Deşi una dintre cele mai frecvente leziuni de la nivelul genunchiului, ruptura de menisc nu-i deloc banală.
Fiecare genunchi are două meniscuri în formă de semilună între femur şi tibie, care amortizează şocurile de la nivelul genunchiului şi participă la stabilitatea articulaţiilor. Din păcate, leziunile la acest nivel au şanse mici să se cicatrizeze, deoarece aceste mici cartilaje sunt lipsite de vascularizaţie.
Cu preponderenţă la sportivi
Suprasolicitările repetate sau brutale, leziunile degenerative sau traumatisme pot deteriora meniscurile. Ruptura de menisc ameninţă în special sportivii, care deseori îşi suprasolicită genunchii. Tenisul, fotbalul, ridicarea greutăţilor sau schiul sunt sporturi cu risc pentru menisc. Însă nu doar sportivii suferă rupturi de menisc. Această neplăcere poate apărea la oricare dintre noi, în urma unei răsuciri bruște şi forţate a genunchiului, în special după vârsta de 45 de ani, când meniscurile devin fragile.
Simptome
De obicei apare durerea vie, accentuată când se încearcă îndreptarea piciorului, genunchiul se umflă, poate apărea senzaţia că se mişcă ceva în interiorul lui, iar mersul devine dureros sau imposibil. Ruptura de menisc antrenează două tipuri de situaţii: * fragmentul de menisc rupt rămâne liber în articulaţie şi blochează complet genunchiul, această situaţie reprezintă o urgenţă ortopedică, rezolvabilă doar prin intervenţie chirurgicală; * meniscul rupt parţial şi creează blocaje ocazionale, e o situaţie mai puţin gravă şi reprezintă 95% din cazurile de ruptură de menisc. În funcţie de gravitatea leziunii (uşoară, medie sau gravă), durerea variază de la minoră la intensă şi poate fi însoţită de tumefierea genunchiului şi limitarea mişcărilor acestuia. Dacă leziunea e uşoară, simptomele dispar în 2-3 săptămâni, dar durerea poate reapărea la răsucirea piciorului.
Investigaţie nedureroasă
Meniscul nu se vede la o radiografie obişnuită. El poate fi vizualizat doar prin rezonanţă magnetică imagistică (IRM). Acest examen sigur şi nedureros dă informaţii despre ligamente, cartilaje şi calitatea meniscului. El indică şi dacă ruptura e legată de o îmbătrânire a meniscului (degenerescenţă).
Cum se tratează
O leziune uşoară se tratează prin aplicarea locală de gheaţă, menţinerea piciorului în poziţie ridicată, repaus. Ruptura de menisc care blochează genunchiul sau e însoţită de simptome supărătoare se tratează chirurgical. Nicio cremă, pilulă sau exerciţiu nu poate schimba ceva. Dacă meniscul, deşi rupt, nu creează probleme în viaţa de zi cu zi (durere, jenă la mers, blocarea repetată a genunchiului), nu e obligatorie operaţia.
