vineri , 6 decembrie 2019
Home / Mozaic / Paul Constantinescu – Triplu Laureat al Concursului Naţional de Compoziţie George Enescu

Paul Constantinescu – Triplu Laureat al Concursului Naţional de Compoziţie George Enescu

Comunicare științifică prezentată la simpozionul internațional de muzicologie George Enescu, 18 septembrie 2019

După cum se ştie, compozitorul şi interpretul genial George Enescu – muzician complex şi unul dintre cei mai mari din timpul vieţii sale, legat profund de ţara natală, pe care a slujit-o exemplar, timp de aproape o jumătate de veac, cu armele sale specifice: pana, arcuşul şi bagheta, s-a remarcat şi printre cei mai renumiţi maeştri – simbol ai nobilei activităţi social-umanitare din România, susţinând din veniturile sale din concerte şi turnee artistice realizate în numeroase ţări europene dar şi în cele două Americi. În acest sens, au fost de bun augur, sumele importante depuse pentru achiziţionarea unei mari orgi de concert la Ateneul Român (în perioada interbelică), pentru ajutorarea orfanilor şi văduvelor de război din cele două conflagraţii mondiale, precum şi a altor activităţi organizate de către Societatea Română de Cruce Roşie şi de alte organisme constituite cu scop social-umanitar şi cultural.
Pe parcursul numeroaselor sale deplasări în zeci şi zeci de localităţi din ţară dar şi de peste hotare, genialul muzician român a remarcat lipsa aproape totală de pe afişele spectacolelor lirice şi concertelor simfonice şi camerale a opusurilor semnate de compozitorii români clasici dar şi din generaţiile mai tinere.
Pentru a elimina această tristă realitate, ilustrul muzician a iniţiat, propus şi susţinut la nivelul forurilor de conducere ale culturii şi artei româneşti, beneficiind aici şi de sprijinul de care se bucura din partea familiei regale – în special al Reginei Elisabeta (Carmen Sylva), a izbutit în anul 1912 să obţină oficial acordul Ministerului Instrucţiunii, Culturii şi Artelor din România, pentru înfiinţarea unui premiu naţional de compoziţie, care să-i poarte numele, menit a stimula şi promova potenţialul de creativitate al compozitorilor români cu deosebire din rândurile tinerilor absolvenţi ai Conservatorului Regal de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti, dar şi din alte instituţii similare din ţară sau de peste hotare, unde unii dintre cei mai talentaţi tineri artişti români se aflau la studii de specialitate.
Astfel, începând cu anul 1913, în bugetul Ministerului Instrucţiunii Culturii şi Artelor a fost înscrisă o sumă specială – circa 30.000 lei, pentru Premiul Naţional de Compoziţie George Enescu.
Ulterior, suma respectivă era pusă la dispoziţia Casei Şcoalelor, instituţie înfiinţată în timpul ministrului Petre Poni, la 8 martie 1896, suma respectivă era adesea suplimentată prin donaţiile genialului compozitor şi interpret George Enescu, astfel încât sumele cuvenite premianţilor să fie mai însemnate.


Concursul pentru Premiul „Enescu” era deschis celor mai talentaţi tineri români pentru lucrări cu deosebire din principalele genuri muzicale: muzică de operă, muzică simfonică şi vocal-simfonică, muzică concertantă, muzică de cameră etc.
Lucrările trebuiau depuse până la începutul lunii octombrie, astfel încât juriul de specialitate prezidat întotdeauna de către genialul compozitor şi interpret George Enescu, să aibă timp să le studieze, astfel încât şedinţele care aveau loc anual numai la Casa Şcoalelor de obicei în lunile octombrie, noiembrie şi mai rar în alte perioade ale anilor, când din motive obiective, preşedintele juriului George Enescu nu se afla în ţară din cauza multiplelor concerte şi turnee în care era solicitat.
Primul an în care a fost acordat Premiul de Compoziţie George Enescu a fost anul 1913. Jurizarea lucrărilor a avut loc la Casa Şcoalelor, în ziua de 10 octombrie 1913. Juriul prezidat de maestrul George Enescu, a avut în componenţa sa şi o seamă de personalităţi muzicale de înalt prestigiu ale vremii: Dimitrie Dinicu, Alfonso Castaldi, Mihai Mărgăritescu, Dumitru G. Kiriac, Constantin Dimitrescu, Theodor Fuchs ş.a.
Primii laureaţi din prima ediţie au fost următorii compozitori:
Premiul I onorific – Ion Nonna Oltescu (Narcisse, poem simfonic pentru orchestră)
Premiul I – Dimitrie Cuclin (Seherezo pentru orchestră)
Premiul II onorific – Alfred Alessandrescu (Didona, uvertură pentru orchestră)
Menţiuni – Ion C. Bohociu (Baladă pentru soli, cor şi orchestră)
Gh. Fotino (Rapsodia română, pentru pian şi orchestră).
Următoarea ediţie a concursului a fost jurizată în ziua de 27 martie 1915. Printre premianţi s-au aflat: Mihail Jora, Premiul I pentru lucrarea Suită pentru orchestră (Premiul I, onorific). George Enacovici, Premiul I pentru lucrarea Sonată pentru pian în la minor nr. 3 şi Stan Golestan, Premiul I, Rapsodia pentru vioară şi orchestră.
Premiul II, Lucian Teodosiu (Cvartetul de coarde în R. major, Menţiuni onorifice: George N. Ochi Albi )Patriei mele, suită de orchestră), Filip Lazăr (Sonata în la minor pentru pian), George Târmoceanu (Nocturnă pentru vioară şi pian) şi Iuliu Poenaru (pentru lucrările sale de pian, de voce şi pian).
Ediţiile ulterioare au avut loc la 8 iunie 1916, 20 iulie 1919, 8 iunie 1921, 10 iunie 1922, 20 iunie 1923, 19 octombrie 1924, 5 noiembrie 1925, 27 noiembrie 1926, 25 noiembrie 1927, 16 decembrie 1928, 21 decembrie 1929, 22 decembrie 1930, 6 decembrie 1931. La această ediţie juriul prezidat de genialul George Enescu a acordat şi tânărului compozitor Paul Constantinescu, încă student la Conservatorul Regal de Muzică din Bucureşti, Menţiunea II pentru lucrarea Suită pentru orchestră şi compozitorului C.I Constantinescu – Calafat, pentru Piese corale.
În anul următor, 6 noiembrie 1932, juriul prezidat de George Enescu, din care au mai făcut parte: George Enacovici, Mihail Jora, Alfred Alessandrescu, Ion Nonna Otescu, Constantin C. Notara şi dirijorul Ionel Perlea, a decis să nu acorde Premiul I, iar Premiul II a fost atribuit compozitorului Paul Constantinescu, pentru lucrările: Preludiu pentru pian, Patru fabule, Trio pentru coarde în stil bizantin, Psalm 30, Două cântece pe versuri de Tudor Arghezi, Cvintet pentru flaut, oboi, clarinet, fagot şi vioară. Menţiunea I a fost acordată compozitorului Dinu Lipatti pentru Opusul sonata pentru pian.
Cel de al treilea titlu de laureat al Premiului Naţional de Compoziţie George Enescu, atribuit compozitorului Paul Constantinescu, a fost hotărât în şedinţa juriului din 27 noiembrie 1938, pentru lucrarea Nunta în Carpaţi – suită de balet, comandată compozitorului de către academicianul Dimitrie Gusti, pentru a fi cântată la Expoziţia Universală de la New York din anul 1939.
Lucrarea premiată, după cum afirmă acad. Mihail Jora, nu a fost însă prezentată la evenimentul respectiv, întrucât în acea perioadă se declanşase deja cel de-al Doilea Război Mondial.
Iată mai jos, în copie xeros după procesul verbal al şedinţei în care s-a hotărât acordarea Premiului I compozitorului Paul Constantinescu, pentru Suita de balet Nunta în Carpaţi (Nunta în Fundul Moldovei)
Premiul de compoziţie George Enescu, cu excepţia anilor în care a avut loc cele două conflagraţii mondiale s-a acordat, pe ansamblu unui număr de 78 de compozitori, iar numărul total de premii a fost de 121, din care 61 Menţiuni I şi II.
În anii 1919, 1920, 1921, 1923, 1927, 1929, 1930, 1932, 1933, şi 1937 şi 1945, Premiul I nu a fost acordat. Ultimul an în care s-a acordat acest premiu, s-a acordat în anul 1946, şedinţa a avut loc în ziua de 26 aprilie. Ultimii laureaţi au fost atunci compozitorii: Alfred Mendelshon, Premiul I, Suita comemorativă şi Gheorghe Dumitrescu pentru lucrarea Simfonia. Premiul II, compozitoarei Hilda Jerea, pentru lucrarea Concert pentru vioară şi orchestră, Premiul III, Ludovic Feldmann, pentru lucrarea Suită pentru trei suflători şi Laurenţiu Profeta pentru Suita Ceata veselă. Menţiunea I, Valentin Gheorghiu, Cvartet, Sonată pentru pian şi Tudor Ciortea, Sonata pentru vioară. Menţiunea II, R. Goldenthal, Două suite pentru pian şi Anatol Vieru, Suită în stil vechi.
După plecarea din ţară a compozitorului George Enescu, în toamna anului 1946, Premiul de compoziţie George Enescu a fost preluat de Academia Română, care se acordă anual unuia dintre iluştri compozitori români propuşi de către conducerea Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.

Check Also

Universitatea Populară de Vară „Nicolae Iorga” 11-16 august 2019, Vălenii de Munte

Continuând o importantă şi frumoasă tradiţie – reluată la sfârşitul lunii august 1968, în perioada …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *