3 C
Ploiești
sâmbătă, 4 decembrie, 2021
Acasă Mozaic Inedit Procesele de la Nurnberg

Procesele de la Nurnberg

Cu 75 de ani în urmă, Tribunalul de la Nurnberg a tras la răspundere nazişti de prim rang. A fost un proces-mamut, ca răspuns la crime abominabile, care influenţează până astăzi dreptul penal internaţional, reaminteşte Raid Bosen pentru Deutsche Welle (DW).

Nurnberg 1945: al doilea oraş ca mărime din Bavaria zace, în mare parte, în ruine. După aproape şase ani, cât a durat în Europa cel de-al Doilea Război Mondial, Germania capitulase necondiţionat pe 8 mai. Iar Nurnberg, acolo unde naziştii îşi celebrau odinioară cu mare fast congresele, urma să devină locul în care se va face dreptate. Era vorba de războaie de agresiune, de crime în masă, de 12 ani de dictatură. Puterile învingătoare – SUA, Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Franţa – au înfiinţat în acest scop un Tribunal Militar Internaţional.
Acuzaţi erau 24 principali criminali de război. Pe 20 noiembrie, începea procesul intentat celor mai apropiaţi colaboratori ai dictatorului Adolf Hitler. Sunt nazişti din primul eşalon, care odinioară visau să domine întreaga lume. Acum se regăsesc pe băncile aspre de lemn din boxa acuzaţilor, în sala de judecată nr. 600 a Palatului de Justiţie.
Între aceştia, mareşalul Hermann Goring, comandantul aviaţiei, Rudolf Hess, vremelnicul locţiitor al lui Hitler, şi ministrul de externe al Reichului, Joachim von Ribbentrop. Ei erau acuzaţi de conjuraţie împotriva păcii mondiale, planificarea, provocarea şi executarea unor războaie de agresiune, încălcarea legilor războiului şi crime împotriva umanităţii.
Acuzate erau şi organizaţii naziste, cum ar fi SS sau poliţia secretă nazistă Gestapo, în calitate de „organizaţii criminale”. Totuşi, cei mai mari criminali nu erau traşi la răspundere în faţa justiţiei. Hitler, şeful SS – Heinrich Himmler – şi şeful propagandei naziste, Joseph Goebbels, s-au sinucis la sfârşitul războiului.

Justiţie în loc de răzbunare, în ciuda imenselor suferinţe
Cu toate acestea, era pentru prima dată în istoria omenirii că state cu forme de guvernare şi Constituţii diferite trăgeau la răspundere în faţa justiţiei reprezentanţi de vârf ai unui inamic învins, pentru încălcări ale dreptului internaţional. A fost o bornă de hotar pentru dreptul penal internaţional.
În discursul de deschidere, acuzatorul şef american, Robert H. Jackson, a subliniat dimensiunea istorică a procesului. „Faptul că patru naţiuni mari, însufleţite de victoria lor şi chinuite dureros de nedreptatea care s-a întâmplat, nu se răzbună, ci îi predau de bunăvoie pe duşmanii pe care i-au capturat spre a fi judecaţi în temeiul legii, este una dintre concesiile cele mai importante pe care puterea le-a făcut vreodată în faţa raţiunii”.
Aliaţii au făcut muncă de pionierat şi în privinţa definirii capetelor de acuzare. Chiar dacă exista deja conceptul de crimă de război în Convenţia de la Geneva, încheiată în 1864, „conceptul de crimă împotriva umanităţii sau crimă de război de agresiune – deci crime împotriva păcii, cum s-a numit aceasta în procesul de la Nurnberg – aşa ceva nu existase anterior. Acestea erau crime care au fost conceptualizate la Nurnberg”, explică, pentru DW, Christoph Safferling, profesor de drept penal internaţional şi drept internaţional la Universitatea Erlangen-Nurmberg.

Un şoc pentru toţi observatorii procesului
În timpul audierilor, atmosfera era încărcată. „Toţi erau într-o mare tensiune interioară. Era foarte sobru, tăcut şi apăsător. Se auzeau vocile traducătorilor, se simţea atmosfera încărcată de ruşine”, îşi aminteşte martorul ocular Renate Ronn. Ea îl însoţise la proces pe tatăl ei, avocatul din oficiu Alfred Thoma, în calitate de secretară.
La început, nu s-a putut bănui întreaga dimensiune a înfiorătoarei crime, declară ea pentru DW. Dar asta s-a schimbat, pe măsură ce au apărut dovezile. Filme despre lagăre de concentrare cum ar fi Auschwitz, cu munţi de cadavre, i-au îngrozit pe cei prezenţi. „A fost un şoc. Aşa ceva era de neimaginat, că astfel de grozăvii au putut fi înfăptuite în centrul Europei de un popor iubitor de cultură.”
Nici un acuzat nu şi-a recunoscut vina personală, Mai nimeni nu s-a căit sau a recunoscut că a ştiut ceva despre masacre şi lagăre de exterminare. Goring afirma chiar că „nu a ordonat niciodată o crimă, la fel de puţin a ordonat sau tolerat alte grozăvii acolo unde a avut puterea şi capacitatea să le împiedice”.
Aproape toţi acuzaţii au spus că nu recunosc competenţa tribunalului, acuzându-l că înfăptuieşte justiţia învingătorului. Şi populaţia germană consideră, în parte, că era nedrept ca procesul să se afle exclusiv în mâinile puterilor învingătoare. În plus, era criticat faptul că nu fac obiectul niciunui proces crimele de război comise de aliaţi.

Sinucidere înainte de execuţie
Din punct de vedere organizatoric, procesul de la Nurnberg a întrecut tot ce existase înainte în materie . În 218 zile de proces, au fost audiaţi 240 de martori şi au fost analizate peste 300.000 de declaraţii prestate sub jurământ. Procesul-verbal de şedinţă cuprindea 16.000 de pagini.
Pe 1 octombrie 1946, procesul s-a încheiat prin condamnarea la moarte a 12 dintre acuzaţi, condamnarea la detenţie a şapte şi achitarea altor trei acuzaţi. Două procese fuseseră sistate fără condamnare. 16 zile mai târziu, cu doar câteva ore înainte de a fi executat, Hermann Goring s-a otrăvit.
Au urmat 12 procese în faţa unor tribunale militare americane, intentate altor 185 de lideri nazişti, 24 dintre ei fiind condamnaţi la moarte. Ultimul proces s-a încheiat în aprilie 1949.

Moştenirea procesului de la Nurnberg
Justiţia şi-a spus cuvântul. Dar s-a făcut oare dreptate? Aşa ceva ar fi peste puterea oricărei justiţii, mai ales din pricina dimensiunii nedreptăţii care s-a întâmplat. Dar Tribunalul de la Nurnberg, împotriva principalilor criminali de război nazişti, este considerat până astăzi un deschizător de drumuri. Fără el ar fi fost de neimaginat Tribunalul ONU pentru crimele de război din fosta Iugoslavie (1993-2017), Tribunalul ONU pentru masacrele din Rwanda (1994-2016) şi Curtea Penală Internaţională cu jurisdicţie nelimitată de la Haga (începând din 2002).
Totuşi, o instanţă de judecată universală, care să aducă atingere suveranităţii naţionale, este pentru unele ţări inacceptabilă. Între altele, pentru China, dar mai ales pentru doi dintre foştii organizatori ai procesului de la Nurnberg: SUA şi Rusia (în calitate de succesor al Uniunii Sovietice). Aceste ţări refuză să coopereze cu instanţa penală de la Haga, iar acest refuz a devenit în ultimii ani tot mai categoric. Iar faptul că SUA ameninţă cu pedepse reprezentanţi ai Curţii Penale de la Haga, în cazul în care anchetează soldaţi americani, este considerat de Raportorul Special ONU pentru Tortură, elveţianul Nils Melzer, un „semnal catastrofal”

Acuzatorul-şef, o ameninţare pentru orice despot
În ciuda faptului că unele state nu acceptă Curtea Penală Internaţională, aceasta joacă un rol relevant în politica internaţională. Astăzi, nu se mai poate negocia în situaţii de conflict, fără ca un acuzator-şef al Curţii Penale Internaţionale de la Haga să fie prezent la masă, măcar în calitate de ameninţare virtuală. Nici un dictator din lumea asta nu poate fi sigur că nu va ajunge să dea socoteală în faţa justiţiei penale internaţionale.
Această evoluţie ar fi fost imposibilă fără procesele de la Nurnberg, din 1945.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

Lucrările la CN „I. L. Caragiale”, preț majorat pentru a treia oară

Șantierul este programat să se deschidă la anul Ce înseamnă să nu faci o investiție la timp! Vom vedea exemplul clar al proiectului «Restaurare parțială...

Zece teorii şocante ale conspiraţiei

    Nu de puţine ori evenimente importante care au marcat cursul istoriei au stârnit vii controverse. La fel şi o serie de fapte...

Patru noi locuri de joacă, în Ploiești

Rominserv, companie membră a K.M.G. International (Rompetrol), în parteneriat cu Primăria Ploiești, urmează să amenajeze 4 locuri de joacă în oraș, pe strada Gh....

Turcia nu poate fi jandarmul SUA în Afganistan

Erdogan, care a făcut declaraţii după şedinţa cabinetului său, a dat vestea opiniei publice: ”Ne-am înţeles cu Biden asupra faptului că nu avem nicio...

Scrumiere stradale, în Ploiești

Luna trecută, municipalitatea anunța că, în baza unui parteneriat cu British American Tobacco, va începe programul „Alege asumat un oraș curat”. Ei bine, mai...