sâmbătă , 7 decembrie 2019
Home / Actualitate / Oamenii frumoși ai României

Oamenii frumoși ai României

Ați vizitat comuna Izvoarele? Dacă da, trebuie neapărat că ați remarcat o oarecare asemănare cu satele bucovinene de munte, atât ca peisaj, cât și ca dispunere și întreținere a gospodăriilor. Pesemne nu degeaba a intrat în finala de cinci a concursului „Satele culturale ale României”, un program inițiat în ianuarie 2014 de Ambasada Franței în România și Delegația Wallonie – Bruxelles la București, cu scopul de a promova patrimoniul cultural și turistic al satului românesc. La Izvoarele, în afară de lucrurile pe care le face primăria, comunitatea locală chiar se implică în viața culturală și spirituală a așezării. Și consemnăm aici fie și numai ceea ce face Clubul seniorilor, singur sau ajutat de Centrul Cultural, prezentând comuna la toate manifestările din zonă și la cele meșteșugărești, din județ. Așa le-am cunoscut pe două dintre membrele clubului, Maria Iordache și Maria Călinoiu.

 

Poetă la 75 de ani!
Maria Iordache împlinește pe 15 noiembrie 75 de ani. Să fie acesta-articolul de față- felul nostru de a-i ura „La mulți ani!” Dincolo de femeia cu croșeta din ilustrata alăturată se ascund preocupări nebănuite pentru cineva care toată viața a locuit și a condus o gospodărie la țară: o poetă cu patru volume publicate- „Din suflet pentru suflet”, „Apune soarele, dar răsare luna”, „Triumful iubirii” și „Maria și gândurile sale”, o solistă de muzică populară, cu 12 cântece înregistrate și prezențe în emisiuni TV ori pe scenele festivalurilor de folclor de pe Valea Teleajenului, o iscusită creatoare de ceea ce numim noi obiecte tradiționale. Dar interesant este că aceste pasiuni cumva cenzurate s-au conturat la senectute, dacă vreți, trăiește un soi de a doua tinerețe întru-împlinirea sufletului, a preocupărilor sale artistice, a firii sale oarecum visătoare. Visătoare acum, fiindcă se descrie „o femeie puternică”: „Am luptat în viața asta foarte mult, dar am știut pentru ce. Am făcut o casă, am 4 copii foarte buni, 12 nepoți și mai buni, sunt aproape toți în cadrul armatei, și 8 strănepoți. N-am avut prea multă carte, am terminat doar patru clase primare, așa erau vremurile după război, dar le-am reușit pe toate, să țin gospodăria, să am și un serviciu. Unde a fost și a trebuit să pun umărul, l-am pus necondiționat. Am învățat să nu mă vait, să fiu puternică, să răzbat prin toate, iar acum am ajuns să mă ocup de mine și de sufletul meu”. Fericirea nu constă însă în lucrurile de acum, care țin de latura interioară, ci are legătură cu cei de alături: „În sufletul meu sunt împăcată. Nu m-am gândit niciodată la mine. Visul meu a fost să fie copiii bine, să-i văd la casele lor, să am nepoții realizați. Cea mai mare fericire aceasta este.” În urmă cu cinci ani, Maria Iordache și-a pierdut soțul, moment peste care n-a reușit să treacă. Dar și-a ajutat inima cu prezența la Clubul seniorilor, loc în care, în fiecare joi, retrăiește sau mai bine zis trăiește ceea ce iubea în tinerețe: versul, cartea, lucrul de mână, cântecul. Aici a găsit puterea să-și adune scriitura ținută în caiete încă din timpul comunismului, să le retușeze și, ajutată de copii și Centrul Cultural Izvoarele, condus de Ion Diaconu, să le adune în cele patru cărți publicate. Cealaltă pasiune-cântecul- a fost reînnodată-n timp; în adolescență și prima tinerețe a urcat pe scenă, a luat chiar locul I la Cântarea României, dar viața a venit peste cu greutățile sale și totul s-a stins. Și-a reluat plăcerea de a cânta tot la club, iar apogeul înseamnă melodiile înregistrate și prezentate la TV, la „Ceasuri de folclor” și „Popas de cântec”, precum și participarea la evenimentele organizate în comunele prahovene. Când nu scrie și nu cântă, lucrează sau coase obiecte tradiționale și le prezintă la târgurile unde clubul este invitat.

O artistă a covoarelor
țesute în război
Maria Călinoiu a devenit un artist popular în adevăratul sens al cuvântului. De la vârsta de 11 ani a învățat să țeasă, să lucreze la gherghef, să împletească ori să coasă goblenuri. Părinții săi au avut în casă război orizontal, cum sunt de regulă cele din zona Munteniei, dar meșteșugul l-a dobândit la un atelier și pe măsura trecerii timpului s-a perfecționat astfel încât covoarele sale sunt de-o frumusețe rară. Toată viața a lucrat și s-a întreținut din așa ceva. Dar mai ales în ultimii 20 de ani a produs cele mai multe țesături: „după ce s-a prăpădit soțul meu, iar la un an și băiatul nostru, am rămas cumva fără mijloace de existență. A fost nevoie de mult efort, fiindcă mă gândeam tot timpul la fiica mea, că-i trebuia și ei un viitor-și oricum ea îmi rămăsese cel mai drag reper al vieții mele-dar să știți că am reușit să mă întrețin cu banii câștigați din goblenuri sau țesut. Am avut la un moment dat comenzi încât nu le puteam face față, fiind nevoită să-mi iau ajutoare. Aflaseră oamenii din tot județul de mine și-mi cereau în special covoare, în culori și motive populare alese de ei din ceea ce le prezentam ori sugeram eu. De vreo zece ani însă să știți că vând destul de puțin; nu știu ce se întâmplă, ori nu mai este căutată arta populară, ori nu mai are lumea bani”. Un covor precum cel din fotografia alăturată se lucrează cam în două luni. Bașca prepararea materialelor. De fapt, lâna o are în gospodărie, de la oile pe care le crește. Aceasta trebuie spălată, scărmănată, dusă la mașină (darac), toarsă și vopsită, operațiuni pe care, cu excepția vopsitului, gospodinele le fac în special înspre toamnă și iarna, când nu este așa de multă muncă pe lângă casă. De aici înainte urmează o altă tehnică de întins și urzit pânza în război, în funcție de modelul ales, după care începe marea migală a țesutului. Meșteșugul acesta s-ar putea să aibă ca ultimi reprezentanți generația Mariei Călinoiu. Deși îi învață pe copii această îndeletnicire în taberele de creație organizate la Izvoarele, se pare că nicio tânără din sat nu este dispusă să preia tradiția și s-o ducă mai departe. Și e păcat. Uitați-vă fie și numai la costumul popular purtat de Maria Călinoiu, o frumusețe fără cusur, și veți înțelege ce spun.

Check Also

Trecutul care învrăjbeşte Balcanii

Dacă toate vor merge bine, Macedonia de Nord ar trebui să deschidă curând negocierile de …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *