fbpx
marți , 26 mai 2020
Home / Inedit / Piața Sârbească (Gheorghe Boldescu)(IV)

Piața Sârbească (Gheorghe Boldescu)(IV)

A doua zidire.
Inițiator preotul Țugui Simion iar finalizator, până la aspectul actual, preotul Arion Leon.
Rămăsesem la încercarea părintelui Țugui din 1957-1958 de refacere a bisericii însă n-a ajuns cu zidurile decât puțin deasupra ferestrelor. Zidurile au rămas în aşteptare până la începutul anilor ‘70 ai secolului trecut când, după multe tergiversări legate de obţinerea autorizaţiei de construcţie, au fost reluate la 9 martie 1973, ocazie cu care s-a oficiat slujba de punere a pietrei de temelie a noii construcţii. Evoluţia în timp, a sfântului lăcaş, este sintetizată în pisania nouă:
„Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, s-a zidit această Sfântă Biserică din temelie de marele clucer Gh. Boldescu, în anul 1844, şi s-a săvârşit în anul 1846, prin osteneala paharnicului Costache Florescu, târnosindu-se în ziua de 21 noiembrie 1846, de către Mitropolitul Neofit al Ungrovlahiei cu hramul Sf. M. Mc. Gheorghe-Nou. La 1 martie 1973, în vremea arhipăstoriei Patriarhului Justinian, prin osârdia pr. paroh Leon Arion, ajutat de Consiliul şi Comitetul Parohial, ca şi de toţi enoriaşii şi creştinii cu suflet mare din Ploieşti şi din alte localităţi, care au contribuit cu cât au putut, spre a lor veşnică pomenire, s-a purces la reconstrucţia bisericii, lucrările, inclusiv catapeteasma şi mobilierul scluptat de D. Gafton, Tg. Neamt, terminându-se la 5 august 1974, iar a doua zi, de praznicul Schimbării la Faţă s-a procedat la sfinţirea provizorie a bisericii. Pictura a fost executată între anii 1976-1981 de către pictoriţa Dona Niculina. Tarnosirea finală s-a săvârşit la 19 mai 1985.”
Reluarea construcției a creat o stare de emulație în rândul creștinilor ploieșteni, mai ales pentru faptul că din cele șapte biserici bombardate în aprilie 1944 doar Sf. Ștefan de pe str.Romană a avut noroc de a fi fost refăcută. A avut loc și un incident neplăcut în 27 iulie 1973 când s-a prăbușit turla centrală. Cauza a fost subdimensionarea grinzilor de susținere. În cotloanele memoriei revăd turla care era cu un diametru mai mic decat cea actuala și avea înălțimea aproape egală cu a clopotniței poate chiar mai înaltă. Lucrările s-au reluat în primăvara anului 1974 sub îndrumarea de specialitate (de care se pare n-a avut parte biserica în 1973) a arhitectului Mihai Rădulescu senior. De data aceasta lucrările s-au desfăşurat într-un ritm rapid, reuşindu-se intrarea în biserică la 6 august 1974, când s-a oficiat şi o slujbă de sfinţire provizorie. Îmi aduc aminte că în 1974, la sfințirea provizorie, a venit și Patriarhul Justinian. Nu aveai loc pe strada Boldescu și nici pe străzile corespondente Romană și Transilvaniei, de oameni și mașini și asta în plină perioadă comunistă fapt ce spune mult despre cât a lipsit un asemenea lăcaș creștinilor ploieșteni.
Arhitectura bisericii a păstrat în mare parte stilul vechiului lăcas însă nu mai sunt prezente cele doua randuri de coloane care îi dadeau aspectul de basilică romană cu trei nave. Dimensiunile au fost adaptate noii turle, care are o deschidere de 8 metri sprijinită pe patru stâlpi masivi, având o formă octogonală iar înalțimea bisericii ajunge la 25 de metri până în vârful turlei centrale. Semantica octogonului în creștinism este strâns legată de ziua a opta, ziua eshatonului (sfârşitul lumii), de legătura cer pământ, de infinit si eternitate. Clopotnița a fost, cu această ocazie, consolidată.
Cu privire la pictura bisericii Sf. Gheorghe Nou din Ploiești, realizată de pictorița Nuni Dona în perioada 1976-1981, putem remarca unele aspecte ce merită amintite. Este acoperită pictural o suprafață de aproape 1000 de metri pătrați. În primul rând este o pictură în stil neobizantin, cu multe elemente tradiționale românești. Sfinții români, Sf. Filofteia, Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, Sf.Ioan Valahul, Sf Oprea de la Saliștea Sibiului, sunt în straie populare românești. Un brâu reprezentând un continuu ștergar cu modele populare românești înconjoară întreg interiorul bisericii până la o înălțime de 2 metri de la pardoseală. Ctitorii bisericii, Gheorghe și Zinca-Maria Boldescu sunt reprezentați în straie orientale specifice epocii pe peretele de vest al bisericii de o parte a ușilor pronaosului, iar de cealaltă parte Patriarhul Iustin Moisescu(1910-1986) și Sf. Stelian (probabil un omagiu al pictoriței Nuni Dona pictorului Stelian D. Iliescu care a pictat biserica în 1932 sau … voința preotului Leon). Bolta pronaosului are în centru Icoana Sfintei Treimi de la Mamvri alături de Avraam și Sara ( “Cina din Mamvri” sau “Ospetia” temă din vechiul Testament), încadrată de diferite teme din Noul Testament. În iconografia medievală, tema are câteva reprezentări de excepție: la biserica Humor 1435 și la mânăstirea Sinaia 1700, aceasta din urmă pictată de zugravul Pârvu Mutu (informație din Dicționarul enciclopedic de artă medievală – Vasile Drăguț).
Sfințirea finală din 1985 s-a făcut în prezența Episcopului Vasile Targovișteanul, pe atunci Vicar Patriarhal.
Un alt artist, Nicolae Otto Kruch a lăsat bisericii trei lucrări în bronz (realizate 1984-1985): Sf. Gheorghe în medalion deasupra intrării în biserică și Sfinții Apostoli Petru și Pavel de o parte și de alta a intrării în biserică. Aceste lucrări au acoperit pictura în medalion a Sf. Gheorghe și a sfinților apostoli Petru și Pavel, executate de Stelian D. Iliescu în 1932, și care erau foarte degradate. Această concluzie personală, privind picturile degradate, este dedusă din prezentarea bisericii în lucrarea “Bisericile ortodoxe din Ploiești” a lui Trestioreanu și Marinică. Dar azi lucrările în bronz cu Sfinții Apostoli, nu se mai văd, probabil acoperite (sau inlocuite!) de cele două mozaicuri reprezentând aceiași sfinți apostoli.
Biserica are și un fond de carte bogat. Unele lucrări au fost preluate la patrimoniul cultural național.
Amintesc câteva : Penticostar (Blaj 1808), Octoih (1818), Triod (Buda 1816), Tipic (Iași 1816), Noul Testament (St. Petersburg 1817), Penticostar (Blaj 1818), Evanghelia ( Mânăstirea Neamț 1845), Minei pe decembrie 1832 (Manastirea Neamț) . Un inventar de carte de la 1933 ne dă o imagine completă asupra bogăției bibliotecii bisericii de care, în mare parte, a fost văduvită în urma bombardamentului din 1944.
Din patrimoniul bisericii aș mai aminti de :
– Icoana Sf. Gheorghe omorând balaurul pictată în 1846 de T.Anghel;
– Icoana Sf-ții Apostoli Petru și Pavel, care, până la bombardamentul din aprilie 1944, oblăduia (din 1940 când a fost donată) cancelaria Liceului “Sf. Petru și Pavel” din locașul aflat pe bulevard (A. Lazăr argintar);
– Icoana Maica Domnului cu pruncul în brațe ( o adevărată icoană martir), care mai păstrează și acum urmele schijelor din bombardamentul din 1944. Pe fața Maicii Domnului se vede cum schija încinsă a zbârcit vopseaua iar alte schije cum au mușcat din suportul de lemn al icoanei. – un antimis care s-a aflat pe pristol în timpul bombardamentului;
-vesmântul Sf. Calinic de la Cernica;
Închei cu acest leit motiv : Iar acest om, Gheorghe Boldescu, NU are întru amintirea sa o amărâtă de placă comemorativă, nu mai vorbesc de un bust sau o statuie!
Dictionar:
-pristol = masa altarului;
-antimis = panza fina pe care preotul săvârșește sfânta liturghie;
-Ungrovlahia = Țara vlahilor de lângă unguri- Muntenia + Oltenia pentru ai diferenția de vlahii din Vlahia Mare și Vlahia Mică din Balcani

Distribuie:

Check Also

Atrocităţile din bordelurile militare japoneze

Lee Ok-seon avea doar 14 ani atunci când un grup de bărbaţi în uniformă a …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *