Pentru a putea fi stăpân pe instinctele tale, trebuie să le educi. Iar educarea lor presupune și anumite înfrânări. Astfel, putem face o analogie între post și Piramidă, postul având și el cinci mari trepte. Prima este înfrânarea de la alimente, apoi înfrânarea temerilor și a îndoielilor, apoi înfrânarea de la „tovărășii rele”, după care înfrânarea orgoliilor și a nevoii de slavă deșartă. În vârful piramidei postirii (scopul postului) se află înfrânarea mândriei, care este socotită în spiritualitatea ortodoxă drept cauză primară a tuturor relelor.
Prin urmare, după cum se vede, postul nu este un simplu exercițiu alimentar, ci este o înlănțuire de practici care au ca scop educarea spiritului, mai precis curățirea lui de dependențe față de instincte, pe care spiritualitatea le mai numește și pofte. Drumul este lung și anevoios, adeseori presărat cu ispite, funcție de treptele de postire la care ne referim.
Postul alimentar este presărat cu ispitele mâncărilor de post. În general, înfrânarea de la mâncarea de origine animală este începutul tăierii poftei. De aceea, se caută o mâncare cât mai puțin gustoasă sau generatoare de plăcere, în paralel cu o anumită reducere a „inputului” alimentar, care generează mai departe o anumită strunire a instinctului alimentar și, de aici, a altor pofte ale trupului.
Părinte Gabriel, Parohia Sf. Gheorghe Nou – Ploieşti
