare de toamna… pentru Oameni…

În anotimpul când doar culorile vorbesc, invariabil, an de an, luna octombrie aduce bucuria unui Festival cu numele unui simbol al oraşului. Bulevardul Castanilor este martorul mut al acestui Festival, începând din anul 2000 şi până în prezent. Atunci, cu entuziasmul tinereţii lui, fiul meu a lansat un proiect indrăzneţ şi a mutat capitala muzicii folk la Ploieşti.
Începutul n-a fost deloc uşor. Prejudecăţile unor factori decizionali de la vremea aceea au ţinut pe loc debutul acestei activităţi, dar, oameni tineri precum iniţiatorul ei, colegi, prieteni, sponsori, instituţii i s-au alăturat cu entuziasm şi iată-ne astăzi la ediţia a XXIV-a. Toată alergătura şi toate zbaterile lor n-au fost in zadar.
Primele 5 ediţii s-au desfăşurat sub directa coordonare a lui Gabi.. , Astăzi suntem aici.. fără el… O boală necruţătoare avea să-1 doboare fără milă în anul 2005, lăsând în urmă un Festival cu o soartă incertă.
Au apărut însă OAMENI cu sufletul cât soarele, care au readus Festivalul Castanilor la viată.
De undeva, de pe crâmpeiul lui de stea, Gabi vede şi se bucură, sau, cel puţin, aşa mi-ar plăcea să cred. Lacrimile lui de grea suferintă se transformă în lacrimi de mulţumire.
În scurta şi tumultoasa lui carieră se baza pe principii la care ţinea mult: „Satisfacţia unui adevârat jurnalist este să vadă că eforturile sale nu sunt in zadar”. A sperat în viaţă până la capăt, când, cu obrazul ars de suferinţă ne şoptea adesea: „ Sunt aşa de trist… Să vă rugaţi pentru mine!”
Asistam neputincioşi la o inversare nepermis de dureroasă a unui testament moral de suflet: copilul către părinţi! „Să nu vă pierdeţi credinţa şi promiteţi-mi că nu veţi suferi prea mult, dacă se va intămpla ceva cu mine!”
Încercăm, copile, încercăm, cu o putere venită parcă din neant, să ne ţinem promisiunea şi să continuăm, noi toţi, ceea ce tu ai început.
Festivalul de muzică folk trebuie să trăiască şi pentru asta, avem nevoie de oameni.
Cui să mulţumim mai întâi, cu teama firească de a nu omite pe cineva?
În primul rând, desigur, celor de la Casa de Cultură „I.L.Caragiale”, instituţie pe care Gabi a condus-o ceva vreme. Mai apoi sub conducerea neobosită a unor oameni de calitate, precum a doamnei Luminiţa Avram, a domnului Gelu Ionescu Nicolae şi acum a domnului Marian Dragomir, Festivalul Castanilor şi-a continuat drumul, mai greu uneori, dar nu s-a oprit, îndeplinind dorinţa fiului meu, care, la sfărşitul celor cinci ediţii prezentate chiar de el, cu sufletul ars de durere şi suferintă, mulţumea „Măriei-sale, publicul, de fiecare dată. „Povestea merge mai departe”, cuvinte de final, încâ din anul 2000… Şi… a mers! A mers, pentru că i s-au alăturat mulţi oameni frumoşi: artişti, interpreţi, oameni de cultură cunoscuţi din Radio si televiziune. Ei au avut grijă de acest Festival, adevăratul copil de suflet al lui Gabi.
Mulţumim de asemenea Primăriei Ploieşti, Teatrului „Toma Caragiu”, în aceeaşi măsură Radio Prahova, Antena 1. Nu putem trece cu vederea efortul deosebit al unor sponsori generoşi, unii dintre ei prezenţi an de an, încă de la editarea cărţii lui Gabi, „Viaţa ca o luptă” şi până în prezent.
Cartea reprezintă un adevărat testament moral, scris pe ultima sută de metri a unei vieţi traversate în fugă, pe culoarea roşie a unui semafor neîndurător. Cele cinci ediţii tipărite nu ar fi fost posibile fără ajutorul unor edituri ca Pftizer, Editura Prahova, Biblioteca Judeţeană „Nicolae Iorga”, Ziarul Ploieştii, care a realizat şi un album de o calitate şi o eleganţă desăvârşite despre toată activitatea fiului meu.
Nu pot fi uitate eforturile personale ale unor oameni de o înaltă ţinută morală, prieteni fără reproş precum doamna Martha Maria Mocanu, doamna Mariana Dăscălache Niţică, domnul director Marius Marinescu, mereu alături de noi, domnul Sorin Petculescu, Rareş Bellcini de la firma ArtPrint, doamnei Iulia Doicilă şi mulţi alţii…
Multe firme şi instituţii, pe care, numai emoţia momentului mă împiedică sâ mi le amintesc şi cărora le cer, umil, iertare!
Doamne, cum să închei fără sâ-mi îndrept privirea spre cer, acolo unde superba prietenă de suflet, poeta iubirii, Clara Mărgineanu, stâ acum pe acelaşi colţ de stea cu Gabi Dobre, doi prieteni dragi, care au luptat cu Timpul, fărâ să ştie de fapt, că ei au învins, lâsănd în urma lor numai iubire de oameni.
Lânga ei, veghează acum şi cel care s-a zbătut în toti aceşti ani, atât cât a putut de mult, pentru ca totul să fie aşa cum işi dorise Gabi.
Tată şi fiu se odihnesc în acelaşi loc, lăsând în urma lor credinţa şi dorinţa arzătoare de a ajuta oamenii.
Închei, cerând încă o dată iertare celor pe care nu i-am menţionat, de vină fiind numai motivele emoţionale, care, de altfel, mă copleşesc de fiecare dată, când, implacabil luna octombrie vine cu răscoliri de frunze şi amintiri şi, mai ales, cu NEUITAREA.
Şi dacă tu, Gabi Dobre, ai reuşit de fiecare dată să te ridici de pe patul de spital, numai pentru a fi acolo unde era nevoie de tine, renunţând la sânătate şi la viaţă, noi vom face totul pentru a te face pe deplin învingător!
Iar vouă, oameni frumoşi, vă mulţumesc că aţi adus „Povestea” până aici!!!
Dumnezeu să vă binecuvănteze pe toţi!!!

Autor: D-na Dobre, mama ziaristului Gabi Dobre

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole recente