… Timp de decenii, UE s-a bazat pe o puternică influenţă economică. Dar, într-o eră a tensiunilor geopolitice reînnoite, conceptul de „soft power” (atragerea oamenilor de partea ta fără să foloseşti forţa – n.r.) nu este suficient. Dovada acestui lucru vine sub mai multe forme, se arată într-o analiză publicată de Kyiv independent şi comentată de Irina Olteanu, spotmedia.ro.
Războiul Rusiei împotriva Ucrainei nu numai că a răsturnat credinţa că războaiele pe scară largă din Europa aparţineau trecutului. A arătat, de asemenea, limitele legăturilor economice şi pârghiile care modelează comportamentul ţărilor. În ciuda faptului că se confruntă cu unul dintre cele mai extinse regimuri de sancţiuni din istorie, economia Rusiei a crescut cu 5,4% în primul trimestru al acestui an şi cu 4% în al doilea – cu mult peste media globală.
Un motiv cheie pentru această rezistenţă este că Rusia a găsit modalităţi de a evita sancţiunile şi de a achiziţiona bunuri restricţionate, inclusiv produse de apărare şi de înaltă tehnologie. Mai mult de jumătate din echipamentele de pe câmpul de luptă pe care Rusia le-a obţinut, în perioada februarie-august 2022, conţineau componente fabricate în Europa sau în Statele Unite. Iar majoritatea semiconductorilor exportaţi din China şi Hong Kong în Rusia – un comerţ care a crescut de zece ori de la începutul războiului – provine de la producători americani.
Firmele occidentale care produc aceste bunuri, însă, nu culeg întregul profit din acest comerţ, care are loc în mare parte prin reţele complexe care implică ţări terţe. Nu este o coincidenţă că Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Turcia şi mai multe ţări din Asia Centrală şi-au crescut drastic comerţul cu Rusia şi Europa de la începutul invaziei din 2022. Kazahstanul are o industrie tehnologică relativ mică, dar exporturile sale de tehnologie către Rusia au crescut, de la 40 de milioane de dolari, în 2021, la 298 de milioane de dolari în 2023.
Comerţul cu Rusia, mult prea profitabil
Succesul Rusiei în eludarea sancţiunilor – adesea cu costuri ridicate pentru întreprinderile occidentale – i-a forţat pe factorii de decizie europeni să se grăbească să se adapteze la această realitate. 14 runde de sancţiuni au fost introduse în doi ani şi jumătate, dar liderii Europei nu au reuşit până acum să găsească soluţii eficiente.
Noul comerţ cu Rusia este, pur şi simplu, prea profitabil, pentru ca ţările intermediare să renunţe. În timp ce UE ar putea să-şi intensifice presiunea asupra acestor ţări, folosindu-se fie de pachetele de ajutor, fie de sancţiuni secundare, constrângerea ar crea propriile provocări şi ar putea submina interesele economice şi de securitate ale Europei. Intermediarii duc mărfuri şi în direcţia opusă; pe măsură ce UE a încercat să-şi reducă dependenţa energetică de Rusia, deseori a ajuns să importe combustibil rusesc rafinat la preţuri umflate prin ţări terţe, cum ar fi India. Chiar şi în ceea ce priveşte importurile directe de energie, multe ţări din UE continuă să se bazeze pe Rusia.
Austria primeşte acum 98% din gazele naturale de la compania energetică de stat a Rusei, Gazprom, ponderea fiind în creştere de la începutul războiului din Ucraina. Mai mult, importurile UE de gaz natural lichefiat din Rusia au crescut cu 37,7%, între 2021 şi 2023.
Eşecul UE de a-şi actualiza cadrul economic fragmentat şi reactiv a pus-o în imposibilitatea de a echilibra consideraţiile geopolitice cu realităţile economice. Acest lucru nu numai că a erodat puterea blocului – inclusiv credibilitatea sa internaţională şi competitivitatea sa economică – dar i-a schimbat şi capacitatea de a investi în consolidarea puterii sale. Această situaţie necesită o regândire fundamentală a priorităţilor şi politicilor Europei, susţine Mario Draghi, fost şef al Băncii Centrale Europene şi prim-ministru al Italiei, într-un raport lansat recent. De exemplu, el sugerează că UE ar trebui să renunţe la obiceiul de a bloca fuziunea din cauza preocupărilor legate de concurenţă şi, în schimb, să introducă un nou regim de monitorizare a fuziunilor potenţial problematice, după ce acestea au loc. Draghi mai susţine că UE trebuie să-şi consolideze de urgenţă baza industrială, să îşi simplifice cadrul de reglementare şi să crească investiţiile în apărare şi inovare. Fără aceste reforme – concepute cu atenţie şi implementate rapid – UE riscă să rămână şi mai mult în urmă, într-un moment în care nu-şi poate permite.
Miza va creşte, după ce Donald Trump revine pentru un al doilea mandat la Casa Albă, ceea ce duce cu siguranţă la faptul că SUA să devină un partener mult mai puţin de încredere, lăsând securitatea şi economia Europei şi mai vulnerabilă decât sunt deja.
