Comisia Electorală Centrală de la Chișinău a declarat, în ședința din 9 noiembrie valabile alegerile prin care Maia Sandu a câștigat al doilea mandat de președinte al Republicii Moldova. Asta după ce membrii CEC au aprobat procesul-verbal de centralizare a rezultatelor votului din 3 noiembrie 2024. Un raport general al ambelor tururi a fost prezentat Curții Constituționale, care, în 10 zile urmează să confirme sau să infirme legalitatea alegerilor prezidențiale. Dar nu mai devreme ca instanțele de judecată să soluționeze contestațiile depuse conform procedurilor legale. Între timp, în spațiul public se discută, cam isteric, subiectul demiterii guvernului sau a unor miniștri din cabinetul Recean. Cine sunt cei mai nerăbdători actori ai acestor demisii?
Cine așteaptă demisii, cetățenii sau politicienii?
Înainte de turul II, inclusiv în timpul dezbaterilor electorale, Maia Sandu declara public că după consumarea scrutinului vor urma remanieri în actul guvernării. „Am auzit vocea cetățenilor, și a celor care au apreciat lucrurile ce le-am făcut, și a celor nemulțumiți de situația din țară, și o să discutăm în continuare să îmbunătățim actul guvernării. Viteza cu care am mers în reforma justiției nu e suficientă. Trebuie măsuri care să dea rezultate cât mai repede”, a fost declarația șefei statului după miezul nopții din 4 noiembrie. Dânsa a punctat două motive ce fac necesare remanierile: vulnerabilitățile procesului electoral și pregătirea pentru alegerile din 2025. Deși mai preciza că remanierile „se vor întâmpla chiar înainte de Anul Nou”, la nici trei zile, în ședința din 6 noiembrie, premierul Dorin Recean s-a grăbit să anunțe remanieri chiar în zilele următoare. „Cei care au votat președinta Sandu și cei care au votat contracandidatul au spus foarte clar că trebuie să facem anumite schimbări în politici, în Guvern și în următoarele zece zile voi veni cu propuneri de schimbări”.
Cum e și firesc, în balta politică de la Chișinău, s-a declanșat o isterie mai întâi în sânul opoziției. Igor Dodon a fost desigur primul care a sărit cu gura pe Maia Sandu: „Nu avem nevoie de reparații cosmetice, Maia Sandu, avem nevoie de o reparație capitală”. După care, cu un pluton de simpatizanți, s-a năpustit la porțile CEC-ului ca să răstoarne rezultatele scrutinului și să vocifereze, cu toată hoarda laolaltă „Jos Maia Sandu!”. E drept, subalternul de partid, Grigore Novac, e puțin de altă părere – schimbați toți, dar cu mici excepții. În schimb solidar cu Dodon e și un alt lider de partid, ex-premierul Vasile Tarlev, și el cerând demisia întregului executiv.
Între timp, unele surse media s-au grăbit să dea câteva nume, făcând trimitere la persoane din PAS ce și-au dorit anonimatul: Adrian Efros de la MAI, Andrei Spînu, ministrul infrastructurii și dezvoltării regionale, Dumitru Alaiba, vicepremier și ministru al dezvoltării economice și digitalizării, precum și Veronica Mihailov-Moraru, de la Justiție. Dacă Efros a venit la MAI din domeniul apărării, fiind un militar de carieră, mai dată fiind o situație de forță majoră încât a fost identificat și numit într-o oră, dar până la urmă nu s-a ridicat decât la nivelul unui raportor al situației de la interne, iar Veronicăi Mihailov-Morari i s-ar putea imputa rezultate slabe în reforma justiției, realizările celorlalți doi sunt prea la vedere ca să merite reproșuri. Așa încât ar fi cazul să ne întrebăm, de unde cresc picioarele acestor remanieri de executiv, impuse de Maia Sandu într-o situație de incertitudine a rezultatelor votului în turul II?
Demisii la guvernare PAS sau în partide leșinate?
Pentru prima dată Maia Sandu a declarat că admite remanieri guvernamentale pe 28 octombrie, în cadrul dezbaterii electorale de la TV Moldova 1. A doua zi s-a întâlnit și a discutat cu liderii Blocului „Împreună” Țîcu, Bujorean, Plîngău și Gligor. Mesajul de după întâlnire nu viza expres remanieri de guvern, decât că le-a „auzit solicitările” și i-a asigurat că va acționa prompt pentru a rezolva problemele invocate și că s-a discutat despre mai multe lucruri ce pot fi făcute împreună. „Acum este esențial să ne unim eforturile – pentru calea europeană, pentru Moldova”, concluziona Sandu. Ca peste încă o zi, printr-o declarație lansată în presă, Blocul „Împreună” să solicite candidatului Maia Sandu demiterea a cinci miniștri, revizuirea reformelor din justiție, combaterea birocrației și a corupției, „pentru a recâștiga încrederea publicului”. „Considerăm că aveți o șansă reală să convingeți cetățenii să vă dea votul dacă veți garanta: eliminarea miniștrilor compromiși și ineficienți din guvern și anume: ai infrastructurii, afacerilor interne, agriculturii, justiției și economiei (Andrei Spînu, Adrian Efros, Vladimir Bolea, Veronica Mihailov-Moraru și Dumitru Alaiba), precum și a șefilor de agenții și întreprinderi de stat”. Mai înșirând și alte acuze și „învăță-minte” – dialog sincer cu agricultorii aflați în dificultate (sau cu cei de la „Forța Fermierilor” ???), o nouă lege a diasporei, facilități fiscale și „implementarea principiilor descentralizării și autonomiei patrimoniale și financiare ale Autorităților Publice Locale pentru a schimba modul de guvernare a localităților și de a elimina orice risc de șantaj politic al primarilor și aleșilor locali”, ultimele acuze neprobate public.
De fapt, primii care au declanșat critici la adresa guvernării PAS, ulterior și a Maiei Sandu, au fost cei de la PPDA. Frustrați că în anticipatele din 11 iulie 2021 nu au luat decât 2,3%, întreaga conducere și-a prezentat demisia. Mai bine de o jumătate de an interimatul e asigurat de Dinu Plângău, pe 8 mai 2022 fiind ales în funcția de președinte. Până atunci și de acum încoace a ținut-o tot într-o critică a guvernării – după alegerea noii conduceri a PPDA declara că în maximum două luni va fi creată o alternativă actualului Guvern, una extraparlamentară, constructivă și credibilă, scena politică având nevoie de un suflu nou care să unească în jurul obiectivelor realizării unui stat de drept și bunăstării fiecărui cetățean. În iunie deja critica numirea Anei Revenco în funcția de ministru de interne (apropo, înlocuirea ei cu actualul ministru a fost una absolut neinspirată a premierului Recean) și cerea demisia a tocmai trei miniștri – Andrei Spînu de la infrastructură, Iuliana Cantaragiu de la mediu și Sergiu Gaibu de la economie. Acum, când patru partide unite într-un bloc, apoi trei rămase în competiție abia de au fructificat 2%, nu e cazul demisiei conducerii nici a uneia din aceste formațiuni? Or, nu i-am văzut participând activ în promovarea referendumului după proclamarea Pactului pentru Europa. Mai des s-au complăcut în critici, scontând mai degrabă pe capital de imagine decât pe eforturi de redresare a situațiilor de crize și altor intemperii cu care s-a confruntat republica în anii de la urmă.
O primă demisie, surprinzătoare
Da, sunt necesare măsuri ce ar accelera ritmul proceselor de integrare europeană, al reformei justiției, eliminarea corupției politice. Dar să ne grăbim cu eliminarea persoanelor care au făcut treabă, și nu rea? Populația e nemulțumită mai mult de pensii mici și prețuri exagerate. O bună parte crede că de prețuri și inflație sunt de vină Maia Sandu, PAS, nu războiul din Ucraina. Despre ce le-a inoculat înainte de scrutin atât tabăra comunistă, cât și cea proeuropeană. Și vor manipula în continuare. În aceste condiții remanierile nu sunt un panaceu, nu acoperă toate așteptările. E nevoie de un minim de acțiuni sau reforme pe care dacă nu le realizează, PAS nu are cum guverna și după 2025. E imperios necesar să învețe în sfârșit a comunica permanent, cât mai explicit, cu cetățenii, ca ei să poată aprecia obiectiv ce s-a realizat până acum și ce nu, din ce cauze; să implice în procesul decizional al integrării europene tot potențialul intelectual, profesional existent în republică și în afara ei; să consolideze forțele proeuropene și unioniste, ca alegerile parlamentare să nu surprindă electoratul la fel de dezbinați ca până la acest scrutin; să efectueze reforma justiției, să oprească fluxurile de bani murdari ce intră în republică și să destructureze rețeaua Shor cu alegători ce votează la comandă.
Ce schimbări în guvern și în partid va promova Maia Sandu? Nu e clar cine e vizat de schimbări nici în guvern, nici în partid. Deocamdată avem prima surpriză: ministrul cu cele mai mari și vizibile realizări, Andrei Spînu, și-a anunțat demisia. Sincer, onest, cu demnitate, convins că „Moldova s-a mișcat în direcția care trebuie – nu ne mai șantajează nimeni cu resurse energetice, drumuri, poduri, apeducte ș.a. se construiește mai mult ca niciodată, localitățile rurale primesc fonduri de dezvoltare prin Programul Național Satul European”. Sperând că acest pas va permite revenirea la discuții în spațiul public despre Moldova și mai puțin despre un om sau altul, „așa cum vor dușmanii țării noastre”. „Sunt cu inima împăcată, știu ce las în urmă și știu că nimeni nu va putea prezenta niciun argument împotriva integrității acțiunilor mele”, a mai concluzionat Spînu, mulțumind tuturor celor cu care a avut onoarea și bucuria să lucreze și să facă lucruri bune pentru oameni. A procedat corect sau a trădat partidul și guvernarea la ceas greu? Despre aceasta în umărul următor.
Articol de Nicolae Misail
