România se află printre furnizorii de informaţii din Orientul Mijlociu pentru NATO, constată jurnalista DW Sabina Fati, citindu-l pe Retiven Azar, fostul ambasador israelian la Bucureşti, care a declarat că România a ajutat „din culise” la eliberarea unor ostatici din Gaza.
La momentul octombrie 2013, al celui mai greu conflict care a antrenat Israelul, după Războiul de Yom Kippur de acum 50 de ani (când o coaliţie de state arabe, conduse de Egipt şi Siria, a atacat Israelul, n.r.) – reaminteşte jurnalista -, România fusese deja implicată în Orientul Mijlociu în anii 1970, când Ceauşescu avea relaţii apropiate cu preşedintele Egiptului, Anwar Sadat, dar fusese primit şi de Golda Meir, şefa de guvern a Israelului.
Documentele de arhivă arată că Bucureştiul negocia atunci o apropiere între cele două părţi. Mai târziu, în 1977, ministrul israelian al apărării, Moshe Dayan, declarase că România a mediat între Tel Aviv şi Cairo „într-o manieră semioficială”, convingând cele două părţi să continue convorbirile între emisarii serviciilor de informaţii, în România şi în Maroc, în ciuda stării de război existente.
Ziarista de la Deutsche Welle reaminteşte un fapt foarte important: „Declasificarea, în urmă cu 12 ani, a documentelor secrete din Israel legate de implicarea României în zonă a scos la iveală că premierul Menachem Begin dezvăluia, la o şedinţă de guvern din 4 septembrie 1977, că Nicolae Ceauşescu i-ar fi spus că preşedintele Egiptului e pregătit pentru o întâlnire între reprezentanţii celor două ţări. În urma negocierilor iniţiate după mesajul intermediat de România, Israelul a semnat, în 1979, un tratat de pace cu Egiptul, conform Acordurilor de Pace de la Camp David. În relaţia cu Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei şi cu Autoritatea Palestiniană, Israelul nu a luat în seamă ideea Bucureştiului de a recunoaşte statul palestinian”,
„Sunt multe lucruri pe care România le-a făcut şi pe care nu le putem spune”, mărturisea ziaristei Fasti ambasadorul israelian Reuven Azar, la încheierea mandatului său în România, referindu-se la actualul conflict dintre teroriştii Hamas şi Israel.
Două state pentru două popoare?
Recursul la istorie dezvoltat de Sabina Fati în continuarea articolului se dovedeşte absolut necesar: „Bucureştiul a recunoscut statul Israel (anunţat de Ben-Gurion 14 mai 1948) la mai puţin de o lună de la declararea independenţei sale, adică pe 11 iunie 1948. Palestina şi-a declarat independenţa pe 15 noiembrie 1988, iar România s-a grăbit să i-o recunoască a doua zi. Statele din lagărul socialist s-au aliniat în spatele palestinienilor pentru a-şi demonstra opoziţia faţă de susţinerea dată israelienilor de americani, în special, şi de Occident, în general.
Bulgaria, Republica Cehă, Polonia, România, Slovacia, Ungaria au fost de partea Palestinei în perioada comunistă. Alături de ele, Cipru a recunoscut Palestina tot în 1988
În perioada comunistă, autorităţile române au dat anual burse pentru studenţii din Orientul Mijlociu şi din Africa. După 1990, au continuat să vină la studii aici studenţi din ţările arabe, mai cu seamă la medicină, arhitectură şi inginerie, chiar dacă statul a încetat să le mai dea burse. Continuă deci să existe conexiuni cu elitele politice şi intelectuale din zonă. În plus, peste 2000 de românce sunt căsătorite cu palestinieni care au studiat în centrele universitare din România. În Liban sunt circa 1500 de românce căsătorite acolo.
Înainte de războiul civil din Siria, care a început în 2011, erau acolo peste 10.000 de români, dar ţara s-a schimbat profund între timp şi majoritatea s-a repatriat.
În perioada comunistă România era prezentă cu investiţii şi proiecte în multe state din Orientul Mijlociu, dar, în ultimii 30 de ani, nu a mai avut interese economice sau diplomatice în zonă.
Anul acesta s-au precipitat să recunoască Palestina şi Slovenia, Spania şi Irlanda, în total nouă state ale Uniunii Europene. Norvegia, care nu e în UE, a făcut la rândul ei acest pas, în vreme ce Parisul a declarat că o astfel de recunoaştere din partea sa ar fi un premiu pentru teroriştii Hamas.
În schimb, Belgia şi Malta sunt la rândul lor tentate să aleagă aceeaşi cale. De altfel, Uniunea Europeană a asumat de mult situaţia „două state pentru două popoare”, iar şeful diplomaţiei europene Josep Borrell, a pledat în această perioadă delicată şi fără să se consulte cu celelalte state pentru recunoaşterea Palestinei, invocând dramele din Gaza şi situându-se pe poziţii opuse marilor cancelarii occidentale.
România s-a abţinut să se alăture vreuneia dintre tabere, dar premierul Marcel Ciolacu a fost primul şef de guvern care a vizitat Israelul după atacul Hamas din 7 octombrie 2023. În acelaşi timp, Bucureştiul a menţinut permanent relaţii directe sau indirecte cu statele arabe.
Dar, „dacă Israelul spune că Bucureştiul a contribuit în vreun fel în actualul conflict, înseamnă că reţelele serviciilor secrete încă funcţionează şi încă au randament”, concluzionează jurnalista Deutsche Welle.
