1.2 C
Ploiești
vineri, 7 februarie, 2025
spot_img
AcasăMozaicMinte, trup, sufletProcrastinarea noastră cea de toate zilele sau cum ne furăm singuri ”căciula...

Procrastinarea noastră cea de toate zilele sau cum ne furăm singuri ”căciula timpului”.

”Nu văd cum o să-și poată termina povestea din moment ce nu o începe” .
(Lewis Carol – ”Alice în Țara Minunilor”)

De la DEX citire, procrastinarea presupune: a amâna, a întârzia începerea unei sarcini, a temporiza, a tărăgana, iar cuvântul „procrastinare” vine din latinescul „procrastinatus”, unde „pro” înseamnă „înainte” și „crastinus” înseamnă „de mâine”.
Mai popular, procrastinarea se referă la amânarea începerii realizării unei sarcini sau activități, până în ceasul al 13 -lea, când caleașca se transformă în dovleac și prințesa în Cenușăreasa.
Poveștile din cabinet, din ultima perioadă, coroborate cu experiența personală, m-au condus către o tristă concluzie, dar cumva rezolvabilă: procrastinarea este o „boală” comună, frecventă și … națională.
Fie că sunt obiective importante, discuții clarificatoare, o programare la medic sau o călătorie mult visată, un curs necesar sau un hobby pe care l-am închis în sertarele tinereții, cărțile necitite ce nu mai vor să fie mutate de pe o noptieră pe alta, sortarea lucrurilor inutile din casă, pregătirea pentru examene sau renunțarea la unui job care nu ne împlinește, avem tendința să punem pe ele o ștampilă imaginară pe care scrie:
” De amânat!”
Putem considera că am căzut deja în capcana procrastinării atunci când, indiferent de nivelul de organizare și motivație în realizarea unui proiect, ne trezim că „pierdem timpul” cu activități banale, precum uitatul la televizor, cumpărăturile online sau stăm pe rețelele de socializare.
Procrastinarea este un balaur cu șapte capete, cu care, recunosc, mai lupt și eu. Mă regăsesc uneori într-o zonă de confort calduță și amăgitoare, chiar dacă adrenalina proiectelor schițate, îmi face semne disperate la fereastra minții.
Dar oare cine sunt vinovații fără vină sau păcătoșii care scapă timpul printre degete?
• Perfecționistul: amână sarcinile din teama că finalul nu va fi perfect sau cel preconizat;
• Visătorul: amână pentru că pierde din vedere detaliile cu adevărat importante;
• Sfidătorul: un fel de buricul pământului, care amână pentru că nu concepe ideea că cineva ar trebui să-i facă lui programul;
• Declanșatorul de crize sau șeful adrenalinei: amână sarcinile pe care le are de îndeplinit pentru că îi place să lucreze sub presiune:
• Supra-implicatul sau Supermanul de corporație care se angrenează simultan în prea multe proiecte și are greutăți în gestionarea corectă a timpului pentru a le duce la bun sfârșit.

La fiecare început de an scriem liste cu rezoluțîi care mai de care mai îndrăznețe și realizabile, dar pe măsură ce trece timpul, apare presiunea și scade entuziasmul, lăsând să se strecoare încet, dar sigur, eternele vorbe: ”Nu am timp!” ,”Timpul s-a comprimat!”, ”Acum e luni, acum e vineri” etc…etc…
Surpriză! Ziua are tot 24 de ore. Nu timpul este dușmanul nostru, ci invers. Noi nu-l prețuim la justa lui valoare.
Cele mai întâlnite clișee pentru a justifica acest comportament sunt oboseala, lipsa timpului, ceasul rău, pisica neagră, marți 13, când de fapt, este vorba despre o prioritizare incorectă a sarcinilor.
Conform ultimelor studii, procrastinarea este întâlnită frecvent la tineri, mai ales la elevi și studenți, care tind adesea să tragă de timp și să se piardă în mirajul rețelelor de socializare, veșnic așteptând un moment potrivit pentru a se apuca efectiv de învățat sau îndeplinit anumite sarcini, sabotându-și propria motivație și, implicit șansele de succes.
A nu se confunda procrastinarea cu ”Sfânta Lenuța”. Lenea este un mix de apatie, lipsa acțiunii și a voinței, pe când procrastinarea noastră ”dragă”, este de fapt un semnal de alarmă în trenul emoțiilor nerezolvate.
Frustrarea, teama de eșec, organizarea defectuoasă a timpului sau o eventuală activitate neplăcută, pot fi motive care alimentează apariția acestui fenomen, ce ne face să ne rușinăm, să ne simțim vinovați față de noi înșine și față de ceilalți.

Efectele procrastinării sunt ca niște nori negri pe un orizont nu foarte îndepărtat și care prevestesc furtuni nedorite în plan emoțional, social și familial: deteriorarea sănătății emoționale, din cauza stresului, anxietate, deteriorarea relațiilor cu cei din jur, resentimente sau reproșuri din partea prietenilor, a familiei sau a colegilor, apariția unor provocări sau dificultăți financiare, greu de gestionat.
Ce facem? Care este soluția? Când și cum facem dușul cu apă rece care ne aliniază planetele?!
Luăm de guler pe ”Trebuie să…” și-l aruncăm cât colo, apoi îl îmbrățișăm pe ” Aleg să…”, ne iertăm pentru ce a fost înainte de momentul conștientizării și prioritizăm piesele din puzzle, concentrându-ne cu deschidere și bucurie pe atingerea obiectivelor.
Accesăm doza de curaj pentru a începe lucrurile mai grele, mai complicate și terminăm cu cele mai ușoare, că atunci când cineva ne spune că are o veste rea și una bună, și alegem de obicei să ne dea vestea rea mai întâi.
Procrastinarea poate fi o consecință a depresiei, a tulburării obsesiv-compulsive sau a ADHD-ului, generând sentimente de disperare, neputință, lipsa de energie, stimă de sine scăzută, perfecționism nesănătos, teama de eroare, nevoie de validare exterioară peste limita și îngreunarea îndeplinirii unei sarcini din cauza distragerii permanente prin stimuli externi sau interni.
Lipsa unui scop, a interesului sau a auto-disciplinei, așteptarea momentului potrivit sau amânarea unei sarcini pentru a prioritiza altceva, lipsa informațiilor corecte sau complete, convingerea că munca este mai eficientă sub presiune, sunt doar câteva din celelalte cauze ale procrastinării, și care nu au tangenţe medicale.

Cavalerii cu care ne aliem împotriva acestui balaur sunt la îndemână și putem porni la luptă, chiar de AZI, nu de mâine:
– TO DO LIST – lista cu sarcinile de îndeplinit pentru o zi
– Împărțirea activităților pe sarcini mai mici
– Eliminarea lui ”nu am chef acum” și ”lasă că am timp mai târziu sau mâine”
– Eliminarea surselor de distragere a atenției
– Oprirea notificărilor sau a televizorului

Procrastinarea este un tip de comportament care poate ajunge să ne afecteze calitatea vieții, însă, în același timp, este imposibil de evitat în totalitate. Este important să devenim conștienți de motivele care generează procrastinarea și să încercăm să reducem cât de mult putem acest comportament, pentru a folosi timpul câștigat cât mai eficient și în favoarea noastră.
”Poți să amâni, dar timpul nu va sta să te aștepte”. (Benjamin Franklin)

Vă îmbrățișez cu sufletul,
Psih. Cristina-Irina Budurin

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole recente