11.3 C
Ploiești
vineri, 24 septembrie, 2021
Acasă Editorial Să înceapă spectacolul Planetei!

Să înceapă spectacolul Planetei!

Editorial de Mariana Podeanu

    Primele frânturi de amintiri cu jocurile olimpice implică vocea lui Cristian Țopescu, un ecran alb-negru cu ceva purici, forfotă în acea sală, numele Nadiei și pe tata plin de nervi, cu pumnii strânși în fața televizorului.

   Ați ghicit, era vorba despre Jocurile Olimpice de la Moscova din 1980 acolo unde a fost ordin – aveam să citesc mai târziu – ca rusoaica Davîdova să ia aur la individual. Nu împlinisem 5 ani, nu înțelegeam prea multe și nici nu aveam cum să păstrez altceva decât bucăți, flash-uri în memorie. Cu bucuriile sau cu sudălmile bietului tata, care atunci când transmisiunile nu erau la noi în program, dădea televizorul pe ”bulgari” ca să nu cumva să scape ceva.

   Ce nu am cum să uit e că după această primă olimpiadă a mea, ca mini-spectator, m-am ales și cu prima poreclă. Mătușă-mea mi-a zis Melita Ruhn, gimnasta care a luat atunci două bronzuri, la paralele și la bârnă. Habar nu am de ce, poate pentru că săream prin casă peste tot, la fiecare bucurie, sau că mă agățam ca o maimuță de toți pomii din grădină, imaginându-mi niște paralele. Probabil.

   Patru ani mai târziu, la Los Angeles, mi s-a schimbat… porecla. Din Melita, în… Maricica. Maricica Puică. Era altceva acum, și cred doar sonoritatea numelui îi plăcea mătușii. Și că eram și eu tot blondă, natural. Pot să spun însă că m-au fascinat total pletele platinate al campioanei și am urmărit cu sufletul la gură cursa ei din finală. La fel și pe cea a Doinei Melinte, la fel și canotajul, gimnastica, handbalul masculin – oh, Doamne, handbalul…

   Dar să nu credeți că săream peste haltere, lupte libere sau aruncarea greutății. Sau dacă nu erau români, nu mă uitam. Nuuu.

   Iar boxul, boxul era favoritul tatei. De cubanezi, vă amintiți? Pe Teofilo Stevenson nu l-am prins la olimpiadă, din cauza boicotului, dar l-am văzut apoi pe Ariel Hernandez. Ce școală aveau…

   Bun, unde vreau să ajung? La faptul că Jocurile Olimpice sunt mai mult decât niște jocuri, concursuri și medalii. E cel mai grandios spectacol al Planetei, cel mai mare flux de energie pozitivă care cred eu că există. Exact ca-n sloganurile din reclamă, olimpiada conectează oameni, suflete, emoție.

   Chiar și când scriu, acum, mi se face puțin pielea de găină. Că a fost Rio sau Seul, că Barcelona sau Atena, că ora 4 dimineața sau 8 seara, tot ceea ce am putut să văd, din 1980 și până acum, am văzut.

   Și vă invit să faceți acest exercițiu. Să lăsați necazurile de zi cu zi, să le puneți puțin pe hold, o oră, o jumătate de oră pe zi, cât vă permite viața, acum că începe marele spectacol de la Tokyo, și să vă bucurați de sport. Acesta este adevăratul spirit olimpic.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

CUPA BĂNEASA EDIȚIA I-A

    Minifotbalul, ca şi alte sporturi de la nivel de amator, a avut de suferit din cauza pandemiei, competiţiile fiind suspendate, dar minifotbalul...

CE AU/ N-AU ÎN COMUN DRAGNEA ȘI NĂSTASE!?

Editorial de Marius Marinescu Amândoi au fost președinți ai PSD. Unul știe introducerile de la cărți, celălalt cuprinsul. Amândoi au făcut pușcărie pentru fapte presupuse a...

Se distribuie pachetele alimentare la Ploiești

    Până pe data de 1 noiembrie 2021, la Ploiești, se distribuie pachetele alimentare, program finanțat din Fondul de ajutor European destinat celor...

Fotbal / Petrolul este lider în Liga 2

    Petrolul 52 Ploiești este noul lider în Liga 2 la fotbal, după ce a învins vineri, pe teren propriu, pe Ripensia Timișoara,...

Săptămână cu accidente rutiere

A intrat cu mașina în semafor, la Câmpina     Polițiștii din cadrul Poliției municipiului Câmpina au fost sesizați despre faptul că pe Bulevardul Carol...