fbpx
19.4 C
Ploiești
vineri, 14 august, 2020
Acasă Mozaic Documentar Relaţiile Israelului cu lumea arabă

Relaţiile Israelului cu lumea arabă

Lumea arabă ar putea fi decisivă în reuşita planului de pace pentru Orientul Mijlociu al lui Donald Trump, consideră Kersten Knipp de la Deutsche Weffe. Unele ţări sunt mult mai favorabile lsraelului decât se ştie oficial. Le apropie de lsrael duşmănia faţă de Iran.

Planul de pace pentru Orientul Mijlociu, elaborat de preşedintele american Donald Trump, generează mare interes în multe ţări arabe. Relațiile cu Israelul diferă substanţial de la un stat arab la altul şi s-au modificat semnificativ în anumite aspecte în decursul timpului. O privire de ansamblu.

Arabia Saudită
Oficial, Arabia Saudită şi Israelul nu întreţin niciun fel de relaţii. În realitate însă, începând din 2002, cele două ţări au făcut paşi enormi de apropiere. În 2002, prinţul saudit conducător de atunci, Abdullah, a lansat o iniţiativă de rezolvare a conflictului dintre Israel şi palestinieni. În 2015, reprezentanţi ai celor două ţări s-au întâlnit din nou pentru discuţii. Ambele ţări au în comun îngrijorarea faţă de programul nuclear iranian, considerat atât la Riad, cât şi la Ierusalim expresia unei dorinţe de hegemonie regională. Şi din acest motiv, conducerea de la Riad nu mai ajută de ani buni financiar Autoritatea Palestiniană.
Un pas aparent mic, dar cu încărcătură simbolică semnificativă, a fost făcut recent de Israel: ministrul de interne Arie Deri a semnat o aprobare prin care cetăţenii israelieni au voie în premieră să călătorească în Arabia Saudită. Permisiunea este valabilă însă doar pentru două situaţii: din motive religioase (de exemplu, în cazul pelerinajului musulman la Mecca) sau pentru călătorii de afaceri. O altă condiţie este existenţa unei invitaţii din partea guvernului saudit. Arabia Saudită a precizat însă, la 27 ianuarie a.c., că, deocamdată, vizitele israelienilor în regatul saudit nu sunt binevenite.


Bahrain
Bahrain urmează în mare parte poziţia Arabiei Saudite când vine vorba de relaţiile cu Israelul. Emiratul Bahrain are relaţii politice strânse cu regatul saudit. În iunie 2019, pe marginea unei reuniuni a Iniţiativei Arabe de Pace (Arab Peace Iniţiative, API), demarată de Arabia Saudită, ministrul de externe din Bahrain, Khalid bin Ahmed al-Khalifa, a vorbit despre relaţia ţării sale cu Israelul în dialog cu ziarul Times of Israel: el a spus că nu doreşte să vorbească deja despre relaţii diplomatice, dar a precizat clar că Bahrainul recunoaşte dreptul la existenţă al statului Israel: „Israel este o ţară din regiune şi este acolo pentru a rămâne”. Bahrainul ar dori pace cu statul Israel. Cu un an înainte, el condamnase un boicot al Israelului lansat de Liga Arabă.

Qatar
Şi relaţiile dintre Israel şi Qatar s-au îmbunătăţit. Oficial, aceste relaţii nu există. Dar cele două ţări lucrează deja de mai mulţi ani împreună în culise – mai ales în privinţa livrărilor de ajutoare din emiratul din Golf pentru Mşia Gaza. La Ierusalim, se ştie că situaţia materială precară duce la radicalizarea multor palestinieni. Din 2007, de când Hamas a preluat puterea în Rşia Gaza, Qatarul este principalul donator extern al teritoriului autonom. Până acum, Qatarul a investit peste 1,5 miliarde de euro în Gaza. În plus, conducerea din exil a Hamas se află. la Doha. În acest fel, Qatarul poate influenţa şi politic conducerea Hamasului. Qatarul are contacte şi cu Autoritatea Palestiniană din Cisiordania, ceea ce face ca emiratul să fie, alături de Egipt, unul dintre mediatorii regionali cei mai importanți pentru Israel în conflictul din zonă. Qatarul speră, la rândul său, să scape de izolarea politică în care a ajuns după un boicot decis împotriva sa, în 2017, de Arabia Saudită.

Egipt
Egiptul a jucat un rol de deschizător de drumuri în procesul de apropiere arabo-israeliană. În noiembrie 1977, preşedintele egiptean de atunci, Anwar al-Sadat, declara că va merge până la capătul lumii şi chiar până în Knesset, dacă acest lucru va duce la o pace durabilă în regiune. Ca urmare, el a fost invitat în Israel de premierul israelian Menachem Begin. La 20 noiembrie 1977, liderul egiptean a vorbit în Parlamentul israelian. S-a deschis astfel un proces politic care a dus la Acordul de pace israeliano-palestinian din martie 1979, sub medierea preşedintelui american Jimmy Carter.
În prezent, preşedintele egiptean Abdel Fattah al-Sisi se străduieşte, de asemenea, să medieze conflictul israeliano-palestinian. Egiptul şi Israelul au interesul comun de a limita influenta mişcărilor jihadiste şi dorinţa de putere a Iranului.

Iordania
Israel are şi cu Iordania relații politice funcționale, începând din octombrie 1994, data semnării unui Tratat de pace. Dar cele două ţări nu au găsit deocamdată drumul spre o apropiere adevărată. Populația iordaniană, din care aproape 20% este alcătuită din refugiați palestinieni, respinge ferm politica Israelului în Cisiordania. Există dispute frecvente şi în ceea ce priveşte Ierusalimul. Potrivit Tratatului de pace, suveranul iordanian este paznic al lăcaşurilor islamice şi creştine din oraş. El consideră însă că acest rol al său este pus tot mai mult sub semnul întrebării.
Cât de reci sunt relațiile dintre cele două țări s-a putut vedea în 2018, când regele iordanian Abdullah a anulat o parte a Tratatului de pace cu Israelul, în urma unor presiuni interne masive: este vorba de Acordul de exploatare agricolă a aşa-numitei „insule a păcii” (regiunile Baqura/Naharayim şi Ghamr/Tzofar). Din 1994, agricultorii israelieni au putut exploata gratuit cele 80 de hectare de teren agricol de la confluenţa fluviilor Iordan şi Yamuk, unde au cultivat cereale, fructe şi legume. În Iordania, revocarea acestei părţi din tratat este privită ca act de suveranitate. Politicienii din cele două ţări încearcă acum să menţină relaţiile bilaterale cât se poate de funcționale.

Ţarile din Maghreb
Relațiile israeliene cu ţările din nordul Africii se leagă mai ales de numeroşii evrei care s-au refugiat din acestea în Israel, după crearea statului evreu. Aceşti oameni au încă o legătură emoţională intensă cu locurile lor de baştină din Maghreb.
Israelul întreţine relaţii bune cu mai multe state din regiunea Maghreb. În 1994, au fost inițiate oficial relații diplomatice cu Israelul de către Maroc, Tunisia şi Mauritania. În noiembrie 1994, Israelul a deschis un birou de legătură în capitala marocană, Rabat. La scurt timp după aceasta, Marocul a deschis un birou similar la Ierusalim. Un an mai târziu, măsuri similare au fost luate şi între Mauritania şi Israel, apoi s-a decis şi Tunisia să facă la fel. Totuşi, discuții politice bilaterale au loc în afara canalelor oficiale. Premierul Benjamin Netanyahu s-ar fi întâlnit, în septembrie 2018, la New York, cu ministrul de externe marocan Nasser Bourita, dar întrevederea nu a fost confirmată oficial. Și în acest caz, cele două ţări sunt unite de relaţiile lor încordate cu Iranul. Marocul a întrerupt relaţiile diplomatice cu Iranul. Guvernul de la Rabat acuză Teheranul că s-ar amesteca în problemele interne ale Marocului, prin susţinerea acordată miliţiilor Frontului Polisario, care luptă pentru independenţa de Maroc a teritoriului din Sahara de Vest pe care îl controlează.
Problematice au devenit însă relaţiile Israelului cu Tunisia. Noul preşedinte tunisian Kais Saied, ales în octombrie 2019, consideră că orice fel de relaţii cu statul Israel ar constitui „trădare”.

Siria
Foarte tensionate sunt relaţiile dintre Israel şi Siria. De la Războiul de şase zile din 1967, în care Israelul a luptat împotriva Siriei, Egiptului şi Iordaniei, statul evreu controlează Înălţimile Golan, incluse anterior în teritoriul sirian. ONU cere, din 1981, Israelului să returneze aceste teritorii ocupate. Israelul cere însă ca precondiţie în acest sens încheierea unui amplu Acord de pace. Mai multe runde de negocieri neoficiale au eşuat. În martie 2019, preşedintele american Donald Trump a recunoscut Înălţimile Golan drept parte a teritoriului israelian, un gest care a provocat iritare în multe părţi ale lumii arabe.
Israelul şi Siria au avut discuţii de pace intense, sub mediere americană, atât din 1992 în 1996, cât şi în 1999-2000, dar fără rezultate. În timpul războiului civil din Siria, trupele iraniene şi cele ale miliţiilor şiite libaneze Hezbollah, susţinute de Teheran, şi-au intensificat serios prezenţa în Siria. Israelul consideră aceste trupe drept o ameninţare directă la adresa sa. Din acest motiv, armata israeliană a lansat numeroase atacuri aeriene asupra poziţiilor iraniene şi ale Hezbollahului din Siria. Aceste lovituri aeriene nu au avut Inskca rezultat alungarea acestor trupe din Siria.În acest fel, Israelul are acum la graniţa sa nordică un nou inamic, care nu se află deloc sub controlul guvernului sirian.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

Recoltă slabă de grâu în acest an

Producția medie la grâu în acest an extrem de secetos este de 2,9 tone/ha, în scădere cu 40% față de 2019, când regimul precipitațiilor...

S-a ales cu dosar penal pentru un briceag

Tânărul a fost depistat de polițiștii Secției de Poliție nr. 2 Ploiești într-un parc situat în zona de nord o municipiului. La vederea patrulei...

Adolescent înjunghiat în Ploiești

Polițiștii din cadrul Secției nr. 1 de Poliție Ploiești au fost sesizați despre faptul că un minor, în vârstă de 16 ani, ar fi...

Turiști speriați de un urs, la Azuga. Intervenție IJJ Prahova

Jandarmii montani au fost solicitați să intervină pentru acordarea de ajutor unui grup de turiști. Potrivit IJJ Prahova, patru persoane, cu vârsta de aproximativ...

Accident pe DN1, la Blejoi, cu cinci autoturisme și o motocicletă, implicate

Accidentul rutier ar fi avut loc după ce un motociclist, în vârstă de 42 de ani, care circula pe DN1, pe banda nr.2 a...

Patru noi proiecte europene au ajuns în Prahova

Săptămâna trecută, la ADR Sud-Muntenia, au fost semnate patru proiecte europene care privesc județul Prahova, finanțate prin Programul Operațional Regional 2014-2020. Este vorba despre...