fbpx
miercuri , 3 iunie 2020
Home / Administratie / Piața Sârbească (Gheorghe Boldescu)(V)

Piața Sârbească (Gheorghe Boldescu)(V)

Despre pictorul Stelian D. Iliescu am aflat că își modelase stilul după cel al pictorului Gh. Tattarescu (care avea un stil personal influențat de academismul italian și parțial de iconografia tradițională bizantină). O altă lucrare a pictorului Stelian Iliescu de care am cunoștință este biserica Sf. Cuvioasă Parascheva din localitatea Cornu Jud. Prahova. Așa cum am spus în numărul trecut, azi nu mai putem vedea nimic (cu certitudine) din lucrarea acestui pictor la biserica Boldescului. În biserica Sf. Gheorghe Nou cred personal că mai sunt executate câteva lucrări de acest pictor. Mă refer la pictura din pridvor (clopotniță), parte a bisericii care de altfel a rămas întreagă dupa bombardament precum și o parte din picturile din catapeteasmă (în special în partea superioară a acesteia)
Pictura actuală este a artistei Dona Nuni (1916 – 2009) executată în perioada 1976 – 1981. Pictorița Nuni (Niculina) Dona este fiica lui Achil Raul Alexandru Dona și a Niculinei Henrieta Delavrancea, deci, nepoată dupa mamă a lui Barbu Ștefănescu Delavrancea. S-a născut în 1916 și a murit în 2009 într-un mare anonimat. Nu mai puțin cunoscută este și familia tatălui său, Dona. Fără a intra în detalii, strămoși ai pictoriței Nuni Dona au ctitorit biserica “Cuibul cu barza” (1830), au fost colecționari de artă (colecția Dona pierzându-și individualitatea prin contopirea mai multor colecții în ceea ce s-a numit Muzeul colecțiilor (1978)). Îndrumată de mama sa, și ea o artistă cunoscută și apreciată în epocă, a studiat artele în Bucureşti (l-a avut profesor pe Francisc Sirato – 1933) și plecând de la pictura de şevalet îşi descoperă chemarea pentru pictura monumentală cu tematică diferită, de la cea profană la cea sacră, pictând şi cateva biserici în ţară şi în străinătate. În tablourile sale descoperi o simplitate a formei şi o mare dragoste pentru culoare. Există un echilibru între desen şi materia picturală, desenul nu numai de contur ci şi acela decorativ, care se transformă într-o grafie. Lucrările sale au o ritmicitate dată de modul de aşternere al petelor, dar şi de spontaneitatea desenului, o adevărată reprezentantă a stilului neoclasic. A fost un artist care spunea că nu a cunoscut succesul însă a fost apreciată. În 1937 o cunoaște pe regina Maria prin intermediul mătușii sale Cella Delavrancea. În perioada aceea era studentă la arte și spunea într-un articol memorialistic: “Nici nu mi-a trecut prin minte să-i ofer reginei o pictură de-a mea. Ar fi insemnat să cred despre mine prea mult!”.
Despre pictura a fresco Nuni Dona mărturisea:
„Am lucrat portrete, multe peisaje, naturi moarte… Însă după întâlnirea cu Ghiţă Popescu m-am apropiat de frescă. De la el am invăţat. E o meserie diferită. Trebuie să pictezi intr-un timp foarte scurt, pe tencuială, care să fie puţin umedă, dar nu udă. Dacă se usucă, nu mai prinde culoarea, dacă e prea udă, culoarea se amestecă cu varul şi se decolorează… Am făcut şi pictură bisericească. Patriarhia l-a trimis pe Ghiţă Popescu la Ierusalim, să picteze capela ortodoxă. Acolo fusese un război şi rămăsese nepictată. După ce am terminat-o noi de pictat, a izbucnit din nou războiul, cel de 7 zile. N-a mai revăzut fresca de la Ierusalim, dar cea de la Primăria Municipiului Bucureşti e deja… vedetă la tv. Apare în fundal ori de câte ori se fac filmări acolo. „Nu doar că am pictat-o, tot cu Ghiţă Popescu, dar am şi restaurat-o, după cutremurul din 1977.”
Din 1950 se ocupă de frescă, și amintesc câteva din lucrări: Din trecutul capitalei, pentru sala de consiliu a Primăriei din Bucureşti, Din istoria Dobrogei, în sala de consiliu a Primăriei din Constanţa şi fresca de la Casa de cultură din Baia Mare. Împreună cu Gheorghe [Ghiţă] Popescu a pictat biserici în Piteşti şi Ploieşti (deci la biserica Boldescului este posibil să fi lucrat si artistul Ghiță Popescu), precum şi Capela românească din Ierusalim şi a realizat decoraţii şi mozaic la faţadele unor blocuri, şcoli şi la Casa Scânteii (azi Casa Presei), unde a lucrat cu un colectiv format din mai mulţi artişti.
Renumitul meşter sculptor Dumitru Gafton din Târgu Neamţ a sculptat în lemn de tei catapeteasma, stranele, tronul patriarhal. În 1990 realiza cea de a 42- a lucrare la biserica “Schimbarea la față” din localitatea Băile Herculane. Multe dintre operele sale au ajuns la diferite biserici din SUA, Canada, Australia, Germania, Franţa, etc. Amintesc din realizările sculptorului : Parohia Popesti (Iași), Parohia Schimbarea la față Baile Heruculane, parohia Adormirea Maicii Domnului Tg. Neamt, Parohia Sf Mare Mucenic Gheorghe Brasov.
Ploiestii au stiut sa modeleze caractere si să le apropie identitatii sale. Este și cazul sculptorului Nicolae Otto Kruch un reprezentant de seamă al artiștilor bănățeni care și-a găsit în urbea noastră muza creației timp de aproape de 30 de ani. Din 1965 s-a stabilit la Ploiești până la sfarșitul vieții în 1995.
Aici, a fost președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din Ploiești în perioada 1981 până în 1991. Dintre creațiile sale enumăr câteva:
– efigia lui Nichita Stănescu de pe casa memorială;
– Eufrosin Potecă (cărturar, teolog, iluminist), bust din piatră de calcar amplasat în satul Nucșoara Jud. Prahova (1971);
– Grigore Ion (fost un soldat al Batalionului al II-lea de Vânători din cadrul Diviziei a IV-a a Armatei Române, erou al Razboiului de Independență care, la 30 aug. 1877 , a capturat drapelul turcesc în timpul asaltului asupra redutei Grivița 1), bust din piatră aflat în localitatea satul Dumbrăvești, Jud. Prahova (1971);
– Mihai Viteazul în piatră de calcar la Școala generală nr. 21 din Ploiești;
– Constantin Dobrogeanu Gherea bust din marmură de Rușchița amplasat în fața „Halelor Centrale” din Ploiești (1981);
– Pictot Ion Negulici , bust din piatră de calcar, Ploiești;
Este inițiator și coautor al statuii ecvestre Mihai Viteazul din Ploiești alături de un grup de sculptori, pe care nu a reușit să o finalizeze din cauza decesului survenit prematur.
Este autor a numeroase portrete ale contemporanilor săi și busturi de copii, executate în piatră, bronz sau teracotă. Desenele sale în cărbune sau creion sunt de o mare virtuozitate artistică. Sculptorul Nicolae Otto Kruch este unul dintre marii portretiști pe care i-au dat șvabii bănățeni României și a avut atelierul în apropierea bisericii .
Să nu uităm pe cei care cu devotament și abnegație au slujit biserica Boldescului. Numele celor care au slujit până în 1944 era înscris pe o placă de piatră, care a fost distrusă în timpul bombardamentului. Despre această piatră aflăm dintr-un înscris din altar (azi nu mai există): “Așezată la Sfânta Proscomidie și această piatră sfântă piatră era dăruită sfintei biserici de Dlui Tănase Bucureșteanu la anul 1870, dar în anul 1944 biserica a fost distrusă de bombardament în ziua de 5 mai și s-a spart și această piatra”. Înscrisul aparține cântărețului Ioan D. Crăciun și are data de 11 aprilie, Marți, după Paști 1950 . Nu ar fi rău dacă am relua această tradiție! Și acest pomelnic ar fi: ctitorii întâi apoi Teodorit arhireul, Timotei arhimandritul, Ștefan monahul, Petre preotul, Porfirie monahul, și preoții Ioan, Stemate, Sava, Ruse, Călin, Mihail, Zaharia, Vasile, Ioniță, Teodosie, Ioan, Ioan la care s-au adăugat preoții care au slujit între 1950 și 1967 Ghorghe, Simion, Vasile, si Ilie. Preotul Arion Leon a venit să păstorească în această parohie în 1967 (2 iulie) unde a și fost hirotonisit. Anul acesta împlinește 80 de ani (născut la 15 decembrie 1940 în comuna Fulga, Jud. Prahova). Dintre evenimentele din ultimii ani aș aminti aducerea pentru prima dată la Ploiești a moaştelor Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruinţă, în 2013, de la Mânăstirea „Duminica Sfinţilor Români” din Bucureşti. Cu aceeași ocazie a avut loc sfinţirea Centrului educaţional–social ,,Sfântul Gheorghe Nou’’, ridicat în curtea bisericii. În 2014 au fost aduse moaștele Sf. Teodosie de la Brazi iar în 2015 moaștele Sf. Ierarh Ioan Gură de Aur.
Închei cu acest leit motiv: Iar Gheorghe Boldescu NU are întru amintirea sa o amărâtă de placă comemorativă, nu mai vorbesc de un bust sau o statuie!
Notă și erată pentru Piața Sârbească (3): În perioada 4 aprilie – 31 iulie 1944 au avut loc mai multe raiduri ale aliaților asupra unor obiective economice și orașe din România. Ploieștii au fost loviti în cele mai multe rânduri fiind cel mai afectat oraș de bombardamentele anglo- americane (distrus în proporție de aproximativ 65%). În 5 mai 1944 a fost bombardată partea de nord a orașului vizată fiind, în primul rând, Rafinăria Vega . În urma acestui raid a fost lovită și Biserica Sf. Gheorghe Nou. Iar Ploiestii NU sunt oraș martir al celui de-al doilea război mondial!

Distribuie:

Check Also

500-2.500 lei amendă pentru cei care nu poartă mască în spațiile închise

După nepermisa relaxare din week-end-ul trecut, premierul României a cerut instituțiilor publice mobilizare maximă în …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *