1.2 C
Ploiești
vineri, 7 februarie, 2025
spot_img
AcasăMozaicDocumentar“România are atât de mult noroc, încât nu-i mai trebuie politicieni”

“România are atât de mult noroc, încât nu-i mai trebuie politicieni”

Această zicere spusă acum mai bine de 100 de ani este atât de valabilă astăzi! Să-l cunoaștem pe autorul ei.
Se numește Petre P. Carp (1837 – 1919). Un om de o aleasă cultură, o conștiință lucidă a vremii sale. Născut în familia stolnicului Petre Carp va urma o traiectorie educațională temeinică. Urmează cursurile Gimnaziului Francez din Berlin terminând după opt ani pe primul loc. Urmează Facultatea de Drept și Științe Politice din Bonn. La întoarcerea în țară în 1862 îi cunoaște pe Titu Maiorescu și Vasile Pogor cu care va lega o prietenie frumoasă.
Se spune că în ziua când acești oameni s-au întâlnit s-a născut Junimea.
Petre P. Carp va face parte din “monstruoasa coaliție” care-l va detrona pe Alexandru Ioan Cuza.
Va primi misiunea din partea noului guvern de a merge la Paris să ia legătura cu Napoleon al III lea pentru găsirea unui urmaș al lui Cuza după refuzul prințului Filip al Flandrei.
P. P. Carp s-a achitat onorabil de această sarcină. Domnitorul Carol I va consemna în jurnalul său “Carp e un tânăr moldovean care și-a făcut studiile în Germania, om înțelept și un caracter serios.” Se impune în politică ca un membru marcant al Partidului Conservator (partid pe care-l agrea și Eminescu). Convingerile sale politice erau ferme și clare: România trebuia să se alieze cu orice putere împotriva Rusiei. În anii 70 ai secolului XIX este agent diplomatic la Viena, Berlin, Roma. Considera că politica trebuie făcută de oameni bogați întrucât numai aceștia ar putea fi dezinteresați material și dornici de progres al țării. P.P.Carp era un orator desăvârșit, caustic atunci când trebuia, un adversar de temut în Parlamentul României de atunci. La începutul secolului XX ajunge președinte al Partidului Conservator și premier al României. Alexandru Marghiloman spunea despre P. P. Carp “Poți să-i combați părerile, poți să nu-i împărtășești ideile, dar nu poți să nu i te închini cu venerație în fața lui.”
În 1914, când în cadrul Consiliului de Coroană s-a decis neutralitatea, P. P. Carp a fost singurul lider politic care a susținut, alături de Regele Carol I, intrarea României în război alături de Puterile Centrale. La finalul acestui consiliu, bătrânul rege i-a strâns mâna și i-a spus: “Ești un om de inimă și un adevărat bărbat de stat”.
Istoria acelor ani l-a marginalizat pe P. P. Carp. Într-un Consiliu de Coroană, în 1916 opunându-se alianței cu Rusia și Antantei afirma: “Nici într-un chip cu Rusia”. Acest consiliu a marcat sfârșitul carierei politice a lui P.P.Carp. Dar tot acesta spunea: ”Voi trimite în război pe cei trei fii ai mei dacă veți hotărâ războiul (unul dintre ei va muri pe front-na), dar doresc să fiți învinși căci victoria voastră ar fi ruina țara.” Pentru acel moment judecata bătrânului politician a fost eronată. Dupa 30 de ani putem să spunem că a avut oarece dreptate.
P. P. Carp a fost în primul război mondial filogerman și rusofob, dar a fost printre puținii oameni politici care nu au fost judecați după război pentru opțiunea filogermană. În decembrie 1918, după Marea Adunare de la Alba Iulia, P. P. Carp spunea “ România are atâta noroc, încât nu-i trebuie oameni politici”. A fost ultima sa luare de pozitie politică. În vara anului 1919 se stinge la conacul său din Țibănești.
Închei cu cuvintele Reginei Maria la funeraliile lui P. P. Carp: “Eu, care foarte în deosebi eram combătută de el, am păstrat totuși un colț din inima Mea pentru batrânul, cinstitul gentleman, care mi-a spus în viață deseori adevăruri. Acum e în pace. Aibă Domnul sufletul său.”

Articol de Bogdan Lucian Sălăjan

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole recente