Gheorghe Boldescu – Gospodarul filantrop
Gheorghe Boldescu-Clucerul a fost omul potrivit al timpurilor de început ale urbanismului în Ploiești. A înțeles că noile orânduieli pe care Regulamentul Organic le cerea erau benefice (cu limitele de rigoare) locuitorilor din Ploiesti (și din Valahia). Vorbind de limitele Regulamentului, chiar Clucerul Gh. Boldescu, în calitate de proprietar al moşiilor Boldeşti şi Şipotu, aduce la cunoştinţa ocârmuirii județului Saac (Secuieni) că locuitorii din satele Şipotu, Vlădăreni şi Paţa au intrat cu vitele în „livezile de fîneţe şi holdele de bucate”. Exista aici un vid legislativ privind pășunatul.
Dar să revenim la orașul Ploiești.
În 1827 izbucnește în Ploiesti ciuma. Se iau măsuri drastice pe care locuitorii, de frica molimei, le aplică (strângeau gunoaiele, afumau gospodăriile, erau cioclii care strângeau morții și pe cei molipsiți, restricții de adunări). În 10 martie 1828 în casele lui Kir Gheorghe Panait-Ceaușu (rang mic boieresc) s-a ținut “cuviincioasă petrecere “ unde în “taifasele cinstitelor obraze despre trebile și nevoile obștești, dumnealui Gheorghe Boldescu-Clucerul a făgăduit că, pe locurile pe care le are în mahalaua Sfintei Parascheva, va ardica de iznoavă bină mare (construcție mare nouă), cu nămestiile (acareturi) potrivite, ca să se întemeieze un așezământ spitalicesc țentral, care să fie oblăduit și îndrumat de Sfatul târgului. Va zidi și o biserică pentru spital. Dumnealui Ispravnicul (boier Scarlat Bărcănescu) tare s-a bucurat de protima (bunăvoința) dumnealui Clucerul și a zis că va face năpristan (imediat) scrisoare de pliroforie (informare) către Înaltul Divan.”
Clucerul avea loc pe drumul Brașovului (str. Romana de azi) aproape de strada Văleni și în 1831 a mai cumpărat două locuri în preajma gârliței Dâmbului “ ca să rotunjească bunul dumisale ce este ohabnic” (mostenit). Se pare că l-a convins și pe Kir Nicolae sân (fiul lui) Gheorghe Băcanu, să-i vândă un teren în dosul drumului Isprăvnicatului (străzile Transilvanie, Calomfirescu, Ion Creangă si Alexandru Vlahuță). Boldescu a angajat maimar (arhitect), zidari dulgheri și a adus țigani cărămidari de la Urlați și Muru și a pus pe un slivinean vrednic, Nicolae Ivanciu , meșter olangiu să facă cuptoare pentru cărămida și olane în fundul plațului (locului) menit spitalului . Clucerul Gheorghe Boldescu s-a mutat în locuința mică ce o avea pe drumul Brașovului lângă locul binalei (construcției) -lângă biserica Sf.Ștefan de azi de pe str. Romană. O parte din Casa clucerului se află și azi în picioare cu pridvor cu stâlpi și cu bolți circulare.
Prima alegere a maghistratului (conducerii) orașului după modelul Regulamentului Organic, are loc la 29 septembrie 183, când au fost aleși un prezident, un secretar, un casier și doi mădulari (funcționari) și încă 64 de reprezentanți ai mahalalelor.
În 26 octombrie 1831 se inaugurează spitalul. Din cauza molimei (holera care a fost adusă de soldații ruși la scurt timp după încetarea celeilalte molime izbucnită în 1827 – ciuma) nu sunt prea multe oficialități .Clucerul se îngrijește și de plățile pentru lefuri, pentru hrană, de “dohtori”. Spitalul a fost sfințit de preotul Constandin Duhovnicu de la Sf. Parascheva. A fost ridicată și o mică biserică în curtea spitalului. Târnosirea acestui sfânt locaș, clucerul a hotărât să o facă cu slujbă arhierească numai dupa ce o fi trecut “molima urâtă” (holera) și are să-l închine Sf. Gheorghe. Nu am găsit alte informații despre această „mică biserică”. Presupun că peste aceasta se va ridica mai târziu biserica Sf. Gheorghe Nou. În 1833 este ales prezident al Maghistratului (Primăriei) Medelniceru (rang mic boieresc) Iordache Suslănescu iar unul din mădulari a fost ales Clucerul Gheorghe Boldescu care va răspunde de “secsia enginereasca a politiei (orașului)“, umblând pe ulițe și priveghind pietruirea drumurilor și binalele (construcțiile) care se mermetisesc (aranjează) pentru casele de ofițuri (instituții oficiale).
Clucerul în activitatea sa, a stabilit și drumul cărăușilor de sare ce vin de la Telega și merg la Dunăre , pe șleaul de la bariera Găgeni la drumul Domnișori, ca să nu mai treacă pe pajiștile mocanilor . Prin oras li se interzisese cărăușilor să mai treacă pentru a nu strica pavajul (atât cât era).
În 1835 este finalizată cartografierea Ploieștilor de către “gheodezii rusi”.
Ploieștii “ ar fi după înștiințare pe rândul al doilea după București în Valahia”, cu 3180 de curți de gospodărie, puțuri, moară, zalhana mare (cel mai mare abator din Valahia la acea vreme). În 1835 Clucerul inaugurează noile sale case care se aflau la intersecţia dintre str. Unirii şi str. Braşovului (Romană)- aproximativ în spațiul dintre fostul Palat al telefoanelor și Casa Albă. Casele au fost demolate în 1870-1880 iar terenul a fost vândut ca parcelă. Grădina clucerului se întindea până în str Constanței și str Gh Coșbuc. (vezi schița). În 1836 la ședinta prezidentului Maghistratului se face analiza stării politiei (orașului). Străzile au început să fie pavate, orașul s-a întins. E nevoie de o școală de fete. Este lăudat Clucerul Gheorghe Boldescu pentru spitalul “țentral”, pentru “tocmirea de un doftor și o doftoroaie pentru lehuze”. Precum și pentru promisiunea de al mări și dota corespunzator.
O zi importantă, 8 octombrie 1837! Raport al prezidentului maghistratului. Se propune să nu mai fie ales prezident cinovnici (funcționari publici) cu moșii. Este ceartă între boieri și negustori. S-a ajuns la un compromis dorindu-se un” ins care are eftaxie (bun organizator) și cunoaștere de legi” După o ședință prelungită dincolo de miezul nopții este ales Gheorghe Boldescu -Clucerul “ care a fost măjar (staroste al pescarilor) și e om cu stare și cu mare ipolipsie (respectuos).”
În 1838 se face recensământ. Rezultă 8580 de suflete în 16 mahalale toate cu biserici. În același an la 6 aprilie se face “soarea” (serată) la casa prezidentului Gheorghe Boldescu. Sunt discuții între clucer și președintele Tribunalului Prahova, Nicolae Pardalos, privind grăbirea judecăților în “daraverile cu șandramalele” pentru grăbirea mermetiserii (aranjării) piețelor și străzilor.
În 1838 Gheorghe Boldescu, în calitate de prezident al Maghistratului, s-a implicat în rezolvarea crizei bulgarilor slivineni. Cu multă înțelepciune i-a ascultat și le-a dat voie să se așeze în oraș până se va oficializa situația lor la Domnie. A încercat chiar să-i puna față în față pe reprezentanții slivinenilor, Starostele Mino , Popa Hrisant, capii de familie cu boierul Sachelarie. Însă bulgarii au refuzat orice dialog prezentând într-o jalbă către prezidentul Maghistratului – Clucer Gheorghe Boldescu – situația lor, iar acesta “s-a minunat de eftaxia (buna organizare) și bărbăția slivinenilor”. După primirea înștiințării de la dominie, că sunt liberi să se așeze în Valahia oriunde doresc, a dat lui Nicoli Olangiul (cel de la care a plecat supărarea bulgarilor cu boier Sachelarie pentru că dorea să-l pună la clacă pe moșia lui), un teren în vecinătatea spitalului unde acesta și-a ridicat cuptor pentru cărămizi și olane. Și care cu siguranță ceva mai târziu va contribui la ridicarea biserici
Sf. Gheorghe Nou.
Mai mult, a pus doi mădulari (funcționari ai primăriei) să urmărească așezarea în oraș a slivinenilor care unde și-au dorit. În poziția de “prezident al Maghistratului” Gheorghe Boldescu a avut și situații mai puțin comode. Amintesc aici de vizita neașteptată a domnitorului Alexandru Ghica în 22 august 1838 , într-o duminică. Domnitorul s-a oprit întâi la biserica Precistei unde a ascultat evlavios întreaga slujbă iar apoi a stat de vorbă cu preotul paroh, protoreu Dumitru Duhovnicu, și preot Sterie Dobrescu, apreciind starea bisericii și cum arată întreg așezământul. Apoi s-a îndreptat spre casa prezidentului, Gheorghe Boldescu, unde domnitorul a fost întâmpinat de acesta și de către mădularii Maghistratului (Primăriei). Domnitorul s-a arătat nemulțumit de starea străzilor, acestea fiind în număr mic pavate iar ulițele nu aveau scurgeri (rigole). Gheorghe Boldescu a fost certat de Domnitor că nu grăbește construcția unei case a Maghistratului (Primărie). Raspunsul lui Gheorghe Boldescu a fost pe măsura firii sale milostive, de bun gospodar cu inițiativă și anume că va muta “ casa orasului “ într-o clădire cuviincioasă și că va face pe cheltuiala sa și o aripă nouă a spitalului care să aibă două caturi”. Tot în 1838 cu ocazia alegerii noului prezident, Gheorghe Boldescu s-a confruntat și cu o puternică opoziție din partea micilor negustori, care erau nemulțumiți de părtinirea pe care clucerul o facea toptangiilor (angrosiștilor). Cu această ocazie Gheorghe Boldescu s-a supărat și nici n-a vrut să mai audă de alegeri. Se trimisese și la conducerea vorniciei județului jalbă din partea nemulțumiților, iar prefectul, Alecu Cocorăscu (cu care Gheorghe Boldescu nu s-a înțeles niciodată și și-a manifestat deschis bucuria când acesta a fost schimbat în 1843 cu Iancu Krețulescu ), a dispus o anchetă. Alegerea prezidentului Maghistratului a durat mai bine de o lună. I se reproșa lui Gheorghe Boldescu că nu este “oroșan pământean în politia Poieștilor” și că se poartă rău cu neguțătorii. De la vornicia județului s-a dat dispoziție ca alegerile să se facă după regulament iar Gheorghe Boldescu să “ nu fie departat de la alegeri” căci este” destoinic și a făcut însemnător bine spre folos obștesc”. Și astfel Gheorghe Boldescu – Clucerul a fost reales prezident al Maghistratului pentru al doilea mandat (cum să se dispenseze de un asemenea OM!).
Începând cu 1839 se lucrează la lărgirea piețelor alinierea caselor, prăvăliilor. Clucerul ia primele măsuri de amenajare / asanarea bălților și apelor de pe teritoriul Ploieștilor.
Este preocupat și de alte aspecte ale vieții urbei. Apreciază munca profesorului de muzică psaltică de la Sf Gheorghe Vechi, Ioniță Stoicescu, printr-o scrisoare semnată de toți cei 42 mădulari ai Maghistratului.
La 1 iulie 1843 în trecere spre Petersburg, Honore de Balzac a făcut un popas în Ploiești. Scriitorul a fost întâmpinat de consulul Franței la București, Falloux Pierre și de Vasile Alecsandri, Ion Ghica, Petrache Poenaru, dr. Krețulescu precum și prefectul Prahovei, Scarlat Bărcănescu și Prim Magister al Ploieștilor Clucer Gheorghe Boldescu. Dacă faptul a fost reținut de istorie, înseamnă că a fost o întâlnire plăcută, iar Ploieștii aveau la acea vreme potențialul de a oferi un cadru adecvat de manifestare a unor valori spirituale.
În 1840 Gheorghe Boldescu-Clucerul pune piatra de temelie a hanului său lângă hanul (“Hotel Bucuresci” mai târziu Moldavia) ridicat de Nica Hagi-Filip pe drumul Brașovenilor în Târgul de Sus. Domnitorul Alexandru Ghica l-a sfătuit pe prezidentul Maghistratului, să mute piața mare în acea zonă (zonă unde mai târziu se vor ridica Halele Centrale). Aici se preconiza să fie și noua “stanție” de poștă. Tot în anul 1840 mocanii fac demersuri de a-și ridica propria mahala cu numele Sf. Vasile. Unul din motive a fost că în jurul bisericii
Sf. Ioan se înmulțiseră slivinenii (bulgarii) și nu se prea înțelegeau (mai ales toptangii slivineni) cu mocanii, deși maghistratul hotărâse ca mocanii să aparțină de această mahala. Trebuie spus că mocanii au fost susținuți de Popa Ioachim- viitor ctitor al bisericii Sf. Vasile. Gheorghe Boldescu – Clucerul se grăbește cu ridicarea hanului (cu vreo 12 camere) întrucât Nica Hagi-Filip a început sa-și amenajeze în curtea hanului său “ stanție de schimbare de olac (poștaș)”. În 18 septembrie 1840 s-a făcut sfeștanie la hanul cel nou al Boldescului. Hanul are birt și șase bolți de prăvălie pe care le-a închiriat bogasierului (negustor de țesuturi) Neculai Radovici. Lucrătorii de la han s-au și mutat cu șantierul la spital pentru a-l mări. Se anunța că din primavara anului 1841 vor incepe să circule “dilijanurile” de la Pesta (de pe drumuri “evropenești”) până la București. În 1841 Clucerul Gheorghe Boldescu pune în practică proiectul de ridicare a unei biserici mari cu hramul Sf Gheorghe. Înca din 1842 ginerele lui Gheorghe Boldescu , Costache Florescu Serdarul (boier de rang mijlociu) a început să se ocupe de șantierul spitalului. Deja Gheorghe Boldescu era bolnav. De remarcat modul categoric și profesionist în care Costache Florescu se impune în fața datornicilor către socrul său. Cu atât mai mult cu cât “ este om de pravalie si prezident de tribunal”. În 18 septembrie 1842, deși bolnav este ales tot Clucerul Gheorghe Boldescu prezident al Maghistratului. Treburile urbei merg înainte și se pun 100 de felinare în Ploiești.
O altă mare încercare a ploieștenilor și a prezidentului Maghistratului , a fost incendiul din 1843 din mahalaua Sf-ții Împărați, de Bunavestire. S-a făcut cu sprijinul Domniei o subscripție națională pentru întrajutorarea năpăstuiților . Mulți păgubiți au fost nevoiți să- și vândă locurile pe mai nimic iar dintre profitori au fost mocanii si slivinenii. Gheorghe Boldescu era bolnav la pat și nu s-a putut deplasa la locul urgiei. Însă l-a trimis pe “polițmaistru” să vadă pojarul și să-l informeze. În noiembrie la alegerea prezidentului maghistratului cu toții l-au dorit pe Gheorghe Boldescu . Acesta însă a refuzat motivând starea sa de sănătate, propunându-l pe Enuță Baldovin. În 20 aprilie 1844 se face sfeștania spitalului cel nou. În noiembrie 1844 Gheorghe Boldescu, fiind “greu bolnav”, este trimis la București de către dr. Lucaci . În București va sta în casele lui Matei Cantacuzino, viitorul ginere al lui Costache Florescu (ginerele lui Gh. Boldescu), case ce se aflau în mahalaua bucuresteană Sf. Spiridon. În 30 iulie 1845 Gheorghe Boldescu s-a stins din viață. Aflam că în momentul morții sale alături de el se afla Marghioala a Bărbătescului, soția lui. În 30 septembrie sunt oficial doua noi mahalale in Ploiesti Sf.Vasile si Sf Gheorghe Nou ( Piața Sârbească).
Respectând proporţiile, putem să-l comparăm pe Gheroghe Boldescu cu biblicul Moise (care a văzut țara Canaanului dar nu a intrat în ea), clucerul nostru ctitorind o nouă biserică pe care nu apucă să o vadă terminată și o nouă mahala oficializată dupa moartea lui.
Iar Gheorghe Boldescu NU are întru amintirea sa o amărâtă de placă comemorativă, nu mai vorbesc de un bust sau o statuie!
