Nu credeam că voi scrie un asemenea articol, tocmai din dorinţa de a evita o posibilă polemică pe un subiect deosebit de dezagreabil. M-am consultat şi cu colegii de redacţie, şi iată că-l scriu.
Citesc cu deosebită plăcere şi interes revista „Periscop” a colegilor noştri rezervişti din SIE, unde găsesc materiale bine scrise şi inedite. Şi totuşi, în numărul 43 al acesteia am fost confruntat cu un articol care m-a mâhnit (ca să nu spun că m-a intrigat) scris de dl general ® Cornel Biriş (tot respectul pentru gradul şi persoana domniei sale). Deoarece se spune că redacţia nu răspunde de părerile şi comentariile din articolele corespondenţilor, mă voi referi stricto-sensu la articolul în cauză.
Domnul general (r) Cornel Biriş se întoarce în timp şi ne relatează despre un Pacepa aflat pe poziţia de numărul 2 la comanda DIE tocmai când numărul 1, generalul Nicolae Doicaru, este debarcat de la conducerea unităţii şi trimis ministru al Turismului, iar în locul lui este numit de Preşedintele Ceauşescu, în mod absolut neaşteptat, generalul Alexandru Dănescu. Acesta care „ştia prea puţine” (afirmaţia aparţine autorului) despre activitatea în fondurile DIE. Din acel moment – se spune în articol – Pacepa devine vizibil frământat, în primul rând pentru că nu înţelegea de ce a fost ocolit la numirea în locul lui Doicaru, dar şi pentru că se temea de rezultatele controlului financiar. În această situaţie, Pacepa organizează un soi de complot cu ajutorul lui Andruţa Ceauşescu, care era şeful direcţiei de cadre, în scopul de a întări încrederea Preşedintelui în Pacepa (totul pare destul de pueril, dar nu punem la îndoială afirmaţiile autorului). Între timp, Pacepa pleacă în Germania de vest cu o misiune şi aşteaptă să primească un telefon din care să rezulte că poziţia sa pe lângă Preşedintele Ceauşescu s-a îmbunătăţit. Fatalitate, Andruţa trage un chef monstru şi a doua zi zace şi nu poate participa la întâlnirea cu Preşedintele, prin urmare telefonul aşteptat cu atâta înfrigurare de Pacepa nu mai vine, iar el intră în panică şi dezertează la inamic. În final, convingerea d-lui general Cornel Biriş este că Pacepa a dezertat doar de teama concluziilor controlului financiar.
Părerea noastră este că-i greu de crezut că Pacepa, care avea acces liber şi era în graţiile „cabinetului 2” (adică ale Elenei Ceauşescu, căreia îi oferea cadouri şi contribuise la afirmarea ei ca „savant de renume mondial”), nu ar fi găsit la nevoie protecţie din partea ei pentru lipsa sau cheltuirea fără acoperire a unor sume de bani. Adevărul este că Pacepa era foarte îngrijorat de „răceala lui Ceauşescu faţă de el, mai ales că fusese omis la promovarea şi bineînţeles gândul îl ducea la faptul că probabil Preşedintelui i s-au conturat anumite bănuieli privind o posibilă trădare. Dintr-o asemenea vină nu-l mai putea scăpa nici Dumnezeu şi atunci a dezertat la adevăraţii lui patroni care l-au luat repede şi l-au ascuns în cele mai îndepărtate cotloane. Pentru o mai bună edificare a cititorului asupra afirmaţiilor d-lui general Cornel Biriş, ne luăm libertatea să reproducem partea finală a articolului în cauză. „Dezertarea de frică a lui Mihai Pacepa a fost comentată şi analizată de numeroşi specialişti şi nespecialişti de profesie, ocazie cu care au fost susţinute scenarii care mai de care mai atractive. Cu această ocazie, prăpastia creată de Ordinul privind acţiunile din exterior cu potenţial informativ numai în sarcina organului de informaţii externe a condus la ipoteze şi presupuneri dezastruoase emise în special de reprezentanţi ai organelor de informaţii interne, cu preponderenţă cele de contraspionaj”.
„Nu am cunoscut să se fi evidenţiat probe clare din care să rezulte că Mihai Pacepa ar fi fost racolat de vreun serviciu de informaţii străin şi că acţiunea sa ar fi fost făcută ca o retragere din misiune în urma apariţiei unui pericol iminent ce privea persoana sa, aşa cum s-ar fi susţinut în cel mai sumbru scenariu realizat pe seama lui”.
În cei 36 de ani de activitate în Direcţia de Contraspionaj am învăţat să nu mă mai mir de nimic. Fac şi acum acelaşi lucru şi apoi, cu tot respectul, îi voi prezenta d-lui general Cornel Biriş un caz la care am lucrat personal şi care se leagă din nefericire de Pacepa, asta în speranţa că-i voi putea schimba măcar parţial optica privitor la adevărul dezertării acestui individ.
În perioada când Pacepa era nr. 2 în DIE, am recrutat, pe linie de Contraspionaj, un informator străin care, în scurt timp, a început să furnizeze date importante pe linia cunoaşterii din timp a unor acţiuni iniţiate împotriva ţării noastre de unul dintre serviciile de spionaj adversare. Printre informaţiile primite erau şi unele care interesau DIE, iar în acest sens regretatul general Neagu Cosma, şeful Direcţiei de Contraspionaj, a dat ordin ca datele respective să fie redactate astfel încât să nu rezulte identitatea informatorului şi apoi să fie trimise la DIE. Desigur că aceste date au ajuns la Pacepa care, după un timp, intrigat sau speriat de puterea de penetrare a informatorului, l-a rugat pe generalul Cosma să-i trimită dosarul informatorului pentru câteva zile „pentru a analiza posibilitatea de mărire a eficienţei acestuia”. Sub un pretext destul de subţire, generalul Neagu Cosma l-a refuzat, asigurându-l că va trimite în continuare toate informaţiile ce interesează DIE, dar dosarul şi identitatea informatorului vor rămâne în custodia Direcţiei de Contraspionaj.
Mihai Pacepa era însă perseverent şi, pândind momentul când generalul Cosma plecase în concediu, a lansat vechea rugăminte şi colonelului Vasilescu, rămas la comanda Direcţiei, care neştiind poziţia categorică a generalului Cosma, i-a dus personal dosarul lui Pacepa, în ideea că acesta îl va răsfoi în prezenţa lui şi apoi i-l va înapoia pe loc. Nu se întâmplă aşa, deoarece Pacepa se scuză că pe moment nu are timp să studieze dosarul şi-l roagă să-l lase şi-l va înapoia a doua zi. Col. Vasilescu nu poate refuza şi lasă dosarul, iar Pacepa, foarte punctual, a doua zi îl înapoiază cu aprecieri laudative la adresa informatorului. Două luni mai târziu, serviciul de contraspionaj al ţării respective îl arestează pe informator, care este judecat şi condamnat pentru trădare. După un timp, informatorul reuşeşte să ne trimită, ca un reproş, următorul mesaj: „Aveţi între voi un trădător. În timpul anchetei mi s-au pus în faţă fotocopii de pe toate notele informative şi chitanţele semnate de mine”.
Oare se va interpreta că facem un „scenariu atractiv” dacă vom afirma că aici a fost mâna lui Mihai Pacepa?
În munca de intelligence, spre deosebire de justiţie, nu sunt necesare dovezi irefutabile, este suficientă apariţia unei mici suspiciuni, o întârziere la o întâlnire de control, o stare de agitaţie nejustificată, o întrebare pusă aparent fără sens, o curiozitate prea mare ş.a.m.d., pentru a declanşa imediat verificări suplimentare asupra subiectului. În cazul Pacepa s-a dat dovadă de o criminală superficialitate şi o abatere cu adevărat dezastruoasă de la regulile muncii de informaţii. Generalul Neagu Cosma, după câte ştim chiar de la el, avea unele suspiciuni la adresa lui Pacepa, dar le păstra în „cartoteca sa mentală”. Însă atunci când s-a primit mesajul informatorului a hotărât să vorbească, dar oarecum aluziv, fără a acuza direct pe cineva, ci doar să atragă atenţia conducerii ministerului că la DIE ceva nu era în regulă.
„Şoaptele” generalului Cosma au ajuns şi la urechile lui Pacepa, care a fost de altfel singurul care a reacţionat la semnalele generalului, aşa încât în numai câteva zile generalul Cosma Neagu era schimbat fără nicio explicaţie de la Conducerea Direcţiei de Contraspionaj şi numit comandantul şcolii de ofiţeri de la Băneasa, adică este anihilat şi devine inofensiv.
Toată lumea ştie de ce, după decembrie 1989, Mihai Pacepa a fost reabilitat de justiţia română, dar ca să vedem acum profesionişti ai muncii de informaţii încercând să pună sub semnul întrebării şi să emită tot felul de îndoieli privind activitatea lui trădătoare, parcă este prea mult.
Am ţinut să scriu acest articol în primul rând pentru a apăra demnitatea rezerviştilor noştri care au lucrat în informaţii interne şi în contraspionaj, acuzaţi în articolul d-lui general Cornel Biriş că ar fi colportori a tot felul de scenarii pe seama „bietului” Pacepa şi a activităţii DIE, sau că totul ar fi fost generat de existenţa ordinului ca activitatea de informaţii externe să fie numai apanajul DIE şi prin urmare cei cu activitatea în interior fierb de invidie şi creează stări dezastruoase. Îmi reprim dorinţa de a comenta aceste concluzii, dar îmi exprim speranţa că domnia sa va înţelege că această neinspirată „şarjă colegială” pe care a făcut-o la adresa rezerviştilor din SRI, impune solicitarea de scuze pentru aceşti ofiţeri de informaţii care şi-au făcut datoria faţă de patrie cu onestitate şi devotament, fără a privi în grădina altor servicii şi evaluând cu corectitudine şi simţ de răspundere chiar şi cazul trădătorului Mihai Pacepa.
Dacă cineva crede că „despre morţi se vorbeşte numai de bine”, în cazul Pacepa ar comite un sacrilegiu. Avem exemplul trădătorului Iuda care după două mii de ani rămâne stigmatizat tot ca trădător.