Prezenți la lucrările Univeristății de Vară de la Târgu Mureș, reprezentanții românilor din Serbia, Ucraina și Bulgaria au cerut sprijinul statului român pentru a-și păstra identitatea națională, afirmând că sunt supuși unui proces continuu de asimilare și deznaționalizare în țările în care trăiesc.
Predrag Balașevici, președintele Partidului Neamului Românesc din Timoc-Serbia, a vorbit despre situația extrem de dificilă a comunității românești din această zonă: „Suntem o comunitate destul de mare, cu 154 de localități pur româneşti, 46 de localități mixte, o populație între 250 și 300 de mii de români care niciodată în istorie nu a beneficiat de a învăța limba română la școală (…) Conștiința națională a românilor din Timoc este undeva la pământ, din cauză că așa ne-au tratat sârbii. Dar, pe de altă parte, ce a făcut România în toți anii aceștia? A dormit, nu a făcut nimic (…) Este membru în UE, este partener strategic cu SUA, dacă România astăzi nu poate să ne ajute, că are un cuvânt greu de spus în Balcani, când o să ne ajute, când ne vom pierde identitatea? Atunci o să fie prea târziu. Orice zi, orice lună, orice an pe care le pierdem nu le mai putem întoarce”. La rândul său, Zavișa Jurj, președintele Asociației pentru Cultura Românilor-Vlahilor „Ariadnae Filum”, din Serbia, a spus că, lipsiți de școli, mass-media sau biserică în limba maternă, românii din Valea Timocului se află în ultima fază de asimilare și că este nevoie urgentă de sprijinul statului român. El a amintit că un mare succes al românilor din Valea Timocului a fost construirea, pentru prima dată în 200 de ani, a zece biserici în care se slujește în limba română, dar că este nevoie de o strategie bine gândită a statului român în ceea ce privește această comunitate.
Anatol Popescu, președintele Asociației Basarabia a românilor din regiunea Odessa (Ucraina), a vorbit despre agravarea situației învățământului în limbile minorităților din această țară: „În ultimii cinci ani, odată cu agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, s-a agravat situația învățământului românesc și în general a învățământului în limbile minorităților naționale din Ucraina. Profitând de lupta cu rusificarea, statul ucrainean scapă și de restul elementelor naționale (…) Românii din cele trei regiuni (Cernăuți, Transcarpatia, Odessa) din Ucraina aveau 111 școli acum doi ani, dar școli cu predare integrală în limba română sunt foarte puține. Spre exemplu, în sudul Basarabiei, avem numai două (…) Dacă dispar aceste școli, care au rezistat peste două valuri de rusificare și încă se mai mențin peste al treilea val de ucrainizare, dispărem noi ca națiune, în zonă”.
Și românii din Bulgaria au vorbit de procesul de asimilare la care sunt supuși, despre faptul că nu sunt recunoscuți ca minoritate națională și că nu au școli cu predare în limba română, dar nici mass media sau serviciu religios în limba maternă, iar ajutorul de la Țara Mamă este total insuficient.
Românii din Serbia, Ucraina și Bulgaria cer (zadarnic) ajutor de la Țara Mamă
