marți , 7 aprilie 2020
Home / Inedit / Palatul Ghiță Ionescu

Palatul Ghiță Ionescu

Am vorbit de Ghiță Ionescu care avea o casă impunătoare pe bulevard ridicată în anii 1885-1894. Deci după terminarea bulevardului (1881). Însă terenul era în proprietatea lui în perioada realizării bulevardului și pe care nu l-a cedat pentru realizarea proiectului inițial al bulevardului. Dar nu critic. Acelea au fost vremurile. Ca si azi .
Ghiță Ionescu a fost una dintre personalitățile de vază ale urbei noastre. Născut în comuna Meteleu Județul Buzău, în anul 1833, a fost negustor și bancher. A intrat în politică la 1862 fiind de orientare liberală. A avut spre sfarșitul vieții și două mandate de primar al Ploieștilor. A avut cinci copii, dintre care ultimul Ion, avea să fie un renumit om politic liberal în perioada interbelică. Acesta fiind al cincilea copil al lui Ghiță Ionescu și-a zis Quintus, iar fiul său, Mircea Ionescu Quintus(1917-2017) a marcat mișcarea liberală după anul 1989.
Casa de pe bulevard a fost proiectată de arhitectul român Leonida Negrescu, format la Ecole des Beaux Arts din Paris acesta fiind influențat de Charles Garnier, creatorul Operei Mari din Paris și considerat cel mai important reprezentant al stilului Second Empire. Palatul Ghiță Ionescu este compus dintr-un corp central și dependințe, situate într-o incintă de mari proporții. Spre bulevard este un gard din fier forjat impozant, așa cum și l-a dorit proprietarul, pentru a marca reședinta sa particulară.
În anul 1880 Prefectura se mutase în casa Ergas Mamaciu (fostul teatru de păpuși Ciufuluici, azi restaurantul “Curtea berarilor”). Aceasta ajunsese însă neîncăpătoare pentru nevoile Prefecturii așa că va cumpăra în 1910 Palatul Ghiță Ionescu unde se va instala și va funcționa până în 1968 când se va muta în noul edificiu pe care ploieștenii l-au botezat “Casa Albă”.
La etaj erau birourile administrative, iar la parter câteva săli erau folosite pentru protocol. Tot aici erau organizate baluri ale prefecturii, renumite în acea vreme. Au fost și momente tragice pe care ni le-ar putea povesti sălile actualului muzeu de artă al Ploieștilor. În ianuarie 1941, a avut loc rebeliunea legionară pe care Ion Antonescu o înăbușește în sânge. În clădirea prefecturii au fost schimburi de focuri în urma cărora au fost cațiva morți și răniți. Aceste momente tulburi le prezintă Ion Samoilă, persoana care după aceste evenimente fuge în occident. Se va reîntoarce in România în 1953, parașutat fiind de către americani, pentru a organiza rezistența anticomunistă. Este însă prins de comuniști și executat. Cine și-l mai aduce aminte?
În timpul bombardamentelor anglo-americane din 1944, multe clădiri din apropiere au fost distruse . Amintesc aici Liceul “Sf. Petru și Pavel” (fațada și latura de sud fiind distruse în întregime). Palatul Ghiță Ionescu scapă neatins. În subsolul său se afla colecția de artă populară ce funcționa în perioada interbelică în Casa Hagi Prodan. Multe dintre aceste obiecte vor “dispărea” în perioada comunistă.


În 1969 aici se instalează Muzeul de Artă al orașului Ploiești. Aș spune o scurtă istorie a muzeului de artă ploieștean. Ideea unui muzeu de artă este legată de un profesor de desen, Iosif Wallenstein (1831-1900). Acesta reușeste înființarea unui muzeu în cadrul liceului “Sf.Petru si Pavel” (în 1887 despre care vorbește și enciclopedia lui Diaconovici). Totodată și Primăria începe să arate un oarece interes pentru artele frumoase. În 1880 îi comandă lui Gh. Tattarăscu refacerea unor lucrări pentru plafon dar și a unor picturi de pus pe perete (anotimpurile și portretele unor domnitori). Gh. Tattarăscu terminase nu demult pictarea bisericii Sf.Vineri. Eforturi pentru înființarea unei pinacoteci au depus după primul război mondial, Ion Ionescu Quintus, Toma Socolescu. S-a înființat o pinacotecă pe lângă biblioteca populară “Nicolae Iorga”. Însă momentul de cotitură va fi făcut de către primarul Ștefan Moțoiu, care la 5 noiembrie 1931, deschide Muzeul de Arte Frumoase Ploiești la parterul bibliotecii. Biblioteca și Pinacoteca funcționau în Palatul Băilor Municipale pe str. Gh. Lazăr. Spațiul este mic și pe la jumatatea anilor ‘30 muzeul este mutat în Casele Raiculescu din Piața Cuza (cam pe unde este Omnia astăzi). În timpul celui de al doilea război mondial lucrările au fost evacuate la Cornurile de Jos, pe proprietatea lui Ștefan Moțoiu. După război muzeul va funcționa într-o aripă a Palatului Culturii (fost de Justiție) iar din 1969 în actualul local.
În prezent muzeul posedă peste 4000 de lucrări reprezentative pentru arta românească. Mergeți și-l vizitati. Eu zic că merită.

Distribuie:

Check Also

CUM S-A CONSTRUIT BULEVARDUL CASTANILOR

“Ploesci, comună urb. în Rom., așezată pe o câmpie între râurile Prahova și Teleajenul. Capitala …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *