Aprind candela, iau oul roșu, îl ciocnesc de frunte, Hristos a Înviat, nu răspunde nimeni, tai o felie de drob, pun un pahar de vin, mă închin, închin și paharul, deschid geamul, ascult…nimic, mă uit la ceas, mai e, pe scară se aude liftul, urcă, nu e la mine, nu-i nimic, aștept slujba, nu pe cineva, stau singur, asimptomatic, nu îmbolnăvesc lumea, mai ales pe ea, nu eu am ales, nu mai contează, telefonul stă aprins, vin mesaje, mă enervează, cam multe pentru un om singur, sună soneria, mă sperii, fug la ușă, mă uit pe vizor, vecinul, deschid, se uită la mine mirat, mă întreabă dacă am lumină, am-zic, îmi dai?-zice, normal-zic, îi dau, pleacă, fusese la baie când a urcat liftul și l-a auzit când a coborât, am ratat lumina-și-a zis, nu e nimic, acum are, începe slujba, dau mai tare, iau paharul în mână, îl las jos, nu pe el trebuia, candela, îngân, „Hristos a Înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând”, îmi place, pun candela la masă, mă așez, decojesc oul, mușc, și puțin drob, o gură de vin, îngân, „și celor din morminte, viață dăruindu-le”, se aud clopotele, ciudat, deși singur, nu mă simt.
HRISTOS A ÎNVIAT!