Procedeul de a stabili viitorul sau soarta cuiva, ţinând cont de momentul naşterii sale, este atribuit astrologilor mesopotamieni. Dar egiptenii şi grecii l-au ridicat la rangul de artă. O legendă italică străveche povesteşte cum s-a “descoperit” horoscopul. Se spune că un fierar a cerut magului din sat să-i ghicească ce-au hărăzit ursitoarele fiului său care abia se născuse.
Acesta a studiat îndelung desenele constelaţiilor făcute de el pe bucăţi de lemn, apoi a conchis că băiatul va muri după 15 ani, lovit de trăznet. Fierarul a făcut o cuşcă de fier, pe care nimic nu o putea distruge. Ani de zile a tot meşterit la ea, iar când s-a apropiat ziua fatală prezisă de astrolog, şi-a băgat fiul înăuntru, ferecându-l.
Dar, peste zi, a început o furtună şi trăznetul a lovit cuşca, prefăcând băiatul în scrum. Profeţia se îndeplinise şi, de atunci, oamenii au început să creadă în horoscop.