joi , 9 aprilie 2020
Home / Actualitate / Războiul hibrid în deconstrucţia vieţii

Războiul hibrid în deconstrucţia vieţii

Liniştea, echilibrul neamului nostru, înfrăţirea cu natura şi credinţa în adevăr şi în timp, ne-a asigurat eternitatea cunoscând că suntem rezultatul gândurilor noastre, prin care noi facem lumea. Adevărul trebuie apărat în întregimea lui, fără el nu există cunoaştere. „A trăi înseamnă a te lupta” (Seneca. Epistulae ad bucillium). Iar George Coşbuc în „Lupta vieţii” (poezie) statua „o luptă-i viaţa, deci te luptă / Cu dragoste de ea, cu dor / Pe seama cui? Eşti un nemernic / Când n-ai un ţel hotărâtor / Tu ai pe ai tăi / De n-ai pe nimeni / Te lupţi pe seama tuturor”. Lungul drum al spiritului uman în evoluţia sa multimilenară a dovedit că adevărul este drumul spre fiinţă, iar neadevărul este drumul spre nefiinţă, tăcerea fiind o mică moarte a adevărului.


Această temă este un îndemn la reflecţie pentru a înţelege cheia vremurilor în care trăim şi către ce ne îndreptăm, iar căutând cu sinceritate adevărul şi crezând în existenţa lui, vom avea şansa la viaţă, la iubire, la fericire şi bucurie.
Mihai Eminescu, cel mai deplin om al inteligenţei româneşti, al sufletului locuitorilor acestor meleaguri, al culturii româneşti, în „Glossa” (1883) afirma: „Viitorul şi trecutul / Sunt a filei două feţe, / Verde-n capăt începutul / Cine ştie, să
le-nveţe: / Tot ce-a fost ori o să fie / În prezent le-avem pe toate / Dar de-a lor zădărnicie / Te întreabă şi socoate”.
Nemaicrezând în adevăr, nemailuptând pentru adevăr, nemaiubind adevărul, viaţa omului devine deznădăjduitor de searbădă. Ne rămân doar trupurile, obiectele, televizoarele, computerele, ţigările electronice, telefoanele de ultimă generaţie (care asigură controlul nostru nonstop), reţelele de socializare care ne pustiesc sufletele, ne fură viaţa, timpul şi bucuria comuniunii adevărate printr-o egolatrie demonic de dulce/amară, adică ne înşelăm cu visele unei nopţi care nu se mai sfârşeşte, dincolo de care se deschid porţile împărăţiei lipsite de sens şi de viaţă: împărăţia morţii.
Prin manipularea naturii inumane şi a simţului realităţii sale în a fi plină de frică, vină şi mânie, atunci „cutia” de rezonanţă în care trăim va deveni o fabrică de energie negativă şi de rău, malefic. Odată manipulate gândurile unei generaţii, devine uşor să se impună voinţa în faţa generaţiilor următoare, deoarece părinţii şi liderii deja programaţi vor lucra în mod inconştient.
Controlul centralizat asupra minţii umane a creat o anumită realitate fizică, cedând modul propriu de gândire în favoarea unor tipare mentale impuse, care ne-au imprimat lipsa auto-preţuirii şi lipsa capacităţii de a ne controla propriile vieţi. Datorită fricii şi autocompătimirii am permis să fim, demoralizaţi, speriaţi şi umpluţi de vină şi disperare.
În esenţă, războiul hibrid este un război nedeclarat de state sau entităţi de putere, fără o componentă militară asumată explicit, având ţinte non-militare şi utilizând arme în surdină (tăcute) pentru agresiuni multiple, eficient combinate şi continui, ce au ca rezultat modificarea fiinţei şi naturii, chiar până la desfiinţarea lor.
Prin fiinţă se înţelege tot ce are viaţa, ca formă superioară de existenţă a materiei/energiei, care reprezintă o sinteză a proceselor biologice, fizice, chimice, mecanice ce au loc în organism. Războiul hibrid elimină adevărul din viaţă şi din natură, context în care merită amintite vorbele lui Arsenie Boca „cuvintele sunt fiinţe vii, capabile să facă treaba la care au fost trimise. Îngrozitoarea devalorizare a cuvintelor; încât au apărut necuvintele – necuviinţele” (Note biografice Ed. Agaton, Făgăraş, 2012, pg. 292). Istoria, cultura, muzica, educaţia etc, lucrează ca nişte fiinţe.
„Războiul tăcut este o luptă mai periculoasă decât cele mai crunte războaie, pentru că e o luptă disimulată în pace şi libertate şi nici n-o băgăm în seamă. Iar dacă nu vom lua parte, fiecare dintre noi, la această luptă, refuzându-le să gândească pentru noi şi să se hotărască în locul nostru, atunci suntem părtaşi la planurile agresorilor şi îi ajutăm să ne preschimbe în roboţi de bună voie” (David Icke, Şi adevărul va elibera, Ed. Daksha, 2009, p. 359).
Termenul hibrid înseamnă provenit din încrucişare de genuri, specii, rase diferite sau elemente disparate, lipsite de armonie şi de regulă degenerative. Astfel se poate ajunge la transferul personalităţii umane într-un creier artificial la „sfârşitul vieţii omului, prin ingineria inversă a creierului uman. Astăzi se spune că principalul teren de luptă este mintea oamenilor, iar scopurile predilecte sunt modificarea şi desfiinţarea fiinţei umane şi naturii”.
În războiul hibrid, agresorul este neidentificabil, iar omul şi natura agresaţi vor fi limitaţi la nivelul unei tehnologii (mecanism) sub control care nu vor fi activi, ci acţionaţi. Astfel se asigură surparea temeliei umanităţii şi a vieţii. Prin relativizarea adevărului, omul îşi taie ultima legătură cu nădejdea, sensul acesteia, adică sensul vieţii. Această capcană a relativizării, a necăutării adevărului, conduce la izvoarele înşelătoare ale culturii nimicului, minciunii generalizate şi imposturii prezentate ca autenticitate. Formele de agresiune în războiul hibrid se folosesc etapizat, armonizat şi combinat, iar drogurile şi tranchilizantele (produse farmaceutice) accentuează şi accelerează devierile psihice, neurologice şi psihosociologice, garantând îndepărtarea de adevăr.
Parcă trăim într-o lume care a uitat ce sunt frumosul şi autenticul, binele, dreptatea şi adevărul, dragostea şi compasiunea, omenia şi frăţietatea, dăruirea de sine, asumarea bucuriei şi suferinţei celorlalţi, implicarea şi întrajutorarea dezinteresate etc. Iar acestor valori autentice le-au luat locul minciuna, nedreptatea, viclenia şi răutatea, nepăsarea şi ignoranţa, lăcomia fără margini şi dorinţa de putere. O întreagă cultură a nimicului ţâşneşte astăzi din media, din pagini de socializare, promotoare a unor mode bolnave. O cultură care se luptă, maximizat agresiv, să ne facă să uităm de frumos, de adevăr şi de bine şi să cristalizeze trufie, critica neconstructivă, egoism, nerăbdare, revoltă, blasfemie etc, confiscându-se astfel seninătatea şi bucuria vieţii. O restaurare a lumii în care trăim este posibilă doar prin întoarcerea la ADEVĂR.
Studii guvernamentale strict secrete atât americane cât şi britanice prevăd un viitor sumbru „Conceptele de democraţie şi libertate vor dispărea, fiind înlocuite cu dictatura înaltei tehnologii bazată pe supraveghere, monitorizare, îndoctrinare, mass-media, oprimare poliţienească şi divizarea radicală a claselor sociale”. (http//w.w..w. resilience org / stories/2007-02-27 dedc-global-strategic-trends-programme-2007-2036).
Acest nou mediu social este caracterizat printr-un număr deconcentrat de mare de variabile interconectate. Evoluţiile din domeniul populaţiei şi resurselor planetei vor modela contextul strategic şi ar putea duce la dezintegrarea sistemului politic internaţional şi la colaps economic.
Progresele tehnologice, manipularea subtilă, disimulată, controlul gândirii şi conştiinţei vor face ca războaiele să nu mai fie duse între state naţionale, ci să fie mai degrabă „conflicte urbane neregulate endemice între adversari care deţin tehnici de supravieţuire urbană şi abilităţi de luptă foarte dezvoltate”. Potrivit „Unităţii de cercetare a politicii ştiinţifice” a Institutului Tavistock din cadrul Universităţii Sussex, „şocul viitorului” este definit ca „stres fizic şi psihologic rezultat din încărcarea excesivă a mecanismului decizional al minţii omeneşti”, astfel populaţia ţintă descoperă că nu mai doreşte să facă alegeri, reducându-şi valoarea intenţiilor prin negarea psihicului lor individual. Societatea devine de o furie infantilă, animalică iar grupurile pot fi uşor de controlat şi vor urma docil ordinele fără să se revolte. În etapa următoare se induce segmentarea societăţii, astfel toate grupurile etnic rasiale luptă între ele iar naţiunile se dezmembrează în grupări regionale care se fisurează la rândul lor în altele şi mai mici.
Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor va fi probabil atât de pătrunzătoare încât oamenii vor fi permanent conectaţi la o reţea de fluxuri, de date reciproce, ceea ce va permite mobilizarea rapidă şi coordonată a unui număr impresionant de indivizi („flash-mob”), precum şi implementarea unei anarhii endemice, niveluri ridicate de violenţe, baze de date intruzive rapide şi accesibile, emergenţa societăţii de control etc.
Mutaţia de paradigmă din ultimul secol s-a realizat prin îndepărtarea de producţia de bunuri fizice şi de economia reală şi apropierea de speculă, de ideea maximizării profitului şi a politicii monetare pure. În mod normal valoarea banilor nu rezidă în schimburile lor individuale ci în funcţionarea ca factor unificator al proceselor sociale ale unui stat. Prin programele economice şi educaţionale din unele state s-a obţinut o dezintegrare economică controlată care are ca rezultat o dezindustrializare totală urmată de colapsul statului.

Distribuie:

Check Also

Fapte bune

Echipa InfO1 Robotics a Centrului Județean de Excelență Ploiești, împreună cu Deco RAM, Nație Prin …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *