luni , 6 aprilie 2020
Home / Actualitate / Republica Moldova, un stat suspect de „coronavirus”

Republica Moldova, un stat suspect de „coronavirus”

Nimic nu merge la est de Prut. Lucrurile stau la fel de prost la ambii poli ai spectrului politic.
Și în vârful piramidei politice, și la poalele ei. Nimic nu merge nici în guvern, nici în opoziție.

Opoziția nu se regăsește
PAS și PPDA se pare că nu se regăsesc după pierderea puterii. S-au apucat să împartă pielea ursului din pădure, chit că sezonul de vânătoare electorală nu a început deocamdată. Mai e mult până departe. PAS lasă să se întrevadă că va sprijini în viitoarele alegeri prezidențiale candidatul dreptei cel mai bine cotat în intențiile de vot. Poziția sa poate fi înțeleasă. Potrivit tuturor sondajelor de opinie din ultimul timp, Maia Sandu are cei mai mulți susținători în mijlocul electoratului pro-european.
De cealaltă parte, PPDA dorește un candidat neutru. Și punctul său de vedere este explicabil. Partidul este ieșit din formă, pierzându-și pe zi ce trece alegătorii. Dacă merge în scrutinul prezidențial pe mâna Maiei Sandu, riscă să se aleagă praful din PPDA. Campania pentru alegerile din circumscripția Hâncești întărește senzația generală de confuzie, dezbinare și derută, amestecată cu faze comice, din sânul opoziției parlamentare. PPDA și câteva partide unioniste îl sprijină pe un membru PAS, exclus din partid pentru că a insistat să candideze împotriva reprezentantului oficial impus de centrala formațiunii sale politice. Și de parcă asta nu era destul, recent PAS a propus PPDA un pact de neagresiune în viitoarele alegeri. Poate că Maia Sandu și oamenii săi au fost bine intenționați, nu știu. Numai că Andrei Năstase și colegii săi de partid s-au supărat. Alexandru Slusari, vicepreședintele PPDA, nu și-a putut ascunde stupefacția, dând de înțeles că el și camarazii săi așteptau vreo inițiativă menită să permită celor două partide să meargă totuși cu un candidat comun în prezidențiale. Or, pactul de neagresiune seamănă mai curând cu un divorț civilizat decât cu o recăsătorie politică.
Unii ca și dispăruți din joc, alții cu carul înaintea boilor
Despre cel de-al treilea partid al opoziției parlamentare nu-i mult de spus, PDM e ca și inexistent, dispărut din jocul politic. S-a retras și își linge rănile în deplină tăcere. Ce-i drept în ultimele zile, democrații par să se fi trezit. Pavel Filip a declarat că votarea guvernului Chicu e un capitol încheiat, sugerând că partidul este pregătit să revină la guvernare într-o formulă nouă.
În opoziția extraparlamentară s-a înregistrat un firav progres. Câteva formațiuni politice mici au creat Blocul „Unirea”. Deși salutar, pasul făcut nu-i suficient. Slab cotate în sondaje, aceste partide nu au cum să se constituie într-o forță electorală redutabilă, capabilă să atragă majoritatea alegătorilor unioniști. E nevoie de o resetare. De oameni și idei noi. Partidul Unității Naționale învață să stea în picioare singur, fără proptelele lui Traian Băsescu. Se mișcă bine până una-alta, are un nou lider plin de vervă, care a lăsat să se înțeleagă că ceilalți actori de pe segmentul unionist al eșichierului politic nu îi sunt adversari. Totuși, PUN pare pentru moment solitar pe scena politică și rămâne de văzut dacă va reuși să iasă din turnul său de fildeș.
Problema întregii opoziții de dreapta, de la un capăt la altul, e că nu face ceea ce trebuie. Deși e mare forfotă în mijlocul ei, se creează impresia că stă pe loc. Și nici nu-i de mirare în condițiile în care dreapta a pus carul înaintea boilor. Și partidele parlamentare, și cele extraparlamentare parcă să află într-un cantonament fără sfârșit. Se antrenează, elaborează strategii de joc, fac declarații răsunătoare pentru a-și copleși adversarii politici. Și atât. Lipsesc acțiunile și evenimentele politice. Orice s-ar spune, politicienii sunt niște jucători. Trebuie să intre în teren ca să dribleze, să se apare, să atace și să marcheze goluri. Nimic din toate acestea. Deocamdată jocul opoziției îl fac alții.
Valul de critici la adresa Guvernului și președintelui Dodon în legătură cu declarațiile scandaloase ale ministrului de externe este produs în aceste zile nu de opoziție, ci de părinții fondatori ai statului Republica Moldova, de veteranii războiului de la Nistru, de elita intelectuală și de mass-media. Nu e zi de la Dumnezeu ca oamenii să nu se arate revoltați de elucubrațiile lui Aureliu Ciocoi. Liderii opoziției ori nu au avut nicio reacție, ori au intervenit tardiv. Cu toate că situația economică se înrăutățește, iar Dodon a demarat un proces grabnic de re-sovietizare a Republicii Moldova, PAS și PPDA dau senzația că urmăresc jocul puterii de pe tușă, mai aruncând din joi în paști niște replici acide. Unde a dispărut elanul anti-oligarhic de odinioară? Dar patosul pentru eliberarea statului capturat? Or, de la refugiul lui Plahotniuc încoace nimic nu s-a schimbat în bine. Dimpotrivă, în locul „oligarhului cel rău” a venit Dodon, care a întărit corupția, a extins frauda la nivel înalt și vinde pe rupte și pe bucăți rușilor patrimoniul național.
Guvernul se clatină, dar cine să-l dea jos? Pare suspectat de coronavirus
Și asta în condițiile în care Guvernul Chicu se clatină. Atâta doar că nu are cine să-l dea jos. Are dreptate Alexandru Tănase, fostul președinte al CC, când spune că acest guvern n-a mers bine din start. Nu a izbutit să se afirme și s-a pomenit izolat pe plan extern și lipsit de credibilitate pe plan intern. Tactica jocului la două capete, și cu Estul și cu Vestul, cum era de așteptat, s-a dovedit a fi falimentară. Până la urmă, poți să fructifici niște oportunități în relația cu Moscova, dar fără să uiți de prioritățile europene și interesul național. Însă Chicu și compania au încercat să-l facă pe vițelul blând ce suge de la două vaci în formatul, limbajul și pe gustul rusesc. Nu e de mirare că occidentalii și-au dat seama repede de prefăcătoria lor vicleană și le-au dat papucii. Ca rezultat, Republicii Moldova i s-au închis porțile UE, iar drumul spre Moscova nu mai duce nicăieri. Statul parcă e băgat în carantină ca un bolnav suspectat de coronavirus. Mulți îl compătimesc, dar toți evită să se atingă de el. Dodon e cel mai stupid ratangiu al ultimului deceniu politic. Guvernarea lui agonizantă devine insuportabilă. Lumea așteaptă o schimbare. O revenire la cursul firesc pro-european. Dacă nu intră în joc pentru a îndepărta puterea putredă, opoziția pur și simplu nu-și va face datoria, alegătorii acuzând-o de non-combat cu toate consecințele de rigoare în viitoarele alegeri prezidențiale.

 

Petru BOGATU, editorialist și comentator politic, Chișinău

Distribuie:

Check Also

Eutanasia este moral greşită

La sfârşitul lunii octombrie 2019, papa Francisc a primit în audienţă o delegaţie a celor …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *