12.2 C
Ploiești
duminică, 19 mai, 2024
spot_img
AcasăTara de dincolo de taraPentru cine bat clopotele în Găgăuzia

Pentru cine bat clopotele în Găgăuzia

„De ce limba găgăuză s-a pomenit pe cale de dispariție, deși există autonomia găgăuză? Autoritățile centrale vor să vadă progres și în studierea limbii de stat și a limbii găgăuze, dar trebuie să vedem interes și din partea autonomiei. Uneori avem impresia că sarcina păstrării limbii, identității și culturii găgăuze a trecut pe planul doi, pe prim plan apar fugari care vor să certe găgăuzii cu Chișinăul. Ne bucură că mulți oameni din Găgăuzia vor să studieze limba română. Interesul față de programul gratuit, finanțat de la buget, e mare. Trebuie un program similar pentru limba găgăuză. Autoritățile autonomiei și-au asumat să elaboreze un asemenea program încă acum trei ani, dar deocamdată fără succes”. Maia Sandu, Președintele Republicii Moldova, la întâlnirea cu studenții Universității din Comrat, 10 aprilie 2024

Chișinăul, în dialog direct cu putereA locală diN regiune
Pe 10 aprilie curent, Maia Sandu a întreprins o vizită la Comrat, unde a avut întrevedere cu primarii și reprezentanții autorităților publice locale din orașele mari ale Găgăuziei – Comrat, Ceadâr-Lunga și Vulcănești. În marja discuțiilor șefa statului a abordat subiectul importanței dialogului cu aleșii locali pentru dezvoltarea regională și spulberarea miturilor inspirate de propaganda șoristă, precum că Chișinăul nu investește în regiune, nu respectă conducerea regiunii și „elita” ei politică. Președinta a mai fost oaspetele unui întreprinzător de produse lactate și a oferit un interviu postului local TV „Nokta”. Tot în aceeași zi s-a întâlnit cu rectorul și profesorii Universității de Stat din Comrat, dar și cu studenții de aici în cadrul unei lecții publice, discutând cu tinerii despre calea europeană și avantajele integrării țării și regiunii în special în familia statelor UE. În cadrul sesiunii de întrebări și răspunsuri șefa statului a dezvăluit mai multe adevăruri despre relațiile dintre Chișinău și autonomie, proiectele implementate de Guvern în regiune, dar nu a evitat și referințele la tentative de destabilizare a UTA Găgăuzia, a republicii în ansamblu. „Cei ce încearcă să semene discordie și să destabilizeze autonomia și țara au un singur obiectiv – să readucă grupările corupte la cârma republicii. Scopul nostru e să păstrăm pacea, să continuăm lupta împotriva corupției și să construim împreună condiții mai bune de viață pentru toți cetățenii, indiferent unde locuiesc și ce limbă vorbesc”, i-a asigurat președinta pe tinerii în mare măsură debusolați de politicienii locali.
În același context, al unității și bunei înțelegeri, Maia Sandu a propus instituirea unui program de studiere a limbii găgăuze, similar celui lansat de autorități pentru învățarea limbii române. Declarându-se satisfăcută că tot mai multe persoane din autonomie s-au înscris să învețe româna, dânsa s-a referit la cât de importantă e cultura găgăuzilor, dar și cine și ce face pentru ea. „Uneori avem impresia că sarcina păstrării limbii, identității și culturii găgăuze a trecut pe planul doi, pe prim plan apar fugari care vor să certe găgăuzii cu Chișinăul”, s-a confesat șefa statului studenților din Găgăuzia.
Cultura găgăuzilor și autonomia pe răbojul istoriei
Problemele abordate de Maia Sandu la Comrat ne-a făcut, vorba poetului, „să ștergem colbul de pe cronice bătrâne”, răsfoind dosare jurnalistice personale mai vechi. Problema culturii și limbii găgăuze a figurat pe răbojul anilor paralel cu cea a autonomiei. În 1906 țăranii răsculați din satul Comrat, județul Bender, care cereau împărțirea pământurilor moșierilor, proclamă „Republica autonomă din Comrat”, care a „ființat” doar cinci zile, fiind înăbușită de armata țaristă.
De cultura, istoria și limba găgăuzilor din Basarabia s-a preocupat încă în perioada regimului țarist cunoscutul prelat și iluminist „moldovean și găgăuz” (după surse rusești) Mihail Ciachir, care la 1896 cere de la ministerul de resort al imperiului permisiune de a publica cărți „în limba moldovenească”, iar la 1904 permisiunea Sinodului de a edita literatură religioasă în limba găgăuză, dânsul traducând în găgăuză fragmente din Vechiul Testament și din Evanghelia după Matei. După 1918 va adapta alfabetul găgăuz din chirilică la scrisul latin. De altfel, în perioada aflării găgăuzilor în cadrul Regatului Român aceștia au fost loiali statului român. Academicianul Ștefan Ciobanu îi caracteriza astfel: „Dintre toate minoritățile din Basarabia, populația găgăuză este cea care se apropie cel mai mult de poporul român prin calitățile sale spirituale, loialitatea și blândețea firii sale. Toți găgăuzii vorbesc perfect românește”. După 1944 însă găgăuzii au fost supuși rusificării forțate, ca mai toate etniile, așa încât azi nu numai că nu mai vorbesc deloc româna, dar
nu-și prea cunosc nici propria limbă. În perioada sovietică a existat un plan de renaștere a limbii și culturii găgăuze. La 1 septembrie 1958, în 38 de școli din raioanele Vulcănești, Comrat, Ceadâr-Lunga și Taraclia a fost introdusă găgăuza ca limbă de instruire, iar la doar un an distanță, predarea în găgăuză și bulgară a fost suspendată, toate cele 38 de școli trecând din nou la predare în rusă. Concomitent cu inițierea procesului de predare în limba găgăuză a fost lansată și ideea creării unei autonomii bulgar-găgăuze în sudul RSS Moldovenești. Unul dintre promotorii autonomiei va fi prin anii ’70 ai secolului trecut Iacov Ceachir, directorul sovhozului milionar „Prut” din Ungheni, care adresase o scrisoare în acest sens CC al PCUS, rămasă fără răspuns.
Ideea creării autonomiei găgăuze reapare la sfârșitul anilor ’80 ai secolului XX, promovată de intelectuali de elită ca Stepan Curoglo, Maria Marunevici ș.a., care justificau conceptual crearea unei autonomii culturale. În decembrie 1988, la ultima ședință a Comisiei interdepartamentale pentru studierea istoriei și problemelor dezvoltării limbii naționale, care propunea instituirea limbii naționale ca limbă oficială de stat și reintroducerea alfabetului latin, la care am fost prezent și subsemnatul, Maria Marnevici și Stepan Curoglo au declarat că susțin concluziile Comisiei și solicită susținere în acordarea autonomiei culturale găgăuzilor. Aspirațiile intelectualilor găgăuzi vor fi confiscate în curând de o „elită” politică de la Comrat, odată cu apariția în același an a mișcării separatiste „Gagauz halkî” (Poporul găgăuz) ca reacție la crearea Frontului Popular la Chișinău și predispozițiile unioniste în rândul basarabenilor. Strecurați în componența parlamentului legislaturii 1990-’94, reprezentanții mai agresivi ai acestei mișcări impun formula de autonomie administrativ-teritorială, respinsă de majoritatea deputaților din acea legislatură. Abia în 1994, parlamentul agrarian și președintele Lucinschi, dau satisfacție acestor revendicări, sub o presiune de aceeași inspirație ca și a conflictului de la Nistru din 1992.
Pentru ce sau pentru cine a fost creată UTA Găgăuzia
Întâlnirea Maiei Sandu cu reprezentanții administrației locale, inclusiv cu studenții Universității din Comrat, pare să fi fost mai una de răspuns alteia, așa-numitei întâlniri de lucru a bașcanei Guțul cu aceiași primari și președinți ai consiliilor locale din regiune. Convocată pe 5 aprilie și mediatizată copios ulterior (deși presa a fost eliminată brutal de la ședință), s-a dorit a fi, la rândul ei, una de răspuns la noua tactică a Chișinăului de a dialoga direct cu reprezentanții puterii locale din regiune, și nu neapărat prin intermediul acoliților fugarului Ilan Shor. Anterior acțiunii represive a bașcanei avusese loc o întâlnire a grupului de lucru din parlament cu reprezentanții puterii locale, precum și una a premierului Dorin Recean cu antreprenorii din Găgăuzia. Cum și unii și alții au dat curs cu satisfacție acestor întâlniri, șoriștii au văzut în aceste relații un pericol. Și i-au luat la rost pe ultimii de ce colaborează cu centrul fără permisiunea „elitei” politice din regiune.
Șefa statului a venit cu argumente clare și incontestabile prin care să combată miturile politicienilor locali potrivit cărora Chișinăul nu-i respectă și că nu investește în regiune.
Deja unii experți propun revizuirea actualei forme de autonomie, doar că nu se știe când îi va veni ceasul și pentru cine vor bate clopotele la ultimul ceas.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole recente