luni , 6 aprilie 2020
Home / Actualitate / Războiul de la Nistru nu s-a sfârșit. Nici ticăloșii politici nu s-au isprăvit

Războiul de la Nistru nu s-a sfârșit. Nici ticăloșii politici nu s-au isprăvit

Ziua de 2 martie 1992 este considerată data declanșării războiului de pe Nistru. Zi în care Republica Moldova devenea membru al Organizației Națiunilor Unite, ceea ce conduce la recunoașterea caracterului ilegal al auto-proclamatelor „republici” nistreană și găgăuză. În 2010, guvernul Filat, iar ulterior și legislativul de la Chișinău desemna 2 martie Ziua națională de comemorare a celor căzuți pentru independența și integritatea teritorială a Republicii Moldova, prescurtat Ziua Memoriei. Pe 2 martie 2020 războiul a izbucnit din nou – de astă dată între veteranii conflictului armat de la Nistru și actuala guvernare de la Chișinău.

Unde-i „pace” nu-i corupție?
Ca și în anii ‘90 (acțiuni armate separate izbucniseră cu doi ani mai înainte de 2 martie 1992), și anul acesta conflictul pe marginea războiului de la Nistru, inclusiv a celui dintre veteranii lui și actuala guvernare, a început cam cu o săptămână mai înainte. Pe 27 februarie legislativul de la Chișinău a respins, cu voturile PSRM și ale PDM, propunerea Platformei PAS și DA de a include pe ordinea de zi adoptarea „Declarației cu privire la comemorarea evenimentelor din 2 martie 1992”. Proiectul acestui document cerea „retragerea necondiționată a tuturor trupelor militare străine de pe teritoriul Republicii Moldova și înlocuirea actualei misiuni de pacificare cu o misiune civilă sub egida unei organizații internaționale, extinderea plenară a legilor statului, aplicarea convențiilor internaționale la care face parte Republica Moldova ca stat recunoscut asupra populației și teritoriului din stânga Nistrului”, toate acestea reprezentând în viziunea autorilor Declarației „singura opțiune realistă în vederea încheierii acestui conflict înghețat”.
Votul împotrivă al socialiștilor era de așteptat, pe nimeni nu a surprins. Dar iată democrații, care prin vocea lui Pavel Filip cereau pe 29 septembrie 2018 practic aceleași lucruri de la tribuna ONU, este greu de explicat. În cadrul unui briefing, la capătul ședinței legislativului, Pavel Filip, acum lider al PDM, se disculpa prin explicații trase la indigo ca și în cazul declarației privind ireversibilitatea cursului european al Chișinăului, eșuată exact în aceeași manieră. Că declarația propusă ar fi „scrisă stângaci și pe alocuri fără logică, fără să fie clar care este scopul acesteia”, că autorii ei nu au acceptat să fie redactată „puțin și cu colegii din PDM” și că în genere „deputații din blocul ACUM sunt interesați doar de PR și show”. Explicații ce nu prea țin. Căci dacă inițiativa celor de la ACUM se referea aproape sută la sută la aceleași revendicări care se conțineau și în apelul aceluiași Pavel Filip de la tribuna ONU, discursul său de la înalta tribună să fi fost tot doar un element de „PR și show” pentru PDM-ul lui Plahotniuc?
Dacă Declarația ar fi fost adoptată, actualul legislativ ar fi demonstrat o poziție tranșantă că Tiraspolul, cu susținerea Rusiei, încalcă Acordul semnat la 21 iulie 1992, în special art. 5 referitor la libera circulație a cetățenilor în zona de securitate, și că Moscova nu admite reintegrarea firească și pașnică a Republicii Moldova. Ca să nu mai zicem că „aleșii poporului” și-ar fi reconfirmat atașamentul la valorile democratice și consecvența în acțiuni menite să soluționeze diferendul transnistrean cât mai curând posibil anume prin demilitarizarea regimului din stânga Nistrului. Or, pacea de pe ambele maluri, în formula actuală, se datorează nu prezenței așa-zișilor pacificatori, ci mai degrabă faptului că acest conflict este consumat și menținut doar de interesele unor oligarhi corupți și militari nedoriți pe teritoriul unui stat străin.

Mai tot ce vor veteranii, dar nici o demisie
Deși respinsă de pe ordinea de zi, inițiatorilor le-a fost permis să dea citire textului Declarației în plenul Parlamentului. Probabil de teamă ca opoziția să nu blocheze tribuna centrală, cum a mai făcut când li s-a refuzat cererea de a fi audiat ministrul de externe Aurel Ciocoi. Ar fi să credem că anume conținutul Declarației (sau refuzul de a-i da curs?) a servit drept semnal pentru veteranii conflictului armat de la Nistru de a declanșa o amplă acțiune de protest anume în Ziua Memoriei. În timp ce președintele Igor Dodon, spicherul Zinaida Greceanîi și premierul Ion Chicu, depuneau flori la monumentul „Maica Îndurerată” (cimitirul militar din Chișinău – N.M.), spre centrul capitalei au prins a se aduna sute de participanți la războiul de la Nistru, chemați de Consiliul Național al Veteranilor de Război. În scurt timp peste o mie de manifestanți au asediat clădirea guvernului, cerând întrevedere cu ministrul de interne Voicu și premierul Chicu.
Revendicările veteranilor au curs pe două făgașe. În timp ce de la tribuna improvizată în Piața Marii Adunări Naționale (PMAN) vorbitorii cereau crearea unei subdiviziuni pe lângă Guvern ce ar soluționa problemele veteranilor, respectarea legii cu privire la statutul de veteran, indemnizații de 500 de lei, cum primesc și veteranii celorlalte războaie, demisia ministrului Aureliu Ciocoi, o bună parte dintre veterani au trecut la revendicări mai radicale: „Jos guvernul”, „Jos trădătorii”, „Jos bandiții”, „Dodon la pușcărie”. După care și cuvântările de le tribună au devenit mai radicale: „Dodon e trădător de țară, a depus flori la cazacii ruși în Transnistria. Să se ducă la Penitenciarul 13”; „Cerem respect, onoare și grijă de veterani. În această perioadă când autoritățile sunt străine intereselor naționale și grijilor veteranilor, să ne mobilizăm să facem ordine din țară”. Plus demisia Guvernului Chicu, a lui Igor Dodon și a actualului Parlament. La propunerea de a dialoga cu consilierii, dar fără presă, mai mulți participanți la protest au încercat să forțeze intrarea principală a executivului, iar unul mai avan a spart cu buzduganul una din ușile glisante. Ministrul apărării, Victor Gaiciuc, a încercat, stângaci, să tempereze furia veteranilor, dar a fost huiduit. Abia la amiază, după ce premierul Ion Chicu a acceptat un dialog cu reprezentanți ai veteranilor, dar și cu un număr redus de camere de luat vederi, manifestanții au deblocat circulația transportului pe principalele artere ale capitalei. Dialogul a decurs într-o atmosferă strâmb prietenoasă. În special din partea premierului, care mai era vădit sub asediul declarațiilor sale cu doar o oră înainte, prin care califica protestul din PMAN „o acțiunea plină de istericale, organizată de forțe politice tăinuite”. Veteranii i s-au plâns că de fapt Consiliul Național pentru problemele veteranilor și alte organizații instituite de președinte și guvern nu-i reprezintă. Că mimarea unor acțiuni în favoarea veteranilor stârnesc mai multă indignare decât atenție, că premierul nu a avut nici o reacție la revendicările depuse în 10 februarie la Cancelaria guvernului și că nici măcar nu a luat cunoștință de ele. Și că cei racolați de guvernare să le reprezinte chipurile interesele au amenințat veteranii din teritorii să nu participe la comemorarea zilei de 2 martie, cu atât mai mult să nu participe la protest, fiind măsluiți cu niște insigne și medalii dubioase, mese de pomenire copioase din nu se știe ce surse.
Premierul a acceptat propunerea de a institui un departament special pentru problemele veteranilor în cadrul unui minister sau direct subordonat Guvernului și a mai propus organizarea Adunării Generale a Veteranilor, care să decidă nume concrete ce-i vor reprezenta oficial și vor fi încadrați în structura creată. Și tot în cadrul adunării să fie instituită oficial data de 2 martie Ziua Recunoștinței. Dar a respins cererile de demitere a ministrului de externe Aurel Ciocoi și cel al apărării Victor Gaiciuc. Demisia acestora a fost cerută și de combatanții din Bălți – un marș de comemorare a eroilor căzuți în luptele de la Nistru au organizat în capitala nordului angajații Inspectoratului de Poliție Bălți și militarii Brigăzii de Infanterie Motorizată „Moldova”. Cel puțin în privința lui Aureliu Ciocoi premierul crede că explicațiile ministrului au fost suficiente și că nu va lua o decizie în privința acestuia. „Ați schimbat Guvernul, da doi miniștri nu pot fi schimbați? Că și-a cerut scuză în fața Guvernului și a PD-ului nu este suficient. Să vină în fața noastră”, a fost replica grupului de veterani adresată premierului. Dialogul dintre veterani și executiv a continuat a doua zi dis de dimineață. Dar fără presă, premierul motivând că e o discuție mai mult de ordin tehnic și prezența jurnaliștilor nu e necesară. Lucru ce l-a revoltat pe unul dintre liderii veteranilor, care a părăsit sala în semn de protest. „Nu-i vorba că suntem mulțumiți, dar s-a făcut primul pas. Noi am mișcat carul din loc”, ne-a mărturisit la ieșire veteranul Nicolae Gârbu. Iar premierul a precizat, printre scuze mai puțin sincere față de jurnaliști, că va fi creat un grup de lucru din reprezentanți ai Cancelariei de Stat și ai veteranilor care să elaboreze în două săptămâni conceptul de funcționare a subdiviziunii revendicate de veterani. Demisia ministrului Ciocoi și majorarea indemnizațiilor au fost lăsate însă pe un plan secund.

 

 

C(u)hicu își cântă numele?
Protestele participanților la războiul de la Nistru în această zi de 2 martie 2020 sunt pe deplin îndreptățite. Căci acțiunile actualei guvernări de „comemorare” a memoriei celor căzuți pentru apărarea independenței și integrității teritoriale a Republicii Moldova s-au dovedit a fi profund duplicitare și preponderent de PR politic. Or, când în aceeași zi, liderii de la Tiraspol declară că la 2 martie 1992 „Moldova a declanșat o agresiune de amploare împotriva Transnistriei”, că formațiuni armate ale Moldovei au atacat o companie de apărare civilă a Armatei a 14-a a fostei URSS, dislocată la Cocieri, că vărsările de sânge au fost oprite de Rusia etc., etc., este de înțeles. Morile propagandistice ale Moscovei sunt de neîntrecut în lume prin formele și turațiile de intoxicare și fabricare de minciuni, iar exponenții locali ai Kremlinului pe un teritoriu ocupat nu pot avea o altă logică decât cea a unui agresor deghizat în victimă. Dar când liderii politici de la Chișinău se erijează în agenți de influență ai Federației Ruse, asta e deja catastrofal.
Venit la depunere de flori dis de dimineață, ca să fie mai departe de ochii veteranilor și a celor care l-au huiduit de draga dimineață, președintele Igor Dodon a făcut declarații în totală disonanță cu spiritul acțiunilor de comemorare. Întrebat de jurnaliști când vor pleca trupele militare rusești de pe teritoriul țării noastre, Dodon a declarat că nu e vorba de trupe sau bază militară rusă. „Sunt depozite din timpul sovietic și sunt peste 1.000 de soldați ai Federației Ruse care păzesc aceste depozite”. Și că imediat ce va fi soluționat procesul de reutilare a acestor obuze, soldații trebuie să se retragă. Dar cu pacificatorii mai vedem ce facem după ce se va găsi o soluție a diferendului transnistrean. Una de federalizare, trebuie să înțelegem.
Nici reacția la protestul din centrul capitalei nu a fost una mai puțin sfidătoare. „Cu regret, există și forțe politice care au dorit să transforme data de 2 Martie într-o nouă zi de sânge, ură și dezbinare. Sunt multe semnale ce indică foarte clar că în spatele manifestării violente de astăzi se află unele grupări politice”, a calificat președintele protestele veteranilor. Și a dat de înțeles, că potrivit informațiilor de care dispune, în spatele „protestului” stau Plahotniuc și Shor, împreună cu noua lor echipă reunită în proiectul „Pro Moldova”. Nu mai puțin „patriotic” a fost și discursul prim-ministrului Ion Chicu la a doua sa depunere de flori, deja în cadrul mitingului organizat chipurile pentru comemorarea veteranilor și a celor căzuți în războiul de la Nistru. Premierul a chemat „moldovenii” la unire și „să nu se lase manipulați ușor de ticăloși politici”. Pentru că „orice haimana politică își face la noi capital prin subiecte ce scindează oamenii”, iar „vărsările de sânge au fost admise de politicieni”. Doar că nu a spus că Rusia a „stopat vărsările de sânge” cu Armata a 14-a.
Dar cine sunt „ticăloșii politici”? „Pe de o parte niște ticăloși care nu se puteau împăca cu gândul că Uniunea Sovietică dispărea și moldovenii doreau să fie liberi. Pe de altă parte, o clasă politică infantilă, cu trecut leninist, naivi în politică și incapabili să confrunte diplomatic separatismul”. Nici mai mult nici mai puțin! Între „ticăloșii” separatiști și cei care au fondat statul Republica Moldova („ticăloși politici”?) premierul pune semnul egalității. Nu e de mirare. Când întregul său discurs de comemorare a fost tocmai că „o pledoarie” în spirit profund leninist, prin care Chicu a dat de înțeles că tocmai el mai degrabă regretă perioada sovietică, decât o condamnă. Și nici un cuvânt despre retragerea trupelor rusești de pe teritoriul statului pe care și-l dorește (oare sincer?) integrat. „Noi avem război în țară și eu vă rog să facem front comun pentru a opri această scindare”, a mai chemat Chicu în discursul său. Întrebarea este: un front socialist, fără ticăloși politici?

Distribuie:

Check Also

Eutanasia este moral greşită

La sfârşitul lunii octombrie 2019, papa Francisc a primit în audienţă o delegaţie a celor …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *