12.1 C
Ploiești
luni, 19 aprilie, 2021
Acasă Mozaic Inedit Pârâul Dâmbu

Pârâul Dâmbu

L-am mai citat într-un articol, pe cel pe care-l întrebau îngerii “Nichita, ce faci tu Nichita…” . Cel care pentru a-și arăta obârșiile rostirii “necuvintelor” spunea despre Ploiești “ că este orașul cel mai festiv al limbii române, în care atunci când silaba se întețește se înroșește oul iar epitetele deraiază crivățul iarna” .
Am citat din poezia “Strada Berzelor” și pentru că, nu numai concetățenii săi l-au amprentat cu abilitatea îndoirii cuvintelor după un calapod de el inventat și numai de el folosit. Ploieștiul de culoarea țițeiului, aerul încărcat cu miros de benzină, pârâul Dâmbu “unsuros” și puturos, străzile Pieței Sârbești, n-au fost mai prejos în acest demers de modelare a poetului. Pentru mine, citind aceste versuri deja sunt cu gândul la podețul peste gârla Dâmbului, din dreptul străzii Berzei și continuare către strada Nămoloasa, cu mulți ani în urmă, când încă mă minunam de tot ce vedeam și auzeam. Atunci nu știam că merg pe unde, nu cu mult timp înaintea mea, pășise cel care vorbea cu îngerii, Nichita. “Dâmbu unsuros…” și puturos am adăugat eu. Dar ne obișnuisem cu el. Îl treceam cu picioarele goale de pe o parte în alta, explorând “Macazu” (azi, încă, uzina “24 Ianuarie”) sau intram în apa murdară să scoatem mingea căzută, în timpul unui meci aprins pe malurile sale.
Pârâul Dâmbu străbate orașul Ploiești de la nord la sud în partea estică a acestuia. Izvorăște din apropierea localității Dâmbu (azi cartier al orașului Băicoi) trece prin Țintea, Păulești, Ploiești, Corlătești, Goga și se varsă în râul Teleajean, având o lungime de aproximativ 39 Km.
Până la intrarea în Ploiești, alimentează un lac de lângă pădurea Păulești și câteva heleștee private (cu a cui aprobare?) din acea zona. După subtraversarea drumului național Ploiești-Vălenii de Munte, ajunge în zona depoului de tramvaie Ploiești. Din dreptul podului de la intersecția străzilor Valeni și Poieniței, își urmează cursul așa cum l-a desenat inginerul francez Charles Chaigneau in „Proiectul de rectificare si adâncire a Dâmbului” depus la Primăria Ploiești în 1895.
Între cele două mari râuri, Prahova și Teleajen și străbătut de pârâul Dâmbu, Ploieștii au beneficiat de o excelentă așezare geografică. Topografia locului, configurația și toponimia străzilor, așa cum le găsim pe hărți și planuri vechi, amintesc de bogăția în ape ce a favorizat dezvoltarea așezării. Se cunosc străzile: Izvoare, Fântânei, Fântânele, Puțul cu apă rece, Puțul de piatră, dar și Apelor, Râului, Gârlei, Lacului, Bălții, Dâmbului, majoritatea în zone unde au existat cu adevărat izvoare sau fântâni marcate la început în teren prin movile și stâlpi, apoi de cruci din lemn și piatră, troițe, ulterior de biserici, străzi situate de-a lungul Dâmbului în zona „crângului inundabil”. De alfel, cele mai vechi vestigii descoperite pe raza orașului, sunt cele de acum peste 10000 de ani din zona actualului Spital C.F.R. Înființarea târgului Ploiești, în timpul domnitorului Mihai Viteazul, vatra acestuia, a fost într-un cot al Dâmbului, în zona bisericilor Sf. Petru și Pavel (biserică ctitorită de Matei Basarab în 1639) și Sf. Nicolae Vechi (unde s-au închinat căpitanii de oști lui Mihai Viteazul- biserica inițială a fost din lemn).
Dâmbu pare un firicel de apă inofensiv și parcă predestinat, încă de la izvoare, de a strânge în albia lui gunoaiele zvârlite de riverani. Și poate pentru asta își are și răbufnirile sale când mătură totul în cale, parcă dorind să-și curețe matca scuturându-se de toată mizeria. O descriere a unei asemenea răbufniri o face C.N. Debie în “O cronică ploieșteană”.
În 12 iulie 1837 Dâmbu se umflă și îneacă mahalaua de jos (zona Tabaci).
“După două săptămâni de secetă și a doua zi după ce preoții de la Sfântul Dumitru și de la biserica Domnească făcuseră rugăciuni pentru ploaie, a plouat o noapte întreagă. Alaltăieri dimineață au prins să se tulbure și să se umfle apele Dâmbului, de s-au speriat tabacii și grădinarii sârbi. Au alergat la zagazul de lângă izvoarele din Sfântu Dumitru, dar n-au mai găsit porțile, că le luase apa, și roțile de apă de la crugă; s-au poticnit mulțime de copaci dezrădăcinați, și stâlpi, și uluci, și acoperișe, și s-a ridicat zăpor (baraj), către case pe malurile Dâmbului. Și apa tot venea. Au cercat ostenii cu plute, dar n-au putut sparge grămădeal, și până seara mahalaua sfântului Dumitru era acoperită cu ape până la ferestre; și în malaua sfinților Apostoli a venit apă mare, de-a intrat si în biserică. Și-au luat apele dubele tabacilor și tot fânul de pe câmpul Moruzoaii, ce-l pusese clăi călărașii polcului. De abia azi dimineață s-au tras apele pe de-a-ntregul.Și-au lăsat paragină în grădini și pe ogoarele de porumb; slavă Domnului, că au apucat să secere ăi să ardice oarzele. Azi s-au adunat mulțime de bărbați și de femei în curtea tahtului ocârmuirii, și cu deznădăjduire și fără cuviință au blestemat distihia; și ocărau pe vătaful grădinarilor, care a ridicat zăgaz și n-a pus zabit (administrator) la porțile stăvilarului. Și erau unele neveste care ziceau că popa Radu, de la biserica Sf. Dumitru are și el vină că a făcut rugăciunile pentru ploaie fără măsură.”
Casele au fost inundate, multe femei şi copii urcându-se pe acoperişuri pentru a-şi salva viaţa, de unde au fost cu greu luaţi şi duşi la loc sigur de oamenii poliţiei şi ai magistratului“, se povesteşte în „Marea carte a Ploieştilor“, monografia actualizată a oraşului, apărută în 2011. Revărsarea puhoaielor dezlănţuite a durat trei zile, după care apele s-au retras, permiţând oamenilor să revină la casele lor, deşi, în ultima noapte, au fost nevoiţi să facă faţă unei noi viituri. Din fericire, „nu s-a întâmplat nici o primejdie de viaţă“, n-a murit nimeni înecat, dar pagubele produse au fost extrem de mari. După ce apele s-au mai liniştit, Magistratul oraşului a raportat Departamentului Treburilor din Lăuntru cele întâmplate, iar ploieştenii, îngrijoraţi, au adresat ocârmuirii judeţului Prahova o reclamaţie prin care cereau „să binevoiască a chibzui cele de cuviinţă spre izbăvirea mulţimii norodului ce să află la deznădăjduire dă viaţă“, potrivit aceleiaşi monografii. Specialiştii au propus câteva soluţii, printre care „săparea unui şanţ larg care să colecteze apele ieşite din matca Dâmbului şi să le conducă afară din oraş fără să mai inunde mahalalele“. Ca întotdeauna, însă, s-a ivit o problemă: în acea perioadă, oraşul nu dispunea nici măcar de o minimă sistematizare, iar pentru a aplica soluţia propusă de specialişti era nevoie ca proprietarii imenselor curţi şi grădini din jurul Dâmbului să cedeze câteva suprafeţe pentru amenajarea şanţului. Şi, spre deosebire de sfârşitul secolului anterior, când ploieştenii au consimţit ca bulevardul să traverseze oraşul de la gară până la centru şi pe domeniile lor, cei de la 1837, încă afectaţi de inundaţii, nu au fost de acord. Receptiv faţă de îngrijorarea ploieştenilor, Departamentul Treburilor din Lăuntru a trimis în oraş un renumit specialist al vremii, Valhelm Lorozinca. După o riguroasă inspecţie, acesta a propus săparea unui şanţ în lungime de 280 de stânjeni şi cu lăţimea de un stânjen (stânjenul este o unitate de măsură arhaică a lungimii, adeseori aproximat cu lungimea corpului uman sau deschiderea braţelor), care să colecteze, în asemenea situaţii, apele revărsate. Lorozinca întocmise chiar şi un deviz de cheltuieli pe care l-a încredinţat magistratului oraşului. În monografia sa, Mihai Sevastos scrie: “ Orașul este hărăzit cu un pârâu care este mai mult o cloacă murdară, anume Dâmbul. Proiectul Lindley a prevăzut canalizarea și mărginirea lui cu două bulevarde, după un traseu care nu este din cele mai raționale. Autorii proiectului de față au preconizat un traseu lângă calea ferată spre Vălenii de Munte, mai scurt, care scoate pârâul la marginea orașului și care are avantajul de a urma traseul bulevardului exterior (centura orașului). În timpul studiului acestui proiect, problema traseului a devenit de imediată actualitate, ea fiind pusă de “Casa autonomă a drumurilor”, care dorea să construiască podul peste Dâmbul. Serviciile municipiului au impus alt traseu analog cu traseul Lindley pe care, din cauza circumstanțelor arătate mai sus, l-au comunicat Casei autonome și pe care a trebuit să-l acceptăm. El prezintă incovenientele: de a trece prin oraș și de a crea o artera suplimentară și deci inutilă din punct de vedere al circulației.” În concluzie nimic nou sub soare. Pârâul Dâmbu a rămas încă o problemă nerezolvată a urbei. Într-un studiu tehnic se spune că “în municipiul Ploiești, pârâul Dâmbu are o secțiune de scurgere insuficientă pentru a tranzita viiturile ce se produc anual, lucrările de regularizare și reprofilare existente fiind limitate; acest lucru conduce la inundarea unei suprafețe de intravilan de cca. 1000 ha, situată pe ambele maluri, având ca rezultat producerea de pagube importante, atât populației, cât și obiectivelor social-economice din zonă. Limita de inundabilitate cuprinde 10 blocuri de locuințe, Spitalul Județean, Gara de Nord, o serie de societăți comerciale, locuințe și gospodării din cartierul vechi, străzi și subsoluri și diverse alte obiective social-economice din zonă. Pentru apărarea municipiului Ploiești împotriva inundațiilor se impune realizarea unor lucrări hidrotehnice care au ca rol diminuarea pagubelor provocate de inundații și care constau în: – amenajarea unei acumulări nepermanente Dâmbu; – lucrări hidrotehnice pentru devierea debitului Q = 80 mc/s din pârâul Dâmbu în râul Teleajen; – lucrări de amenajare în zona confluenței pârâului Dâmbu cu râul Teleajen. “ Nu știu dacă lucrările din amonte și din aval de orașul Ploiești s-au realizat, însă cu certitudine matca Dâmbului a rămas groapa de gunoi neoficială a orașului. La zece minute de mers pe jos până in centrul Ploieștiului!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

Încep lucrările la stația meteo de la Vârful Omu

Societatea de construcții Viosil Instalconstruct SRL a câștigat licitația organizată de Administrația Națională de Meteorologie pentru lucrările de reparații capitale, consolidare și modernizare a...

De la religia lipsei, la lipsa religiei

Un grup de atei din Sacramento, California, a pregătit pentru perioada Crăciunului un număr de 55 panouri publicitare care afişează imagini cu localnici şi...

PAPA FRANCISC, UN MARXIST ARGENTINIAN

Economistul Antonio Martino contestă teoria Papei Francisc, conform căreia proprietatea privată nu este un bun primar inviolabil. „Dreptul la proprietate este un drept natural...

Concurs pentru postul de președinte al CAS Prahova

Casa Națională de Asigurări de Sănătate a anunțat că, în această lună, vor avea loc concursurile pentru ocuparea postului de director general al caselor...

Se repară podul de la Azuga. Calvar așadar pe Valea Prahovei!

De luna viitoare, începând cu 5 mai, se vor institui restricții de tonaj din cauza lucrărilor de reabilitare a podului peste pârâul Azuga, situat pe DN1,...

Planul Național de Reziliență și Redresare 2021-2027 (III)

Cercetarea nu primeștE bani suficienți, dar autoritățile privesc mai atent către mediul de afaceri Prezentăm, astăzi, ultima parte a Planului Național de Reziliență și Redresare...