fbpx
miercuri , 3 iunie 2020
Home / Actualitate / Rusia are doi aliați: armata şi Serviciul Federal de Securitate

Rusia are doi aliați: armata şi Serviciul Federal de Securitate

Sondajele care au ca subiect încrederea cetăţenilor in instituţiile social-politice, în ramurile şi structurile de putere au ecou doar atunci când se înregistrează o scădere neaşteptată a ratingului preşedintelui. lar, în acest caz, sociologii aproape că trebuie să se explice. Sondajul Centrului Levada, publicat recent, a atras atenţia prin faptul că, pentru al doilea an consecutiv, încrederea declarată în armată se situează pe o poziţie superioară celei acordate şefului statului: 63%, faţă de 60% „care au încredere deplină”.
Serviciul Federal de Securitate (FSB) şi alte servicii speciale se situează pe locul al treilea (cu 48%). Totodată, trebuie spus că cetăţenii vorbesc mai rar despre neîncrederea în serviciile speciale decât despre neîncrederea în şeful statului: 36%, faţă de 39%.
Încrederea în structurile de putere apare aproape inevitabil în cazul în care statul, cu ajutorul tuturor forţelor media, construieşte în decurs de câţiva ani, în conştiinţa de masă, imaginea cetăţii asediate. Dacă acceptăm o astfel de imagine a lumii, Rusia se găseşte într-o încercuire de terorişti şi de state nebinevoitoare, care folosesc orice ocazie pentru a ne slăbi puterea economică, constată Nezavisimaia Gazeta.

Într-o astfel de realitate, Rusiei îi mai rămân, desigur, doar doi aliaţi – armata şi FSB, iar preşedintele este comandantul, care nu trebuie schimbat într-o perioadă de război. Dacă privim datele Centrului Levada rupte de realitățile din Rusia, primul lucru care ne sare în ochi este prăpastia ratingului dintre preşedinte şi organele de ordine, pe de o parte, şi guvern, parlament şi partidele politice – pe de altă parte. 26% dintre cetăţenii Rusiei au încredere în guvern, 24% în Duma de Stat, numai 16% – în partide. S-ar putea crea impresia că parlamentul se află sub controlul forţelor care rivalizează cu preşedintele, aşa cum s-a întâmplat în Rusia, în 1993. Totodată, şeful statului este popular, iar partidele şi cabinetul de miniştri, nu. În mod paradoxal, după cum se ştie, lucrurile stau diferit: în Dumă sunt reprezentate partide loiale preşedintelui, guvernul le-a validat, verticala puterii a fost creată în ţară şi deocamdată nu a fost demontată.
În realitate, luăm act de datele unui sondaj privind încrederea funcţională şi nu cea politică. Cetăţenii chestionaţi aleg, în general, din lista propusă a instituţiilor pe cele de care depinde ceva, adică structurile care funcţionează în mod real. Între acestea nu se numără niciuna dintre camerele legislativului rus. Cetăţenii înţeleg că, în ţară, preşedintele decide totul. Acest lucru reiese şi din Constituţie, şi din experiența ultimelor decenii. Interesant este faptul că nu totul se reduce la personalitatea lui Vladimir Putin: în 2009, el a fost prim-ministru, iar încrederea în guvern era de 34%. Păstrându-şi un rating personal ridicat, Putin nu a întărit prea mult instituția prezidenţială în sine.
Cu o astfel de distribuţie a încrederii, blocul coercitiv rămâne probabil singura bază pe care este posibilă creşterea politicianului popular. În perspectiva „tranzitului-2024”, aceasta este o problemă de actualitate. Nu de mai putină actualitate este şi problema referitoare la gradul în care stilul de gândire în forţă răspunde sarcinilor cu care de confruntă ţara, dintre care amintim creşterea veniturilor reale ale cetăţenilor şi trecerea la o economie modernă şi eficientă.
Parlamentul şi parlamentarismul nu au în Rusia o imagine favorabilă. Este suficient să citiţi despre prima Dumă în manualele şcolare de istorie: o structură internă conflictuală, instabilă, nefuncţională. Practicile media actuale susţin această imagine deja în condiţiile moderne. Dacă e să judecăm după mass-media, inclusiv (şi într-o măsură considerabilă!) mass-media de stat, Duma de Stat reprezintă în primul rând declaraţii puternice şi iresponsabile şi o maşină care pune ştampila pe diferite interdicţii. Este dificil de câştigat popularitate şi încredere pe acest teren.
Funcţia unei astfel de Dume este aceea de a scoate în evidenţă, de a sublinia eficienţa preşedintelui şi a structurilor de forţă. Puterea foloseşte parlamentul ca instrument de guvernare necesar din punct de vedere constituţional şi nicidecum ca mecanism de reînnoire a cadrelor. Balanţa instituţională în această situaţie rămâne pe deplin obiectul viselor democraţilor idealişti.

Distribuie:

Check Also

FC Petrolul Ploiești, nou asalt pe drumul speranțelor

Una din echipele de tradiție și prestigiu ale fotbalului romanesc, cea a “Lupilor Galbeni“ – …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *